Poezia Învierii în viața familiei Pillat
„Poezia Învierii în viața familiei Pillat” a fost genericul sub care, la librăria Sophia din București, s-a desfășurat miercuri, 15 mai, o întâlnire culturală și duhovnicească la care au luat parte scriitoarea Monica Pillat, criticul literar George Ardeleanu și teologul Vasile Bănescu. Întâlnirea a fost moderată de publicistul Cristian Pătrășconiu, care s-a referit la nevoia de modele și la mult-clamata lipsă a lor pe care o regăsim în discuțiile din spațiul nostru public, subliniind că istoria familiei Pillat este un rezervor important de modele la care putem apela oricând.
Discuțiile s-au axat în jurul a ceea ce au creat și trăit membrii acestei familii cu vocație culturală și creștină, din care fac parte: poetul Ion Pillat (1891-1945); soția acestuia, Maria Brateș-Pillat (1892-1975), pictoriță, arestată în 1949 ca fostă moșieriță, condamnată la cinci ani de domiciliu forțat la Miercurea Ciuc; Dinu Pillat (1921-1975), fiul lui Ion și al Mariei, romancier, istoric și critic literar, arestat în lotul „Noica-Pillat”, închis între anii 1959 şi 1964 la Jilava și Gherla; Cornelia (Neli) Pillat (1921-2005), soția lui Dinu, istoric de artă, autoarea volumului memorialistic „Ofrande”; Monica Pillat, fiica lui Dinu și a Corneliei, poetă, eseistă și cea care duce mai departe memoria întregii familii.
Vasile Bănescu și-a exprimat bucuria și emoția reală de a fi în preajma unei personalități precum Monica Pillat, descendenta unei familii cu o amplă respirație culturală, ai căror membri au trăit real credința creștină.
Vasile Bănescu a vorbit despre modul în care reverberează în sufletele noastre, ale celor de azi, taina Învierii Domnului. Apoi s-a referit și la felul exemplar în care „valul Învierii” i-a atins pe distinșii membri ai familiei Pillat. „Învierea în viața familiei Pillat cred că e o temă subînțeleasă, pentru că învierile care se petrec de la Iisus și până la sfârșitul veacurilor au inclus familia Pillat. În acești oameni s-a petrecut ceva important din moment ce au putut să vadă atât de departe, cum noi nu reușim să vedem: marele Ion Pillat, cel mai erudit poet interbelic, apoi Dinu Pillat - știm destul de mult despre el, despre modul cum a rezistat în închisoare prin credință. (...) Familia Pillat a răspuns prin cărțile pe care ni le-a lăsat, prin operele create și prin viața încercată de greutăți pe care cei mai mulți dintre ei le-au trăit. A răspuns și doamna Monica Pillat prin cuvântul său delicat, dar foarte puternic, sincer, desprins dintr-un suflet curat. Aceste lucruri sunt daruri extraordinare. Învierea lui Hristos este un dar pentru noi toţi - să nu mai trăim ca și cum Hristos n-ar fi înviat” - sunt doar câteva dintre ideile rostite de teologul și omul de cultură Vasile Bănescu.
Scriitoarea Monica Pillat a relatat cu sensibilitate câteva amintiri trăite împreună cu tatăl său, Dinu Pillat. „La ora confidențelor, care avea loc după rugăciunea împreună, îmi spunea că trebuie să trăiesc fiecare zi astfel încât să fac ceva bun pentru ceilalți, să fie ca un dar pentru Domnul. În fiecare zi mă întreba dacă am împlinit îndemnul. (...) Una dintre condițiile de a trăi Învierea este de a o face prezentă. Nu la modul livresc, ci trăind momentul. Bunicul meu, Ion Pillat, a făcut un lucru care, la vremea aceea, părea neobișnuit, a transformat povestea Maicii Domnului într-o poveste a noastră, românească (volumul de poezii „Povestea Maicii Domnului”, n.r.). În poemele sale a precizat că Maica Domnului avea ie, opinci, că Iisus S-a născut la noi. Bunica mea, Maria Brateș, a ilustrat mai târziu acest ciclu insistând pe partea autohtonă a poveștii. (...) Ei au făcut astfel un «trecut viu». Acest lucru a lăsat urme în familia noastră în felul următor. După moartea bunicului, fiul lui, Dinu, a transformat cultura mistică într-o armă de supraviețuire, pentru că prin anii ‘50 era foarte bolnav, avea caverne în plămâni, și a tradus din Reiner Maria Rilke poeziile adresate Domnului, cu o viziune care schimbă complet perspectiva tradițională poet-Dumnezeu. Una dintre poeziile preferate ale tatălui meu era: «Ce-ai să Te faci, Doamne, dacă mor?» Tata a găsit în poeziile lui Rilke reazimul în care să se vindece. Apoi a urmat o experiență traumatizantă pentru el, închisoarea, umilitoare atât psihic, cât și fizic. Mi-a povestit că după un interogatoriu de zeci de ore s-a prăbușit în celulă și, în starea aceea aproape de leșin, a văzut crucea pe care era răstignit Iisus. (...) Tata mi-a spus: «În acel moment mi-am dat seama că nici o durere, oricât de mare, nu e de nesuportat. Am înţeles de ce trebuia să sufăr, ca să mă apropii de Patimile Domnului». Pentru el închisoarea n-a mai fost o problemă de supraviețuire. Așa se explică de ce în timpul celor cinci ani și jumătate a rezistat și a ieșit din închisoare mai bun decât intrase și cu o lumină pe care nu și-a pierdut-o până la capăt. El a trăit pe viu, într-un fel, răstignirea lui Iisus. Prezentul lui a devenit asistat de Iisus pe cruce”, a mărturisit Monica Pillat.
Poeta a amintit apoi un episod trăit de mama sa, Neli Pillat, în 1993, relatat de aceasta în cartea „Ofrande”, când mormintele familiei Pillat au fost vandalizate, lipsite de oseminte, iar durerea acelui moment a fost vindecată printr-o înțelegere creștină a lucrurilor: un mormânt gol vorbește despre Înviere.
Tabloul cultural al serii a fost completat de referințele critice ale profesorului și criticului literar George Ardeleanu, cel care a îngrijit împreună cu Monica Pillat apariția mai multor cărți ale membrilor familiei. Criticul a adus în atenție diverse pasaje din amintirile Corneliei Pillat care vorbesc despre suferința din închisoare a lui Dinu Pillat, dar și din memorialistica lui N. Steinhardt în care se vorbește despre crucea suferințelor și bucuria trăită de deținuți prin înțelegerea Învierii Domnului.
Monica Pillat a recitat mai multe poeme cu temă pascală, iar la final, publicul prezent a putut lua autografe pe cărțile autoarei.