Preasfânta Fecioară Maria, bucuria credincioşilor
În cultul liturgic al Bisericii Ortodoxe, mărirea imnografică a Preasfintei Fecioare Maria ocupă un loc special reflectând bucuria credincioşilor de a o cinsti pe Maica Domnului. Imnografia dedicată sărbătorilor de peste an închinate Maicii Domnului este un prilej de a mărturisi teologia mariologică ortodoxă.
Un astfel de prilej a fost şi sărbătoarea din 21 noiembrie a Intrării în biserică a Maicii Domnului, în care cântările mărturisesc că Preasfânta Fecioară Maria este „plinirea rânduielii Ziditorului”. Adică a planului lui Dumnezeu de mântuire a neamului omenesc prin Întruparea Fiului Său.
În acest context mesianic înţelegem aducerea la Templul din Ierusalim a copilei Maria şi cântăm troparul Vovideniei: „Astăzi înainte-însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Templul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, plinirea rânduielii Ziditorului”.
Din acest text reiese că serbarea momentelor importante din viaţa Sfintei Fecioare Maria este marcată de Biserică prin prăznuire deosebită, deoarece sunt parte a istoriei mesianice, mai ales cele ce preced Naşterea Domnului.
Imnografia ne vorbeşte despre pregătirea angelică a Sfintei Fecioare din timpul petrecut în Templul din Ierusalim: „După ce te-ai născut tu, dumnezeiască Mireasă, Stăpână, ai venit în Templul Domnului... Gavriil a fost trimis la tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană... Iar cele cereşti toate s-au minunat, văzând pe Duhul Sfânt în tine sălăşluindu-Se...”
De aceea de Vovidenie „cetele credincioşilor adunându-se, duhovniceşte prăznuiesc pe dumnezeiasca fiică, Fecioara şi de Dumnezeu Născătoarea, care a fost adusă în Templul Domnului, cu dreaptă credinţă o lăudăm!”
O cinstim pe Maica Domnului şi o lăudăm îngereşte: „Bucură-te, ceea ce numai tu singură eşti între femei binecuvântată”. Pentru că după cum cântăm de la această sărbătoare în Catavasiile Naşterii Domnului: „Taină străină văd şi preaslăvită, cer fiind peştera, scaun de heruvimii Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl mărim”. Este excepţională din punct de vedere dogmatic această catavasie ce sintetizează hristologia şi mariologia ortodoxă mărturisind taina praznicului pentru care ne pregătim prin post, şi anume Naşterea Domnului-Crăciunul.