Preacuviosul Gherontie de la Mănăstirea Almaş

Gheorghe Negruţ era originar din Săliştea Sucevei, născut în 1861, în familia unor ţărani cu dragoste de Dumnezeu. La 5 ani a rămas orfan, fiind crescut de rude şi ajungând păstorul vitelor şi oilor celor din satul natal. La vârsta de 19 ani a fost chemat să intre în Mănăstirea Slatina, din apropiere. Şi-a găsit liniştea în ascultările pe care le primea şi în rugăciunea neîncetată pe care o rostea. După o perioadă de noviciat, a fost tuns în monahism, apoi, pentru smerenia sa exemplară, stareţul a hotărât să-l hirotonească ierodiacon, respectiv ieromonah. Timp de 30 de ani a slujit în Mănăstirea Slatina, cu dragoste şi frică de Dumnezeu, tot aşa cum spovedea sufletele greu încercate. În 1925, părintele Gherontie a fost mutat ca duhovnic la Mănăstirea Almaş. Aici a slujit şi a îndrumat duhovniceşte pe cele 30 de maici, până la trecerea la cele veşnice, în anul 1933.

Ieromonahul Gherontie a rămas în conştiinţa monahilor din Moldova, după cum unul dintre ucenicii săi, ierodiaconul Partenie Ciopron, îl descria astfel: "A fost un suflet bun şi ales. Un călugăr bun şi extrem de modest. Nu mi s-a întâmplat să văd un călugăr înconjurat de atâta smerenie cum era răposatul. Foarte înţelept în sfaturile ce le dădea fiilor săi duhovniceşti şi îndeosebi călugărilor tineri. Măsurat la vorbă, sever în executarea serviciului divin. Nu lăsa nici o iotă din cele ce prevede tipicul bisericesc. Greu putea cineva să-i cunoască sufletul său. În aparenţă cam ursuz, puţin sociabil, puţin comunicativ, însă, în fond, era de o bunătate rară".