Precizări cu privire la terenul situat în vatra Mănăstirii Agapia

În ultimul timp, presa locală din Neamţ a vehiculat informaţii cu privire la unele manifestaţii care ar urma să se desfăşoare în faţa Mănăstirii Agapia (jud. Neamţ), la care ar dori să participe persoane nemulţumite de faptul că acestui aşezământ monahal i s-a recunoscut în

instanţă dreptul de proprietate asupra terenului situat în vatra mănăstirii. La solicitarea Înalt Prea Sfinţitului Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Mănăstirea Agapia a dat lămuriri cu privire la situaţia terenului pe care această mănăstire l-a recuperat prin sentinţe judecătoreşti definitive şi executorii. Aşa cum se va vedea din textul scrisorii pe care o publicăm în cele ce urmează, este vorba despre o suprafaţă de 49 de hectare cu care mănăstirea a fost împroprietărită încă din anul 1642. Precizăm că, România fiind un stat de drept, nu se poate acţiona asupra proprietăţii private pe baze emoţionale, forţând prin ameninţări sau prin instigarea la proteste publice o neaplicare a unor sentinţe judecătoreşti juste. *** Înalt Prea Sfinţite Părinte Mitropolit, Cu smerenie, Vă aducem la cunoştinţă situaţia juridică privind vatra Mănăstirii Agapia. Mănăstirea Agapia este proprietară pe suprafaţa de 49 ha teren, vatra mănăstirii, încă de la ctitorirea ei de către hatmanul Gavriil Coci (fratele domnitorului Vasile Lupu), adică din anul 1642. În Registrul Agricol al Primăriei Agapia, în fişa de rol pe anii 1959-1962, la numărul curent 18, apare înscrisă „Vatra mănăstirii - vale“ astfel: - 46 ha teren neproductiv, - 2 ha teren curţi şi clădiri gospodărie anexă, - 1 ha teren gospodărie anexă - Seminar monahal Total Vatra Mănăstirii Agapia â 49 ha Aşadar, în acest înscris apare aceeaşi suprafaţă situată în vatra mănăstirii, 49 ha, ca în anul 1642. Acest lucru este confirmat şi de următoarele înscrisuri doveditoare a dreptului nostru de proprietate : - Planul vetrei Mănăstirii Agapia din anul 1911 (harta cadastrală), prin care se dovedeşte suprafaţa pe care a rămas proprietară mănăstirea până astăzi (cuprinde terenul - vatra - curtea M-rii Agapia pe care se află în exclusivitate casele-chilii proprietatea mănăstirii, fără nici o altă proprietate privată). Acesta este autentificat de reprezentanţii Domeniilor publice, Primăriei şi Mănăstirii. - Procesele verbale din 13.07.1939 şi 24.09.1940 - privind autenticitatea inventarierii bunurilor imobile, în special „suprafaţa de teren vatra Mănăstirii Agapia, pe care se află zidite trei biserici, incinta mănăstirii, cimitirul şi case de locuinţă ale călugăriţelor din sobor, megieşit la E, V, S cu pădurea statului, la N cu muntele Muncelul - proprietatea M-rii Agapia“. - Chestionarul memoriu din 1940, semnat de primar şi autentificat de notar, în care la punctul 13 se atestă că pe cele 49 ha teren din vatra Mănăstirii Agapia nu mai sunt şi alte case particulare, ci numai locuinţele călugăriţelor. În anul 2002, printr-o acţiune în constatare, Judecătoria Tg. Neamţ, prin sentinţa civilă nr. 2478 din 11.10.2002, rămasă definitivă şi investită cu formulă executorie, ne recunoaşte dreptul de proprietate pentru vatra mănăstirii de 49 ha, teren care nu a fost secularizat, expropriat, cedat sau înstrăinat prin alte forme de către mănăstire. În anul 2004, pentru înscrierea în cartea funciară, Mănăstirea Agapia a făcut demersurile necesare întocmirii documentaţiei cadastrale pentru terenul din vatra mănăstirii, de 49 ha. Cu ocazia măsurătorilor făcute şi a studierii documentelor la care au avut acces, inginerii cadastrali au constatat că, de-a lungul timpului, în perimetrul celor 49 ha situate în vatra mănăstirii, au ocupat samavolnic sau au fost împroprietăriţi ilegal, sub diferite forme, de către regimul comunist un număr de 34 de cetăţeni, care deţin împreună peste 9 ha teren cu care s-au înscris în anul 1959 în Registrul Agricol la Primăria Agapia, fără să fie verificaţi că se înscriu peste rolul nostru. Aceştia au declarat terenurile fără să posede acte de proprietate, unii deţinând suprafeţe chiar mai mari decât în roluri. Pe aceste terenuri au construit diferite clădiri (case, gospodării-anexe etc.) îngrădindu-le şi stăpânindu-le până în prezent, când folosindu-se de rolul agricol din anul 1959, conform Legii 18/1991, în perioada 1992-2003, au solicitat comisiei locale de fond funciar emiterea de titluri de proprietate. În baza acestor titluri au vândut parte din terenuri altor 29 de persoane. - Din anul 2001, ne judecăm, la diferite instanţe, cu numiţii Marin Florinel şi Marin Elena, pentru suprafaţa de teren de 787 mp, mănăstirii recunoscându-i-se dreptul de proprietate prin următoarele sentinţe: - Sentinţa Civilă nr. 212/R/6 martie 2003 - Curtea de Apel Braşov; - Sentinţa Civilă nr. 9254/15 noiembrie 2005 - Judecătoria Braşov; - Sentinţa Civilă nr. 417/R/29 iunie 2006 - Tribunalul Braşov. Prin procesul-verbal din 14 mai 2007, executorul judecătoresc Dron Gheorghe a pus în posesie Mănăstirea Agapia cu cei 787 mp de teren pe care se află un imobil degradat în proporţie de 95% (conform avizului de demolare din noiembrie 2000). Mănăstirea Agapia a chemat în judecată soţii Marin Florin şi Elena, pentru ridicarea construcţiei prin demolare, proces care încă se află pe rol, la Tribunalul Piatra Neamţ. În acest timp, familia Marin a solicitat la Primăria Agapia un certificat de urbanism în vederea obţinerii autorizaţiei de construcţie pentru renovarea casei. Pentru eliberarea certificatului de urbanism, Primăria Agapia a cerut diferite avize, inclusiv acordul mănăstirii, în calitate de proprietar al terenului. Mănăstirea nu a dat acest aviz, notificându-le motivele prin avocat. Din acest motiv, Marin Florin şi Elena au chemat în judecată mănăstirea la Tribunalul Neamţ - Secţia Comercială şi Contencios Administrativ, instanţă care, prin hotărârea pronunţată în Şedinţa din 16.02.2007, respinge acţiunea lor. - Un alt proces aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti din judeţul Neamţ este cel cu soţii Sandu Cornel şi Marinela, pentru suprafaţa de 522 mp de teren pentru care mănăstirea are şi carte funciară. - Prin Hotărârea Judecătoriei Tg. Neamţ, pronunţată în Şedinţa Publică din 8 mai 2007, instanţa obligă sus-numiţii să lase mănăstirii în deplină proprietate suprafaţa de 522 mp de teren şi să demoleze construcţia ridicată pe această suprafaţă. - Prin Sentinţa Civilă nr. 93/CA/11.05.2007, pronunţată de Tribunalul Neamţ - Secţia Comercială şi Contencios Administrativ se anulează Autorizaţia de construcţie nr. 44/28.12.2004, precum şi certificatul de urbanism nr. 136/15.12.2004, emise de Primăria Agapia. Urmare a acţiunilor Mănăstirii Agapia de recunoaştere în instanţă a dreptului de proprietate asupra acestor terenuri, în contradictoriu cu familiile Sandu şi Marin, aceştia instigă şi pe ceilalţi cetăţeni din vatra mănăstirii spunându-le că îi vom scoate din casele lor, terenul fiind al mănăstirii. Prin declaraţiile din presă, cele două familii cu care suntem în litigiu intenţionează să influenţeze hotărârile instanţelor judecătoreşti, conform propriilor lor afirmaţii. Menţionăm însă că ceilalţi cetăţeni care au locuinţe pe terenul vatra mănăstirii au o atitudine paşnică vizavi de mănăstire şi recunosc calitatea de proprietar pe care o are Mănăstirea Agapia. Cu smerenie, Stavr. Olimpiada Chiriac, stareţa Mănăstirii Agapia