Preotul Dumitru Rădulescu sub persecuţia comunistă

Anul 1948 debutase pentru România cu instituirea regimului de "democraţie populară" de sorginte sovietică şi cu schimbări profunde în societatea românească. Partidul unic se consolida prin măsurile "democratice" pe care le adopta, dar mai ales prin eliminarea adversarilor politici, a elitelor culturale şi a celor care alinau sufletele mult încercate ale românilor, adică slujitorii altarului. În mai 1948, la ordinul partidului, organele de represiune au trecut la o amplă campanie de arestări a celor care în arhivele Siguranţei erau consideraţi legionari şi care pentru noul regim reprezentau potenţiali rezistenţi anticomunişti. Preotul Dumitru Rădulescu a fost una dintre victimele represiunii comuniste din această perioadă. El s-a născut la 8 februarie 1896, într-o familie de oameni harnici din Măldăreştii Vâlcei, un loc reprezentativ pentru cultura naţională. După absolvirea Seminarului Teologic de gradul II, tânărul Dumitru şi-a întemeiat o familie, în 1919 fiind hirotonit pe seama Mănăstirii Sărăcineşti, din jud. Vâlcea. Ulterior, a fost numit la vechea biserică din satul natal, cu hramul "Sfântul Nicolae", din preajma culelor boiereşti. Aici a slujit cu dăruire altarului şi oamenilor, reparând biserica, constituind un cor bisericesc, întreţinând o cantină şcolară pentru 40 de copii săraci, participând la activităţile culturale ale localităţii în calitate de vicepreşedinte al Căminului cultural şi reuşind ca în enoria sa să nu aibă sectanţi. A lucrat mult pe ogorul Domnului, sperând într-o trezire spirituală a poporului român. Astfel, a intrat în Mişcarea legionară, însă din cauza rivalităţilor politice locale, în 1938, părintele Dumitru a fost trimis pentru câteva luni în lagărul preoţilor legionari de la Sadaclia. După eşecul guvernării legionare, el a rămas cu stigmatul politic care l-a urmărit mai ales după venirea comuniştilor la putere. Cu toate acestea, a slujit cu dăruire altarului, în decembrie 1942 - august 1943 făcând misionarism în Transnistria. La sfârşitul războiului, deşi îşi pierduse un fiu pe front, pentru câteva luni a fost internat în lagăr. Patru ani mai târziu, ca urmare a ordinului din mai 1948 de arestare a legionarilor, părintele Dumitru Rădulescu intră în vizorul autorităţilor statului, care considerau că este implicat într-o reorganizare a legionarilor din Oltenia. În urma unor declaraţii date de unii legionari în anchetele Securităţii, la 6 aprilie 1949 a fost reţinut şi trimis în arestul Securităţii din Craiova. La 24 septembrie 1949, a fost condamnat de Tribunalul Militar Craiova, prin Sentinţa nr. 1495 primind 1 an şi 6 luni închisoare corecţională, pentru infracţiunea de omisiune de denunţ la uneltire contra ordinii sociale". După executarea pedepsei la Craiova, părintele Dumitru Rădulescu a fost eliberat. (Adrian Nicolae Petcu)