„Prefer cărţile care se concentrează esenţial asupra dobândirii mântuirii“

Nicholas Chapman este unul dintre cei mai importanţi editori de carte ortodoxă din vestul Europei şi SUA. Experienţa sa de peste 20 de ani în acest domeniu ne-a oferit răspunsuri cruciale la câteva întrebări importante. Am încercat să aflăm care este situaţia editurilor ortodoxe internaţionale, ce calităţi esenţiale trebuie să aibă un bun editor creştin, dar şi cum este privită Ortodoxia în general în lumea occidentală secularizată.

Cum a debutat editura Orthodox Christian Books? În anul 1988, am început să ajut un prieten care deţinea o revistă să transmită exemplare în Europa, noi fiind stabiliţi în Statele Unite ale Americii. Dar, în 1992, anglicanii au început să fie interesaţi tot mai mult de Ortodoxie şi, pentru că noi aveam anumite conexiuni stabilite în Europa, ne-au cerut să distribuim cărţi ortodoxe. După încă doi-trei ani am început să primim prea multe comenzi, astfel încât am fost nevoiţi să ne organizăm mai bine. Începând cu anul 1999, Waterstones, unul dintre cei mai mari distribuitori britanici, ne-a cerut în mod oficial să devenim principalul lor partener pe cărţi ortodoxe. Astfel încât am făcut câteva angajări şi am început să colaborăm cu Waterstones. Principala activitate a companiei noastre a fost distribuirea de cărţi, şi nu editarea lor. Am publicat destul de puţine cărţi, dar am distribuit foarte multe. În momentul de faţă eu nu mai colaborez cu Orthodox Christian Books, ci ocup funcţia de director editorial la editura Mănăstirii "Sfânta Treime", una dintre cele mai mari din SUA. Care este situaţia editurilor de carte religioasă, îndeosebi ortodoxă, din Occident? În momentul de faţă, situaţia lor este extrem de dificilă. Majoritatea distribuitorilor din Marea Britanie, spre exemplu, au dispărut, iar cei care doresc să publice cărţi ortodoxe se află într-o situaţie grea. Mulţi aleg să îşi externalizeze activitatea şi să vândă cărţi în regiuni care folosesc preponderent limba engleză (de exemplu Australia), dar acest fapt nu schimbă prea mult starea problemei. Pierderile financiare există în continuare. Însă trebuie să remarc că majoritatea editurilor ortodoxe din Occident ar fi uitate imediat după dispariţia lor. Estul Europei, pe de altă parte, beneficiază de o multitudine de edituri ortodoxe, dar care publică foarte puţin într-o limbă de circulaţie internaţională, aşa cum este engleza. În Grecia, spre exemplu, există cel puţin 20 de edituri ortodoxe, iar unele dintre acestea publică şi câteva titluri în limba engleză, dar mult prea puţine. Există o piaţă suficient de extinsă pentru cărţile cu conţinut ortodox în Marea Britanie şi în Occident în general? Da, există, dar probabil doar 1% din totalul cărţilor creştine care se vând sunt ortodoxe. Piaţa din Marea Britanie are un potenţial de aproximativ jumătate de milion de lire sterline. Cu puţină reclamă, procentul ar putea creşte undeva la 5%, dar nu mai mult de atât. Majoritatea celor care cumpără cărţile sunt est-europeni care au emigrat în statele occidentale, însă aceştia preferă să lectureze cărţile respective în limba lor natală, nicidecum într-o limbă de circulaţie internaţională. Poate exista o colaborare a editurilor ortodoxe cu mănăstiri sau alte parohii ortodoxe din Occident? Desigur, dar în spaţiul limbii engleze, majoritatea editurilor ortodoxe sunt situate în SUA şi acest lucru împiedică o colaborare adecvată. Modelul păstrat de aceste edituri este acela al unui sat mare. Cărţile se vând doar celor din lumea ortodoxă, iar piaţa, aşa cum am observat anterior, nu este prea vastă. Editurile colaborează cu parohiile, dar doar cu acele parohii care sunt sub jurisdicţia Bisericii de care aparţin ele însele. Spre exemplu, editura Holy Cross colaborează doar cu parohiile care aparţin Bisericii Ortodoxe Greceşti din America. Aceste edituri nu se gândesc la posibilitatea de a face disponibile propriile cărţi în librării de înaltă circulaţie, cum ar fi spre exemplu Barnes & Noble aici în SUA. Nici măcar nu îşi pun această întrebare. Se gândesc doar la schimbările necesare pentru acest pas şi se mulţumesc cu profiturile înregistrate, dacă acestea susţin seminariile sau facultăţile de care aparţin (spre exemplu, Saint Vladimir Press). Prin urmare, editurile ortodoxe nu tind spre un model mai ambiţios de extindere? Nu, se evită o extindere în afara graniţelor propriei Biserici sau facultăţi. Dacă intraţi în orice librărie importantă din SUA, veţi găsi o secţiune dedicată cărţilor creştine, dar, dacă veţi privi cu atenţie, nu veţi putea observa nici măcar un singur titlu de carte ortodoxă. Oamenii se întreabă adesea de ce se întâmplă acest lucru. În fapt, explicaţia este simplă: editurile nu se extind pentru că nu doresc să îşi asume riscuri financiare. Se tem să rişte şi tind să rămână foarte conservatoare cu propriul model de business. Industria cărţii te determină acum să trimiţi publicaţiile în enorm de multe locuri şi să aştepţi să fii plătit. Dacă nu accepţi acest lucru, industria te respinge. Piaţa ortodoxă de carte foloseşte un model de business care se aplica în Marea Britanie acum 40 de ani. În momentul de faţă se încearcă vânzarea digitală a cărţilor în detrimentul vânzării lor sub forma clasică. Însă, atunci când încerci să faci aşa ceva şi eşti o editură mică, trebuie să colaborezi cu o companie mai mare, şi asta înseamnă să cedezi o parte din control. Pierderea controlului, chiar şi în cantităţi mici, este văzută drept inacceptabilă de majoritatea editurilor ortodoxe. Codurile de înregistrare sunt un alt element important, iar pentru obţinerea lor este nevoie de timp şi investiţii financiare. Însă, fără acestea, bibliotecile universitare nu îţi pot cumpăra cartea, pentru că orice instituţie achiziţionează doar acele materiale care au un cod şi pot fi identificate pe baza acestuia. Automat, situaţia editurilor ortodoxe devine mai complicată decât părea la prima vedere. Pe de altă parte, dacă instituţia nu poate găsi cartea pe care o doreşte printr-un distribuitor general, ea nu va achiziţiona materialul pentru că nu poate stabili relaţii particulare cu sutele de edituri care există. Gândiţi-vă că sunt peste 100 de edituri ortodoxe în SUA, dar majoritatea sunt foarte mici, iar unele publică doar una sau două cărţi. "O vânzare care devine agresivă nu respectă libertatea oamenilor" Ce se citeşte cel mai mult din autorii creştini? Literatură patristică sau teologică contemporană? În mod cert, literatură teologică modernă, dar în special se vând foarte bine cărţile de rugăciuni sau care privesc modalitatea de a ne ruga, precum şi cele care explică fenomenul iconografic ortodox. Cărţile de rugăciuni se vând foarte bine pentru că ne dorim mereu să ne rugăm într-un mod mai puternic. Sunt şi câţiva autori ortodocşi care sunt foarte bine văzuţi, cum sunt Antonie de Suroj, Kallistos Ware, Alexander Schmemann. Traducerile din Sfinţii Părinţi sunt însoţite şi de comentarii bogate, astfel încât devin din ce în ce mai populare. Personal, nu sprijin publicarea cărţilor cu un înalt conţinut academic, deşi doresc să existe un minim standard profesional. Prefer cărţile mai simple din punct de vedere teologic, dar care se concentrează esenţial asupra dobândirii mântuirii. M-aş bucura de asemenea să existe mai multe cărţi care să interpreteze şi să îndemne la citirea Sfintei Scripturi, pentru că astfel îi putem înţelege mai bine pe Sfinţii Părinţi. Care sunt calităţile unui bun editor creştin? Cred că lucrul cel mai important este să acorzi atenţie oamenilor. Termenul de editor are mai multe sensuri. Într-o editură poţi găsi zece persoane care pot fi numite editori, dar care au de făcut lucruri total diferite. În principiu trebuie să fii capabil să observi oamenii care au făcut cercetări de calitate şi să le propui o modalitate adecvată pentru publicarea rezultatelor. De asemenea, trebuie să îi asculţi cu atenţie şi să le poţi oferi ceva care să li se potrivească. Trebuie să ai în minte câteva întrebări-cheie şi să găseşti oamenii care pot răspunde la ele. O altă calitate-cheie este aceea de a identifica titlurile potrivite şi a efectua corecturi eficiente, astfel încât rezultatul final să fie bun din punct de vedere calitativ. Marketingul poate interfera negativ cu principiile de bază ale credinţei ortodoxe? Marketingul efectuat corect nu ar trebui să reprezinte o problemă. Desigur, există şi un marketing care se opune practic credinţei ortodoxe, dar acesta este caracteristic unui business de slabă calitate. Dacă eu încerc să manipulez alte persoane pentru cumpărarea cărţilor mele, atunci efectuez un marketing eronat. Consider că marketingul nostru trebuie să fie onest şi să fim sinceri atunci când clienţii ne întreabă ceva. Cred că nu este nimic mai rău pentru un om decât să fie fals în toate actele sale. Trebuie să crezi că lucrurile pe care le vinzi sunt benefice pentru clienţi, dar nu trebuie să îi manipulezi pentru a le vinde orice. O vânzare care devine agresivă nu respectă libertatea oamenilor. Trebuie să le permitem oamenilor să accepte sau să refuze cărţile pe care le promovăm. Drumul spre Ortodoxie Cum aţi ajuns să cunoaşteţi Ortodoxia? Am fost primit în sânul Bisericii Ortodoxe acum 26 de ani. Provin dintr-o familie care aparţinea confesiunii creştine evanghelice, deşi părinţii mei nu frecventau comunitatea din care făceam parte. Eu însă am simţit nevoia să merg la biserică. Am început să particip la serviciile liturgice de la 12 ani şi am continuat să fac asta până la vârsta de 22. Obişnuiam să mă rog lui Dumnezeu, cerându-i să mă ajute să devin un creştin mai bun. Am simţit impulsul de a frecventa o biserică ortodoxă şi de a căuta un preot care să mă instruiască. Prin urmare, m-am adresat pastorului comunităţii evanghelice de care aparţineam şi l-am întrebat dacă este o dorinţă corectă. El mi-a răspuns că problema mea este foarte interesantă, deoarece cu o noapte înainte el însuşi citise pentru prima dată lucrarea viitorului mitropolit Kallistos Ware despre Biserica Ortodoxă. Am simţit că impulsul pe care îl aveam era cel corect şi am început să frecventez o parohie ortodoxă, iar după doi ani am fost primit în sânul comunităţii. Cu toate acestea, începutul a fost dificil. Prima mea participare la Sfânta Liturghie mi s-a părut extrem de plictisitoare, în plus, nu doream să sărut icoanele, dar am decis să Îl ascult pe Dumnezeu şi să las propriile păreri deoparte. Astăzi, nu înţeleg cum mi s-a părut atunci Sfânta Liturghie plictisitoare. Aş participa zilnic la ea dacă aş putea. Percepţia societăţii britanice asupra Ortodoxiei Ortodoxia se extinde în momentul de faţă în Marea Britanie? Cum percepe societatea britanică Ortodoxia? Ortodoxia s-a extins mult în Marea Britanie, datorită convertirilor şi emigrării masive. Însă întrebarea-cheie este ce se va întâmpla cu următoarea generaţie de ortodocşi: îşi va păstra credinţa sau nu? Sunt multe comunităţi care etnic aparţin unei singure naţiuni, dar sunt şi comunităţi multiculturale. Nu ştim încă dacă un model sau celălalt se va impune. Pe de altă parte, criza economică poate avea efecte negative în această privinţă. Dacă românii, spre exemplu, decid că Marea Britanie nu mai este viabilă din punct de vedere financiar şi se întorc în ţara natală, ce se va întâmpla cu comunităţile ortodoxe române? Nici în SUA lucrurile nu mai stau la fel ca acum 40 de ani. Convertirile sunt mai puţine, în timp ce emigrările sunt mai mari, dar problema principală este că noua generaţie de ortodocşi nu mai frecventează Biserica la fel ca predecesorii lor. Am întâlnit persoane care aveau bunici ortodocşi, dar care nu mai aveau absolut nici o idee despre doctrina ortodoxă. O altă problemă constă în faptul că termenul de ortodox nu este interpretat corect de cei care vorbesc curent engleza, care cred că se referă la ceva rigid, la o dorinţă de a urma orbeşte o cale despre care nu ştii mare lucru. Trebuie să îi învăţăm din nou pe oameni că acest termen nu conţine nimic negativ în sine.