„Post-analfabetismul“ şi cititul gazetelor

"Analfabetismul post-şcolar" din ziarul "Adevărul" din 6 martie 1929 semnala un fenomen dureros şi ruşinos: "Este vorba despre analfabetismul acelora care au trecut prin şcoală, de nefolsirea în viaţă, deci de uitarea, după o trecere de un număr de ani, nu numai a diferitelor cunoştinţe căpătate în anii de învăţătură, ci de uitarea scrisului şi a cititului. Fenomenul se prezintă aşa de ciudat încât pare aproape de necrezut (...)".

Pe 26 februarie 1929, "Adevărul" scrie despre "Post-analfabetismul", un cuvânt inventat, după cum spunea Adrian Maniu, un poet şi scriitor al perioadei interbelice: "Iertaţi acest cuvânt ciudat şi greoi care vrea să fie denumire pentru o categorie bizară de neştiutori de carte. Sute de mii de ştiutori de carte nu citesc nimic (...) În provincie, necitirea e obicei; la ţară deasemeni şi pentru că nu avem organizată o bibliotecă a ţăranului (...) În mecanizarea vieţii sunt încă demni de laudă cei ce citesc gazetele", scria Adrian Maniu. "De ce uită românul a citi?" se întreabă ziarul "Adevărul" din 21 martie 1929. Fenomenul "poate unic pe glob" ridica mari semne de întrebare. Cauzele erau căutate şi, de cele mai multe ori, găsite în lipsurile materiale, dar şi în lipsa unei politici a puterii: "În care sat fiinţează vreo bibliotecă publică sau mijloc de a întreţine gustul de cetit al populaţiei? Poate doar în două, trei, zece. Pare însă că acolo unde există o asemenea bibliotecă şi e cineva care să se ocupe de ea - cum am citit despre un sat din judeţul Tutova, - succesul e mare. Prin urmare, iată leacul găsit. Ţăranul ar dori să citească, dar nâare ce şi nu e nimeni care să-l îndrumeze", spunea autorul articolului.