Prăznuirea Bunei Vestiri şi săvârşirea Canonului Mare - consideraţii liturgice
Canonul Mare este una dintre primele creații ale genului imnografic al canonului, născut din dorința de a îmbogăți cu tropare cele nouă ode biblice, utilizate încă din primele veacuri creștine în cult, în cadrul slujbei de dimineață. Sfântul Andrei Criteanul (†740) a alcătuit, astfel, câte un tropar pentru fiecare verset al odelor biblice (cunoscute și sub denumirea de Cântările lui Moise), rezultând acest canon imnografic de peste 180 de strofe, la care imnografi ulteriori au adăugat și tropare în cinstea Sfintei Maria Egipteanca și chiar a Sfântului Andrei Criteanul, ajungându-se la peste 200 de strofe. Datorită conținutului său penitențial, Canonul Mare a fost perceput de la început ca o compoziție destinată perioadei Păresimilor. Probabil fixarea lui în cult s-a făcut în secolul al X-lea, când și Sfântul Simeon Metafrastul (†987) a alcătuit cele 24 de stihiri de pocăință, indicate în cărțile de cult actuale pentru Vecernia zilei de joi în a cincea săptămână din Post (adică la Liturghia Darurilor înainte sfințite săvârșită miercuri). Manuscrisele liturgice atestă că, la sfârșitul secolului al X-lea, Canonul Mare era deja prezent în cartea liturgică numită Triod, așezat în săptămâna a cincea a Postului Mare și pregătind tematic Duminica a cincea, dedicată Sfintei Maria Egipteanca. Dată fiind importanța spirituală a acestui imn, Utrenia din joia săptămânii a cincea, săvârșită inițial dimineața, a migrat în mod firesc spre seara zilei de miercuri, ca denie (de la termenul slavon bdenie = priveghere), facilitând participarea mai numeroasă a credincioșilor și devenind un reper deosebit de important al Postului prepascal. Popularitatea acestui imn a făcut, totodată, ca el să fie introdus și în prima săptămână a Postului Mare, divizat în patru părți, devenind, astfel, o chemare la pocăință, prezentă la debutul urcușului duhovnicesc și reînnoită la începutul celei de-a doua jumătăți a Marelui Post.
Din ziua de joi a săptămânii a cincea a Postului (în fapt, miercuri seara), Canonul poate fi mutat atunci când în zilele de miercuri sau joi ale acestei săptămâni se întâmplă praznicul cu dată fixă al Bunei Vestiri (25 martie). Sfinții Părinți care au alcătuit tipicul bisericesc au considerat, deci, că există o incompatibilitate între bucuria praznicului împărătesc al Bunei Vestiri și atmosfera de plângere și tânguire pentru propriile păcate, specifică Marelui Canon. La aceasta se adaugă și dezlegarea la pește care se dă cu prilejul sărbătorii și care contravine postului aspru, adecvat unei zile de pocăință. În plus, praznicul Bunei Vestiri este prevăzut cu o zi de înainte-prăznuire și cu una de după- prăznuire, care coincide cu Odovania praznicului, zile care trebuie incluse în rânduiala liturgică a zilelor apropiate praznicului.
În situația calendaristică a Bisericii Ortodoxe Române (pascalie pe stil vechi și calendar fix pe stil nou), praznicul Bunei Vestiri poate cădea între vinerea săptămânii brânzei și joia săptămânii a șasea din Postul Mare.
Soluțiile liturgice privitoare la coincidența praznicului Bunei Vestiri cu zile importante ale Triodului au fost formulate în așa-numitele Capitole ale lui Marcu, aflate inițial ca anexă a tipicului savait, apoi încorporate în acesta în edițiile slavone și în ediția românească amintită. Autorul acestor capitole este Marcu, egumenul Mănăstirii „Sfântul Sava cel Sfințit”, din Palestina, care a trăit în secolul al XI-lea (identificat uneori, eronat, cu episcopul omonim de Otranto, viețuitor cu două secole mai devreme). Aceste Capitole (în varianta din manuscrise și în prima ediție greacă de la Veneția, 1545) indică mutarea Canonului Mare marți în situația când Buna Vestire cade chiar în joia Canonului. Această mutare a fost ulterior indicată în tipice și pentru situația când Buna Vestire cade în miercurea săptămânii a cincea.
În anul 2026, praznicul Bunei Vestiri coincide cu miercurea săptămânii a cincea din Post, în seara căreia s-ar fi săvârșit Canonul Mare. În acest caz, potrivit îndrumărilor de tipic de la sfârșitul Triodului românesc actual (publicat cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în anul 2010), preluate din Tipicul savait (Typikon, Iași, 1816), Canonul Mare se va săvârși la Utrenia de marți în aceeași săptămână, care se va oficia, ca denie, luni seara. Astfel, Typikonul românesc (Iași, 1816, p. 313) indică: „De se va întâmpla Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în miercurea săptămânii a cincea din Post, cântăm slujba Înainte-prăznuirii Bunei Vestiri (stihirile și canonul) în lunea aceleiași săptămâni la rând, iar a Sfântului de la Minei o cântăm la Pavecerniță. Se mută Canonul cel Mare cu ale lui de joi în marțea aceleiași săptămâni; și cântăm Canonul cel Mare cu Tripesnețul (Tricântarea) cel de marți, pentru praznicul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, fiindcă miercuri, întru însuși praznicul, seara la Vecernie catismă nu se citește și metanii nu se fac. Și cântăm Odovania praznicului joi. Pentru aceasta, miercuri seara (la Vecernie) stihirile cu metanii și Canonul cel Mare (la Utrenia de) joi nu se cântă, pentru că s-au cântat marți. Iar în miercurea săptămânii a cincea din Post, cântăm toată slujba praznicului seara și dimineața, cu a Triodului, după tipic. Iar Odovania Bunei Vestiri o cântăm joi, punând la Utrenie Tripesnețul Apostolilor.” Această indicație liturgică este prezentă, în principiu, în cărțile de cult ale tuturor Bisericilor Ortodoxe locale, cu toate că unele au propus și alte variante de soluționare. În tipicele Muntelui Athos, spre exemplu, în această situație, Canonul Mare se poate muta ori marți (ca îndrumările de mai sus), ori în joia săptămânii a patra din Post, această mutare fiind lăsată la latitudinea celui mai mare (a starețului).
Patriarhia de Constantinopol, în anul 1881, când Buna Vestire a coincis, de asemenea, cu miercurea săptămânii a cincea din Post, a hotărât săvârșirea Canonului Mare în seara de miercuri, dar această hotărâre nu a fost considerată normativă nici măcar în spațiul grecesc, unde, trebuie spus, Canonul Mare este adesea săvârșit în cadrul unei Pavecernițe mici și nu al Utreniei, iar evlavia credincioșilor este mai scăzută decât la noi față de această slujbă specială a Postului Mare.
Prin urmare, urmând îndrumărilor tipiconale amintite, anul acesta Înainte-prăznuirea Bunei Vestiri se va face liturgic la slujba de luni din săptămâna a cincea a Postului, Canonul Mare se va oficia în ziua liturgică de marți (Denia de luni seară), miercuri va fi prăznuită Buna Vestire, iar joi se va săvârși Odovania praznicului.
Biserica oferă credincioșilor aceste rânduieli liturgice așezate cu înțelepciune, încât, prin Canonul cel Mare, să avem un puternic îndemn spre pocăință, introspecție și asceză, iar prin sărbătorirea după cuviință a praznicului Bunei Vestiri să sporim în cunoașterea de Dumnezeu, în recunoștință pentru Întruparea Fiului lui Dumnezeu și în evlavie către Preasfânta Sa Maică, pildă de smerenie, credință și nevoință, dar și sprijinitoare a strădaniilor noastre în arena Sfântului și Marelui Post.