„Plantele modificate genetic nu sunt dăunătoare pentru om“

De câţiva ani, în spaţiul public au fost lansate campanii extrem de agresive împotriva ţărilor cultivatoare de plante modificate genetic. Cele mai alarmiste zvonuri au fost legate de efectele pe care consumarea acestor plante le are, pe termen lung, asupra sănătăţii. Specialiştii în genetică susţin însă că plantele modificate genetic nu produc efecte secundare asupra organismului uman şi că în spatele acestor campanii sunt interese de ordin economic şi politic. Despre toate acestea ne-a vorbit prof. univ. dr. Gheorghe Ţârdea, specialist în Genetică Vegetală la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“.

Am dori să ne explicaţi, pentru început, ce sunt aceste organisme modificate genetic? În natură se produc nişte mutaţii, înţelegând prin acestea orice schimbare care intervine în structura genetică a unui organism şi care se moşteneşte. Cele care nu se moştenesc, se numesc modificaţii. Acestea apar un timp, iar în generaţiile următoare dispar. În unele zone ale Pământului radiaţia cosmică este atât de puternică, încât bombardează zestrea ereditară şi poate produce unele mutaţii, care afectează caracterele de calitate a plantelor, dar şi caracterele de cantitate. La fel de bine ne putem gândi la nişte evenimente nedorite, cum a fost Cernobâlul. În jurul lui s-a răspândit şi s-a propagat o doză destul de mare de radiaţie gamma. Cei care au fost în apropiere au avut de suferit cel mai mult. Dar şi aceste radiaţii pot influenţa zestrea ereditară. Omul a folosit el însuşi aceşti agenţi mutageni, chimici, fizici sau biologici, şi a produs el mutaţii. La plante, există peste 10.000 de forme mutante, obţinute la grâu, porumb, la plantele leguminoase (fasole, linte, bob). Mutaţiile pot să afecteze un simplu caracter, cum ar fi procentul de proteină. Dacă noi am spori măcar cu 0,01% procentul de proteină, la un hectar ar creşte foarte mult cantitatea de proteină şi omul ar putea să o valorifice. Cum se produce, în mod practic, modificarea genetică? Vă voi da un exemplu concret. Eu mi-am dat lucrarea de doctorat pe modificarea genetică a lintei, o plantă mai puţin studiată. Am tratat seminţele cu raze gamma şi raze x, la Institutul de Fizică Atomică din Bucureşti. După aceea, le-am semănat în câmp. Radiaţia s-a manifestat, în primul rând, asupra procentului de răsărire a plantelor în câmp. Unele radiaţii au modificat talia plantelor, altele au modificat numărul de ramificaţii. Dar, am găsit şi o formă mutantă, cu mult mai multe ramificaţii şi un număr mult mai mare de păstăi. Am izolat această mutantă, am omologat-o şi am creat un soi. Se numeşte soiul de linte „Oana“ şi este brevetat. Mutaţii prin iradiere sau cu ajutorul „cărăuşilor“ Ce rezultă în urma acestor iradieri? Nu prezintă nici un pericol pentru plantele rezultate? Aici există o părere greşită. Radiaţia este un flux de electroni care străbate planta, sămânţa sau ţesutul, însă care nu rămâne acolo. Acţionează pe principiul „proiectilului“: trece - poate determina nişte modificări la nivelul ADN-ului (al moleculei) sau la nivelul cromozomilor, deci poate să producă nişte rupturi sau inversiuni ale unor segmente în cromozomi, care duc, ulterior, la mutaţii - şi apoi iese. Ce alte metode pentru producerea de mutaţii există, cu excepţia iradierilor? Acum s-a ajuns la stadiul în care noi putem izola genele, în care putem clona (multiplica) genele şi le putem transfera de la un organism la altul, peste barierele de specie, aşadar între specii chiar îndepărtate, cu ajutorul unor vectori sau „cărăuşi“. Şi sunt două asemenea categorii: nişte cromozomi miniaturali, care se găsesc la bacterii şi virusurile. Grâu modificat genetic, fără gluten Ce plante suportă cel mai bine aceste proceduri? Sunt câteva specii în a căror modificare genetică oamenii manifestă mai mult interes, în special cele cultivate pe suprafeţe vaste: porumb, soia, bumbac, tomate, iar în unele zone bananierul. Este cazul Ugandei, spre exemplu, a cărei economie depinde integral de cultivarea bananierului. Acolo există o ciupercă ce atacă bananierul şi, de la o perioadă de viaţă de 30 de ani, cât durează un copac, îl reduce la 3 ani, iar fructele se deteriorează atât de mult, încât nu mai pot fi utilizate. Plantele care au fost însă modificate genetic în acest sens au devenit rezistente la această ciupercă. Aşadar, nu s-a introdus o altă genă, care să modifice consistenţa fructului sau procentul de zahăr, ci a produs numai această rezistenţă la ciuperca respectivă. Se poate modifica genetic grâul, astfel încât să fie eliminat conţinutul de gluten? Glutenul este partea proteică a grâului. Amelioratorii şi geneticienii pot să obţină, în general, un grâu cu cât mai mult gluten, pentru că şi calitatea pâinii este mai bună: gustul este mai bun, creşte mai frumos, este mai elastică, se păstrează mai mult timp fără să se usuce. Se lucrează însă şi pentru a diminua cantitatea de gluten, pentru persoanele cu intoleranţă la gluten sau să se modifice conţinutul acestui gluten în câţiva aminoacizi pe care îi are. Dacă se ştie care este aminoacidul care creează această intoleranţă, se modifică glutenul ca şi compoziţie. Şi această modificare îl face să fie tolerat de copiii şi adulţii care suferă de celiachie. Există şi pe piaţa românească produse făcute din astfel de grâu. De asemenea, li se recomandă acestor bolnavi să consume şi pâine de secară, pentru că nu dă această intoleranţă. Prima plantă a fost modificată genetic în China, în 1996 Când a fost modificată genetic prima plantă din lume? Există plante modificate genetic de trei generaţii. Plantelor din generaţia întâi li s-a modificat un singur caracter, şi anume rezistenţa la un erbicid total, care omoară toate plantele, absolut tot ce e verde. Făcându-se cercetări la porumb, s-a descoperit o plantă care prezenta în mod natural rezistenţă la erbicidul total. Geneticienii s-au gândit că este mult mai uşor să transfere această genă de la organisme care sunt 100% rezistente la acest erbicid, la plantele verzi. Aşadar, gena s-a transferat la hibrizii cei mai productivi de porumb şi s-a folosit ca vector o plasmidă de la o bacterie, care produce cancerul la pomii fructiferi. S-a întâmplat în 1996, iar primele plante modificate genetic au fost produse în China. Foarte rapid au trecut şi în obiectivul de cercetare al câtorva societăţi mari de genetică din SUA, Canada, unde se află şi acum laboratoarele cele mai dotate. Ce caracteristici au plantele modificate genetic din celelalte două generaţii? Plantele din generaţia a doua, pe lângă rezistenţa la erbicidul total, au primit şi gena pentru rezistenţa la un dăunător foarte periculos. La porumb există aşa-numitul „sfredelitor al tulpinii“, un fluture care în stare de larvă face nişte galerii în tulpină, astfel că aceasta se poate rupe la orice adiere de vânt. La plantele din generaţia a treia, la care se lucrează în prezent, se va introduce şi un caracter care să modifice întrucâtva calitatea. Deci, să spunem, un procent mai mare de amidon, dacă ne interesează porumbul pentru furajare, sau un procent mai mare de proteină, dacă este vorba de consumul uman. Plantele modificate genetic, mărul discordiei în războiul SUA-UE De ceva timp circulă tot felul de informaţii alarmiste despre nocivitatea plantelor modificate genetic. Care e adevărul? Sunt dăunătoare organismului uman? Scandalul acesta este apreciat de foarte multă lume ca fiind de interes economic, dar şi dublat politic. Societăţile mari din Europa, producătoare de insectofungicide, ar pierde foarte mult dacă li s-ar lua obiectul muncii. Americanii şi canadienii şi-au dat seama că nu va mai dura mult şi aceste insectofungicide vor dispărea şi că trebuie să investească în genetica plantelor. Aceste substanţe au ajuns să fie împrăştiate cu tonele pe terenurile cultivate şi ele oricum pătrund în organismul uman, chiar dacă producătorii spun că sunt inofensive şi că ajung într-o cantitate foarte mică. Să ne gândim, spre exemplu, la măr. Pentru fructe de bună calitate, într-o vară trebuie să faci vreo 16 tratamente cu astfel de substanţe. Este aproape imposibil ca din aceste insectofungicide să nu se localizeze ceva la nivelul pulpei sau al cojii mărului. Europenii n-au nici un interes să fie de acord cu suprafeţe enorme, cultivate cu plante modificate genetic, pentru că aceste culturi sunt mult mai economice. Există analize de laborator, experienţe care arată că produsul final al plantelor modificate genetic (bobul de porumb, bobul de soia) nu produce efecte nocive asupra organismului. În ţările în care se produc aceste plante, au fost introduse în hrana oamenilor şi a animalelor şi nu s-au observat modificări nocive. Cele mai agresive voci aparţin ONG-urilor. Ce acuză acestea? Susţin că, în timp, se va distruge biodiversitatea şi că prin cultivarea acestor plante modificate genetic ar putea apărea o buruiană foarte rezistentă şi foarte agresivă. De asemenea, mai spun că plantele modificate genetic s-ar putea înmulţi în mod natural, la un moment dat. Însă, dacă ne gândim la soia, fecundarea se produce când ea este în stare de boboc. Deci, când floarea s-a deschis complet, polenizarea este gata făcută. La porumbul hibrid, ca să nu-ţi impurifice lotul cu cele din culturile obişnuite, se iau măsuri de protecţie: se lasă o distanţă de 300-400 de metri între loturi sau se poate pune o perdea de protecţie din pomi mai mari. Astea sunt doar câteva argumente, care demonstrează că nu există, însă, nici un pericol. Avantaje economice considerabile Ce avantaje economice prezintă cultivarea lor? Practic, faci o singură erbicidare, eventual o singură trecere cu o praşilă mecanică, şi cultura respectivă nu mai are nevoie de nimic până la recoltare. Toate buruienile sunt anihilate, omorâte şi rămâne doar porumbul. În România, ca şi în UE, este interzisă cultivarea plantelor modificate genetic. Ar trebui revenit asupra deciziei? La noi s-au cultivat plante modificate genetic, vreme de trei ani, însă cu caracter experimental. Pentru că un hibrid care se comportă foarte bine în SUA poate să nu se comporte la fel de bine şi la noi. O dată cu aderarea a venit şi interzicerea, dar importăm sute de mii de tone de şrot de soia modificată genetic, cu care se hrănesc animalele. Deci importăm, dar nu cultivăm, ca să nu ne punem rău cu statele din UE. Este păcat, pentru că sunt foarte eficiente şi nu produc nici un rău. Ce alte organisme modificate genetic mai există? Există bacterii, drojdii, care participă la procesele fermentative. Laptele nu s-ar prinde niciodată dacă nu ar avea o bacterie, vinul n-ar fermenta dacă n-ar fi ajutat de drojdiile fermentative. La nivelul acestor drojdii, fenomenul fermentativ se declanşează în 3-4 zile. Dar pe viticultori i-ar interesa să intre în procesul de fermentaţie după o zi. De aceea s-au selectat tulpini din drojdie, care sunt mult mai „harnice“ şi declanşează procesul de fermentaţie cu o intensitate foarte mare şi într-un timp foarte scurt. Şi acestea sunt organisme modificate genetic. Sau, dacă ajungem la animalele modificate genetic, există la ora actuală nişte rase de porci, crescute în nişte condiţii controlate, ale căror organe pot fi transplantate la om (inimă, ficat, rinichi), fără a mai interveni procesul de respingere. Care sunt principalele ţări producătoare de plante modificate genetic? Cele mai multe brevete de plante aparţin Chinei, SUA şi Canadei. Mari cultivatoare sunt toate ţările care fac parte din America de Nord, America de Sud, India. Scad cheltuielile, creşte productivitatea Ce ar trebui să ştie fermierii români în legătură cu beneficiile culturilor de plante modificate genetic? Majoritatea inginerilor agronomi şi fermierilor ar avea numai de câştigat. În primul rând ar scădea foarte mult cheltuielile la hectar, apoi, dacă îşi face o rotaţie a culturilor în ferma lui, poate să scadă rezerva de buruieni în sol. Asta pentru că buruienile au însuşirea de a germina în etape, iar sămânţa poate să stea şi 15 ani în sol. Deci, în sol există o rezervă enormă de sămânţă de buruieni. Apoi, producţiile sunt de nivel ridicat, sunt producţii constante, pentru că nu există concurenţa clasică între plantă şi buruiană. De asemenea, producţia finală este mult mai curată, nu se mai cheltuie pentru îndepărtarea seminţelor toxice de buruieni. La tomate, spre exemplu, s-a lucrat pentru îmbunătăţirea timpului de păstrare în depozit, asta însemnând ca fructele să nu se deterioreze. O ţară mare producătoare trebuie să şi exporte şi, de aceea, îşi poate permite să ajungă cu ele la destinaţie în stare bună. Acest lucru este posibil acum în SUA. Va creşte în viitor producţia de plante modificate genetic? La ce să ne aşteptăm? Cu siguranţă, cercetările în acest domeniu nu vor stagna. În viitorul nu prea îndepărtat se vor realiza plante modificate genetic cu 5-6 caracteristici favorabile. Nu cred că cei care deţin acum brevete pentru plante vor înceta cercetarea numai pentru că ating anumite interese economice. Şi ca cercetare ştiinţifică este ceva în folosul omului. Noi tindem către evoluţie. Mai mult, cred că cercetătorii se vor apleca şi asupra compoziţiei chimice a plantelor, ca să demonstreze prin nişte experienţe, clar, că nu au nici un fel de efecte secundare. Sunt convins că se vor înmulţi şi numărul de plante modificate genetic. ▲ SUA, principalul producător de plante modificate genetic Potrivit statisticilor pentru anul 2006, pe parcursul a 10 ani de la introducerea în cultură, pe scară largă, a plantelor modificate genetic, suprafaţă cultivată a crescut de 60 de ori, de la 1,7 milioane ha în anul 1996, la 102 milioane ha în anul 2006. În total, pe tot Globul s-au cultivat circa 557 de milioane de hectare. Pe primul loc în topul ţărilor cultivatoare se situează SUA, cu 54,6 milioane ha (53% din total), urmate de Argentina - 18 milioane ha (18%), Brazilia - 11,5 milioane ha (11%), Canada - 6,1 milioane ha (6%), India - 3,8 milioane ha (4%) şi China - 3,5 milioane ha (3,5%). Restul de 5% din suprafaţă a fost cultivată de şaisprezece ţări (împreună, 4,5 milioane ha): Paraguay, Africa de Sud, Uruguay, Filipine, Australia, România, Mexic, Spania, Columbia, Iran, Honduras, Portugalia, Germania, Franţa, Cehia şi Slovacia.