POEZIE: Alexandru Cazacu
Alexandru Cazacu s-a născut la Olteniţa, judeţul Călăraşi. Este licenţiat în Electrotehnică (1998) şi Ştiinţe Economice-Finanţe Bănci (2008); a fost bursier TEMPUS, pentru 6 luni (1998), în Franţa, la Université Science et Technologie - Lille. A debutat cu versuri, în 1995, în paginile literare ale ziarului „Tineretul Liber”.
A publicat poezie în majoritatea revistelor importante din ţară: România Literară, Luceafãrul, Luceafãrul de dimineaţã, Ramuri, Convorbiri Literare, Argeş, Neuma, Viaţa Românească, Ateneu, Antares, Ex-Ponto, Bucovina Literară, Familia, Cronica Veche, Tribuna, ProSaeculum, Mişcarea Literară, Actualitatea Literară, Poezia, Discobolul etc.
Volume publicate: „Paralele îmbrăţişate”, 1996 (premiul Editurii Univers Enciclopedic), „Rumeguşul orelor de jazz”, 1998, „Tâlhari sau profeţi”, 2003, „Duminica în Est”, 2017.
Sala de dans dimineaţa
Dacă oglinzile ar putea să ne multiplice
bucuria şi întristarea am avea o viaţă în plus
aici în sala de dans
unde muzica tace
iar în liniştea ca o anestezie
lucrurile văzute de aproape
sunt mereu altfel
iar o iubire nouă este
încurajată de alta mai veche
aşa cum un antrenor
îşi îndeamnă elevul
de pe marginea terenului
iar dacă am înceta să credem măcar o clipă
în acest început de zi
lumea întreagă ar putea fi
un acvariu scăpat din mâini
printre cioburile căruia se vor zbate
peşti coloraţi cu gura deschisă
Quality time
Curtea părăsită unde te împiedici de plante uscate
ca o persoană non grata de legi şi prescripţii
unde trebuie repede să ştii ce ai de făcut
nu ce ai vrea să poţi face
când orizontul serii
stă ca un dragon nemilos şi albastru
Şi propria speranţă găsită mai adevărată mai limpede
în trăsăturile rudelor de grad secundar
care râd şi-ţi spun cum salvatorul lasă salvatului
cam tot ce lasă tatăl unui fiu
iar unele sărbători e bine să le aşteptăm
în haine de gală
chiar dacă ele or să uite să vină
La ballade des gens heureux
Ne vom regăsi
în fotografia sepia a pieţei
curată pahar
prin oraşul aprins de jeratecul bujorilor
unde pietrişul roade iluziile şi tocul pantofilor
iar franjurile cortinei la final de spectacol
vor dansa asemenea artistelor de cabaret
Ne vom regăsi fără urme de eroism
pe gulerele cămăşii
la orele de înfrângere publică
aducând în obraji ceva din
cea mai frumoasă amiază a lumii
când tăcerea de după rugăminţi
devine a doua piele a lucrurilor
iar luminile se condensează
în ochii unui animal ce priveşte templul
câteva secunde înaintea sacrificiului
Cinematograful
Cinematograful acela retro
în care eram doar noi
şi ne simţeam înstrăinaţi
de vocile personajelor
când adevărul se retrăgea
din cuvintele lor
în tăcerea noastră
Cinematograful acela retro
unde viteza de rulaj a peliculei
demonstra cum există o parte a întregului
care nu se vede dar ţine laolaltă
toate celelalte fragmente
Cinematograful acela retro
din cartierul fagure
unde se termină sau începe Europa
odată cu proiecţia aşteptării
care continuă
şi nu oboseşte niciodată
La rupture
Stolul de păsări ostenit pe scheletul metalic
al stâlpilor de înaltă tensiune
în mijlocul câmpiei friguroase
ca un mesager al visului ce va sosi
în nopţile următoare
când iubirea se termină brusc
fără degradări intermediare
asemeni unei perturbări
într-un sistem de numerotaţie
Te strădui să spui vorbe neutre
ce vrei să le întârzii
iar ele sosesc la timp
Totul devine un poligon
înaintea braţului şovăielnic
al unui aruncător de cuţite