Postul Crăciunului, dileme tipiconale?

Vineri va începe Postul Naşterii Domnului sau, pe scurt, al Crăciunului. Biserica ne cheamă stăruitor să ne pregătim sufletele, primenindu-le, încălzindu-le şi luminându-le cu darurile Duhului Sfânt, pentru ca Pruncul Dumnezeiesc să găsească în plăpânda noastră fiinţă sălaş prielnic Naşterii Sale duhovniceşti. Nu mă voi referi nici la necesitatea, nici la numeroasele foloase ale ajunării asupra sufletului ori trupului: despre ele se vorbeşte adesea. Voi încerca să abordez o problemă  care încă ridică probleme unor credincioşi.

Cu ceva timp în urmă, un grup de pelerini, ce-i drept mai în vârstă, mi-au spus:  „Părinte, în trecut era dezlegare la peşte doar de  două ori în Postul Crăciunului, la Ovidenie şi în ziua Sfântului Nicolae. De ce în zilele noastre se mănâncă atâta peşte în această perioadă? E o îmbuibare. Nici nu simţi că posteşti!“ Trebuie să recunoaştem că vârstnicii nedumeriţi aveau întrucâtva dreptate. Nu este uşor să faci trecerea de la două la treisprezece, ba chiar paisprezece dezlegări în acelaşi post. Probabil de aceea apare o astfel de confuzie.

Să lămurim, aşadar, ce e cu „atâta peşte“ în această perioadă. Rânduielile din Tipicul cel Mare (cap. 35, p. 44; cap. 50, p. 135), Pravila Mare ori canonul 20 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul prevăd că în Postul Naşterii Domnului se ajunează în zilele de luni, miercuri şi vineri: consumăm fie legume, fie fructe, uscate ori fierte, dar fără untdelemn. Marţea şi joia se pot mânca fierturi cu untdelemn, iar în fiecare sâmbătă şi duminică, până în data de 20 decembrie, se dezleagă la peşte şi vin. Mai dezlegăm la peşte în zilele de luni, marţi şi joi numai la proslăvirea unui sfânt „cu doxologie mare“, adică atunci când la slujba Utreniei se rânduieşte cântarea polieleului, citirea Evangheliei, iar în final doxologia mare. Credincioşii vor identifica zilele cu dezlegare prin semnul †) din calendar. Dacă sunt sărbători cu ţinere, semnele se vor scrie cu roşu, iar de vor fi zile lucrătoare, cu negru. În cazul în care respectivele sărbători ale sfinţilor cu doxologie mare ar cădea miercurea sau vinerea, nu se dezleagă la peşte, ci doar la untdelemn şi un pahar cu vin. Tot amintitele trimiteri ne precizează că dacă va cădea sărbătoarea unui sfânt cu priveghere - adică, pe lângă Utrenia cu pomenitele particularităţi, în cartea de cult numită Minei se prevede slujba Vecerniei mari şi a Litiei (la mănăstiri, cele trei slujbe se săvârşesc la un loc: Vecernia mare unită cu Litia şi Utrenia, simbioza liturgică rezultată numindu-se priveghere) - atunci chiar şi în acele zile se face dezlegare la peşte, îndeosebi acolo unde se serbează hramul bisericii. De remarcat faptul că în ultimele patru zile din post ajunarea devine mai aspră, ajungând chiar ca în cea premergătoare sărbătorii Naşterii Domnului să se ţină post aspru.

Sigur, credincioşii, în mare parte, nu au cum să cunoască prevederile tipiconale, însă o modalitate lesnicioasă de a afla dezlegările o constituie urmărirea calendarului. Prin decizia luată de Sfânta noastră Biserică, datele în care se consumă peşte s-au marcat cu un semn grafic distinct: un peşte, ori chiar adnotată fiind în dreptul respectivei zile: „dezlegare la peşte“.

Vasăzică, apariţia mai multor dezlegări la peşte nu este o invenţie sau un pogorământ făcute pentru a uşura postirea în contemporaneitate, cum greşit au afirmat unii. Practic, s-a revenit la rânduiala prevăzută de vechile legiuiri liturgice statornicite de Sfinţii Părinţi.

În acest an, în Postul Crăciunului avem dezlegare să consumăm peşte de treisprezece ori. „Mult!“ ar spune unii, alţii, obişnuiţi cu rânduielile greceşti, i-ar contrazice, iar dacă ne-am compara cu Biserica slavă, am opina că e chiar puţin. Spre exemplu, Tipicul grecesc permite consumul de peşte în toate zilele, în afară de miercuri şi vineri, până la data de 17 decembrie, adică în aproximativ 24 de zile. Între 18 şi 24 decembrie inclusiv, se dezleagă la untdelemn şi vin. La fel, în unele tipice din Biserica slavă se îngăduie peştele aproape în toate zilele Postului Crăciunului, hotărâre datorată, probabil, condiţiilor climatice extreme din anumite părţi ale Rusiei pravoslavnice. Având în vedere toate acestea, Biserica Ortodoxă Română rămâne, cred, cea mai echilibrată, păstrând fidel aşezările dumnezeieştilor Părinţi.

Aşadar, este mult peşte în Postul Naşterii Domnului? Nu cred! Este cât au gândit alcătuitorii rânduielilor noastre tipiconale pentru ca să simţim că într-adevăr postim cu bucurie şi dragoste pentru venirea în lume a Sfântului Copil dumnezeiesc. În cazul credincioşilor mai zeloşi, nu cred că dezlegarea presupune obligativitatea consumului. Vasăzică, când este dezlegare la peşte, nu suntem siliţi a mânca numaidecât acest aliment, ci  putem ajuna cu bucate specifice postului. În plus, preţul peştelui a devenit chiar luxos pentru buzunarele multor români, care nu-şi pot permite să şi-l cumpere în toate zilele cu dezlegare. Unde mai pui că altora chiar nu le place peştele. Nici pe ei nu-i putem forţa să-l consume, ca şi pe cei care efectiv nu-l pot tolera. Asta arată încă o dată că Ortodoxia este bun-simţ şi echilibru. Dar, înainte de toate, să nu uităm un lucru esenţial: în post trebuie să ne hrănim mai mult cu Hristos.