Poluarea bacteriană a intestinului subţiredr.

Un articol de: Doina Dumitriu - 20 Iulie 2007

În comparaţie cu intestinul gros, care este populat de o floră saprofită bogată, intestinul subţire este relativ steril. Proliferarea excesivă a microorganismelor saprofite (care se dezvoltă în substanţe organice în descompunere) la nivelul intestinului subţire realizează concentraţii bacteriene ce depăşesc limitele admise pentru flora normală şi determină tulburări importante ale funcţiei intestinale.

La nivelul intestinului subţire există o serie de factori naturali care se opun poluării bacteriene. Dintre aceştia se pot cita: - motilitatea intestinală, un factor important în menţinerea configuraţiei normale a florei intestinale. Dacă apar tulburări în motilitatea intestinală, se limitează posibilitatea intestinului subţire de a rămâne steril; - integritatea valvulei ileo-cecale asigură sterilitatea relativă a intestinului subţire, menţinând flora microbiană de la nivelul abdominal „la locul ei“; - secreţia gastrică acidă are efecte bactericide, oprind trecerea spre intestin a microorganismelor ingerate o dată cu alimentele; - acizii biliari - eliminaţi în intestinul subţire, din vezica biliară - contribuie prin activitatea antibacteriană, la menţinerea nivelelor joase ale concentraţiei bacteriene din intestinul subţire; - mucoasa intestinală, prin mucoproteinele existente în compoziţia sa protejează mucoasa intestinală împotriva implantării şi/sau penetrării microorganismelor; - antibioticele administrate per os şi chiar parenteral favorizează proliferarea bacteriilor prin selecţia tulpinilor rezistente; - vitamina B12, acidul folic şi fierul au rol în reglarea florei intestinale. Cum poate fi contaminat intestinul Poluarea bacteriană a intestinului subţire apare din cauza unor condiţii favorabile, cum ar fi staza conţinutului intestinal, tulburări de flux al lichidelor în intestin, scăderea secreţiilor digestive sau diareea cronică. Indiferent de circumstanţele etiologice, sindromul de intestin subţire contaminat se caracterizează prin colonizarea bacteriană a intestinului sau în mod normal este relativ steril, care determină, în final, tulburări majore: - alterarea funcţiilor metabolice ale mucoasei intestinale; - metabolizarea bacteriană a sărurilor biliare cu rol important în absorbţia lipidelor; - eliberarea de toxine bacteriene şi de pierderi toxice în cadrul metabolismului bacterian. Tabloul clinic este dominat de sindromul de malabsorbţie cu malnutriţie secundară, mai mult sau mai puţin accentuată, cu repercusiuni asupra creşterii copilului. Indiferent de cauza proliferării anormale a microorganismelor în lumenul intestinului subţire, consecinţele pentru bolnavi sunt aceleaşi: scăderea ponderală, diaree cronică cu lipide, anemie produsă prin malabsorbţia vitaminei B12 şi acidului folic, tetanie hipocalcemică (ca urmare a malabsorbţiei calciului şi hipovitaminozei D), neuropatia periferică în caz de deficit sever de vitamina B12. Manifestările clinice depind şi de natura anomaliei intestinale, care determină proliferarea bacteriană. Astfel, pot exista diverticuli duodenali sau anomalii congenitale obstructive, care, o perioadă de timp, sunt asimptomatice, pentru ca mai târziu, din cauza poluării bacteriene excesive să apară unele manifestări clinice. În cazul prezenţei unei diarei cronice, prezentarea la medic este obligatorie. Examenul clinic şi paraclinic poate orienta spre un sindrom de poluare bacteriană a intestinului subţire, care necesită în primul rând eforturi terapeutice pentru corectarea stării de nutriţie la care se adaugă măsuri pentru eliminarea sau cel puţin reducerea proliferării bacteriene şi, dacă este posibil, refacerea integrităţii anatomice şi funcţionale a intestinului subţire.