Praznic luminat la Mănăstirea „Sfânta Maria”-Techirghiol
Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, s-a aflat de praznicul Schimbării la Față a Domnului, 6 august, în mijlocul obștii monahale și al pelerinilor Mănăstirii „Sfânta Maria”-Techirghiol, stavropighie patriarhală, din județul Constanța. Ierarhul a oficiat Dumnezeiasca Liturghie la Altarul de vară al așezământului monahal și a rostit un cuvânt de învățătură.
Din soborul de slujitori care s-au rugat alături de Preasfinția Sa au făcut parte: părintele arhimandrit Dionisie Constantin, consilier patriarhal; părintele arhimandrit Pavel Toderiță, stareţul Schitului Dragoslavele, stavropighie patriarhală, din judeţul Argeş; părintele arhimandrit Cleopa Nistor, consilier patriarhal; părintele protosinghel Andrei Nechifor, consilier patriarhal, precum și alți clerici.
În cuvântul de învățătură rostit, Episcopul-vicar patriarhal a explicat motivul pentru care Domnul le-a descoperit celor trei ucenici ai Săi identitatea Sa dumnezeiască pe Muntele Tabor: „Această sărbătoare amintește de minunea petrecută pe Muntele Tabor, unde Hristos Domnul Își descoperă slava Sa, dumnezeirea Sa, înaintea Apostolilor Petru, Iacov și Ioan. Sfântul Evanghelist Matei spune că «a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina» (17, 2), iar Sfântul Evanghelist Marcu spune că «veșmintele Lui s-au făcut strălucitoare, albe foarte ca zăpada» (9, 3). Chipul lui Iisus strălucea ca soarele pentru că Hristos Domnul este «soarele dreptăţii» vestit de prorocul Maleahi (3, 20). El este «Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat», după cum mărturisim în Crez. El este Cel al cărui chip arată «ca soarele când strălucește în puterea lui», cum ne spune Apocalipsa 1, 16. Luminozitatea care caracterizează acest eveniment extraordinar și unic în Sfânta Scriptură dezvăluie și scopul lui: luminarea minților și inimilor ucenicilor, ale Apostolilor, pentru ca mai târziu, în timpul pătimirilor, al răstignirii și morții lui Iisus, să poată înțelege clar cine este Învățătorul lor. Este ca o fulgerare de lumină menită să le deschidă ochii pentru a se încredința de dumnezeirea lui Hristos. Îndreptându-se de acum hotărât spre Ierusalim, unde va trebui să îndure condamnarea la moarte prin răstignire, Iisus vrea să îi pregătească pe ucenici pentru acele zile pline de întristare și durere ale răstignirii pe cruce, pentru acea perioadă de tulburare puternică și, în același timp, să prevestească Învierea Sa, manifestându-Se înaintea lor ca Mesia, Fiul lui Dumnezeu, arătându-le slava dumnezeirii Sale”.
Ierarhul a mai spus că în lumina taborică, Domnul Hristos arată adevărata față a umanității transfigurate de harul dumnezeiesc.
„În ceea ce ne privește pe noi, oamenii, dincolo de strălucirea slavei Fiului lui Dumnezeu, Cel care a venit «să lumineze pe cei ce sunt în întuneric şi în umbra morţii» (Luca 1, 79), trebuie să ne sensibilizeze revelația despre adevăratul chip al umanităţii noastre, chipul asumat de Hristos Domnul ca Om, cel de dinaintea căderii primilor oameni, Adam și Eva, în păcat. Chipul cu care au fost creați de Dumnezeu primii oameni era chipul lui Hristos, Noul Adam, de la Schimbarea la Față. Însă prin păcat, noi, oamenii, am desfigurat chipul primit la creație și de aceea în Hristos, Noul Adam, acest chip este transfigurat. Știm din experiența zilnică cât de rău ne pot schimonosi păcatele care ne despart de Dumnezeu: mândria, lăcomia, desfrânarea, invidia, mânia, lenea, ca să vorbim doar despre păcatele numite capitale, adică acele păcate care izvorăsc nemijlocit din inima omului, din cauza firii omenești slăbite de păcatul strămoșesc. Împotriva unora ca acestea ne luptăm prin lucrarea virtuților opuse lor: smerenia, milostenia, curăția ori fecioria, iubirea, înfrânarea, blândețea, hărnicia și mulțumirea. Chipul omului se poate lumina şi înfrumuseța în contact cu binele, prin harul lui Dumnezeu și lucrarea virtuților. Aflăm în Sfânta Scriptură multe pilde ale acestei înfrumusețări legate de o faptă deosebită, precum cea a Iuditei, a Esterei, a lui Moise sau a arhidiaconului Ştefan, a cărui rugăciune, chiar în mijlocul acuzatorilor din sinedriu, îl transfigurează”, a explicat ierarhul.