Portretul cititorului român în 2009

Peste jumătate dintre români nu au cumpărat cărţi în 2009, non-consumul de cărţi urcând de la 46% în 2008 la 51% anul acesta, potrivit unui studiu prezentat de Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii, la Librăria Cărtureşti de la Muzeul Ţăranului Român (MŢR).

Datele au fost prezentate de Monica Stroe, cercetător la Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii, în cadrul campaniei „În căutarea cititorilor celebri“, iniţiată recent de Ministerul Culturii, în scopul promovării lecturii în rândul tinerilor, conform Mediafax. Potrivit unui alt studiu, efectuat de Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii, în 2005, 56% din repondenţi nu au cumpărat nici o carte în anul anterior studiului, iar 55,4% nu au citit deloc cărţi. Aproximativ 5% din populaţie nu cumpără cărţi, dar împrumută sau primeşte. 62% din cărţile vândute sunt cumpărate de doar 9% din populaţie (segmentul celor care achiziţionează mai mult de două volume pe lună). Din 2008, 34% din repondenţi nu citesc cărţi, articole, reviste de specialitate şi 22% citesc o dată sau de două ori pe lună. Potrivit Barometrului de Consum Cultural 2005 privind rolul bibliotecilor, jumătate din clienţii bibliotecilor citesc zilnic, în timp ce, din totalul populaţiei, cei care citesc zilnic reprezintă 25%. Patru profiluri de cititori Centrul de Studii în Domeniul Culturii a elaborat şi patru profiluri de cititori. Primul este tipul orientat spre carieră, reprezentat de tineri (21-30 de ani), cu o proporţie mai mare de femei, salariaţi cu studii superioare sau studenţi, din urban (mai ales din oraşe din regiunea vest, centru şi nord-vest), cu părinţi cu studii superioare sau medii. Aceştia sunt cunoscători ai mai multor limbi străine, slabi consumatori de programe TV (se uită însă la programe informative şi culturale) şi cititori intensivi de literatură de specialitate, în română sau în limbi străine. Veniturile pe persoană în familie depăşesc 150 de euro, iar locuinţele lor sunt în zone cu infrastructură publică culturală bogată. Cititorii din această categorie sunt posesori de biblioteci personale medii (100-500 volume), în care cele mai multe cărţi au fost achiziţionate înainte de 1989. Cumpără şi împrumută masiv cărţi de specialitate (multă medicină), dar şi din alte domenii decât cele din profesia proprie, respectiv cărţi didactice, de autoperfecţionare, manuale pentru învăţarea limbilor străine, albume de artă, dar şi gastronomie. Cel de-al doilea tip este reprezentat de cititorii ocazionali, reprezentaţi de femei casnice, muncitori, lucrători pe cont propriu, fără studii superioare. Slabi posesori de cărţi (până la 50 de volume în bibliotecă), nu citesc decât rar (sau deloc), dar se uită la televizor destul de mult, la programe de divertisment. Repondenţii sunt într-o proporţie mare absolvenţi de şcoli profesionale sau de liceu, preponderent cu vârste între 31-40 de ani, provenind din părinţi cu profil educaţional similar, necunoscători de limbi străine; locuiesc în familii cu venituri reduse pe persoană. Citesc mai ales pentru a-şi ocupa timpul liber. Cumpără, împrumută şi primesc manuale şi literatură pentru copii, dar şi cărţi de bucate sau conţinând sfaturi practice pentru gospodărie. Împrumută şi literatură beletristică (poliţiste, istorice, de război), dar cumpără mai ales clasici români, probabil sub presiunea cerinţelor şcolare ale copiilor. Tipul achizitiv se constituie din subiecţi între 40 şi 50 de ani, migranţi de la ţară la oraş, cu studii medii. Sunt posesori de biblioteci mari (peste 500 de volume). Se uită foarte mult la televizor, la toate genurile de programe. Un segment important de subiecţi din această categorie se declară foarte ocupaţi, muncind chiar şi în weekend, sunt patroni o proporţie semnificativă din cei care reprezintă acest tip. Citesc mai ales autori români, în timpul liber. Cunosc o limbă străină. Subiecţii din această categorie cumpără cărţi din toate domeniile, pun accent pe cartea educaţională şi lecturile utilitare (cumpără cărţi de specialitate, beletristică, manuale, cărţi pentru copii, cărţi de informaţie şi autoeducative, romane). Ei redau bine un comportament achizitiv: fac din stocul de cultură un capital (pentru familie sau „pentru orice eventualitate...“). Ultimul tip de cititori practică un consum educaţional sau de necesitate. Ei sunt imobili, rurali, în zone fără infrastructură culturală publică. Se uită destul de des la televizor. Cumpără cărţi pentru copii, de specialitate, autoeducative, cărţi istorice, manuale pentru limbi străine şi cu sfaturi practice. Consumul pare unul axat mai ales pe nevoile educaţionale ale copiilor, fiind unul minimal, „de necesitate“, poate şi pentru că se opune consumului cultural „de lux“, care include beletristica de ficţiune, eseistica, arta etc., conform Mediafax.