Prima biserică ortodoxă din Cluj-Napoca

Biserica cu hramul „Sfânta Treime” este primul lăcaş ortodox din Cluj-Napoca. A fost construită în anul 1795 de către românii din oraş, cu sprijinul negustorilor macedo-români. Timp de 136 de ani a fost şi singura biserică ortodoxă din acest oraş, până când, după Marea Unire de la 1918, a fost posibilă începerea construcţiei Catedralei din Piaţa „Avram Iancu”.

Prima biserică ortodoxă ridicată în oraşul Cluj-Napoca este numită şi „Biserica din Deal”. A fost zidită între anii 1795 şi 1796. Tot aici, timp de 11 ani, Episcopul Nicolae Ivan a avut catedrala reînviatei Episcopii a Vadului, Feleacului şi Clujului, până la ridicarea actualei Catedrale Mitropolitane. Biserica românilor ortodocşi din Cluj a avut o istorie zbuciumată, fiind nevoită să ţină piept nenumăratelor schimbări dramatice din această parte a ţării. La data când a fost ridicată, autorităţile au aprobat construcţia la marginea zidurilor cetăţii, povesteşte preotul Cristian Baciu, paroh al Bisericii „Sfânta Treime” şi consilier administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

Astfel, timp de 136 de ani a fost singura biserică ortodoxă din capitala Transilvaniei, până la construcţia actualei Catedrale Mitropolitane şi a Bisericii „Sfântul Nicolae” de pe strada Horea. „De numele acestei biserici se leagă evenimente importante din trecutul românilor din Cluj. Printre acestea sunt cele din 22 iunie 1811, când aici a fost instalat Episcopul Vasile Moga, pentru românii transilvăneni. Probabil ar fi dorit să îşi fixeze sediul la Cluj, dar autorităţile nu au aprobat acest lucru, apoi şi-a fixat reşedinţa la Răşinari. Un alt eveniment important a avut loc în anul 1892. Se consemnează în arhiva biericii că memorandiştii judecaţi în Cluj, înainte de proces, au plecat de la Biserica «Sfânta Treime» după ce au spus o rugăciune, s-a oficiat un serviciu religios, apoi s-au înfăţişat la procesul care a avut loc într-o clădire din actuala stradă a Memorandumului. Un alt eveniment important a avut loc în anul 1918, când delegaţia clujenilor a plecat la Alba Iulia tot de la biserica noastră. Se păstrează în arhivă informaţia că s-a luat un drapel păstrat în turnul bisericii cu care s-a plecat la Alba Iulia”, ne-a spus pr. Cristian Baciu, care a adăugat că biserica a fost un „centru al românismului unde se adunau intelectualii români, credincioşii ortodocşi clujeni şi sub bolta modestă a acestei bisericuţe au împletit atât viaţa religioasă, cât şi idealurile naţionale”.

În urmă cu 100 de ani, în 6 decembrie 1921, la această biserică a avut loc instalarea Episcopului Nicolae Ivan, primul ierarh al reînviatei Eparhii a Vadului, Feleacului şi Clujului. Biserica este construită în stilul baroc, de-a lungul timpului fiind efectuate mici lucrări de ajustare, fără modificări majore. După înfiinţarea eparhiei s-a făcut o uşă laterală la Sfântul Altar, apoi, din dorinţa de a se mări puţin spaţiul, s-a făcut un cafas pentru cor. O restaurare majoră a avut loc în anii 1950, când a fost împodobită pentru prima dată cu pictură, de către pictorul Coriolan Munteanu. Mai recent, acum 15 ani o comisie de specialitate s-a pronunţat în privinţa restaurării picturii sau a împodobirii cu o pictură nouă în tehnica frescă. S-a luat decizia de a se înzestra biserica cu o nouă pictură, cea veche, în tehnica tempera, nefiind pe măsura măreţiei bisericii. S-a pictat biserica începând din anul 2005, sub coordonarea părintelui paroh protopop Ioan Jeler, de către pictorii Ioan şi Mariana Botiş. Între anii 2005 şi 2010, biserica a fost acoperită cu tablă de cupru, a fost restaurat iconostasul, s-au făcut lucrări de amenajare la exterior, apoi a avut loc slujba de resfinţire, în data de 23 mai 2010.

Cimitirul şi preoţii Bisericii din Deal

Primul preot al bisericii a fost Ilie Fulea, care a trecut la cele veşnice în anul 1828, fiind îngropat în curtea bisericii, monumentul său funerar fiind în faţa Sfântului Altar. Epitaful de pe monumentul funerar scrie: „În acest loc de jertfă, ca preot credincios şi protopop de zonă al religiei ortodoxe odihneşte întru Domnul protopopul Ilie Fulea, în al 64-lea an al vieţii sale, trecut la cele veşnice în ziua de 6 decembrie 1828, binecuvântându-şi scumpa soţie, nobila Susana Crăciun, sau Corocioni, şi pe cei trei copii ai săi iubiţi, i-a lăsat în urmă, întru răsăritul dimineţii veşnice”.

Al doilea preot, Grigorie Gal, are monumentul funerar în faţa bisericii. El a trecut la cele veşnice în anul 1851, când avea 46 de ani. Cei patru copii ai săi au fost luaţi sub ocrotirea ierarhului de atunci, Sfântul Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei. „Se menţionează că Sfântul Andrei Şaguna i-a susţinut la şcoală pe copiii părintelui Grigorie Gal, iar unul dintre ei, Iosif Gal, a ajuns un important demnitar şi magnat în Budapesta. A fost membru al casei magnaţilor din Budapesta, a fost jurist şi membru în Ministerul Justiţiei şi în forurile juridice cele mai înalte din Budapesta, apoi a devenit un important filantrop ortodox - prin faptele sale de caritate a ajutat inclusiv Mitropolia de la Sibiu şi biserica unde a slujit tatăl său”, a spus pr. Cristian Baciu.

Al treilea preot înmormântat în micul cimitir este protopopul Vasile Ruşescu, numit în funcţia de preot paroh de către Mitropolitul Andrei Şaguna în anul 1851. „Se păstrează chiar şi corespondenţa dintre părintele Vasile Ruşescu şi Sfântul Andrei Şaguna. În monografia bisericii, alcătuită de părintele Florea Mureşanu, în anul 1946, se prezintă toate scrisorile, corespondenţa dintre Vasile Ruşescu şi Andrei Şaguna. Vasile Ruşescu era îndemnat să meargă la librărie pentru că a apărut un anumit volum sau să meargă la farmacie pe o anumită stradă pentru a cumpăra ingrediente pentru Sfântul Mir. Se vede că Sfântul Andrei Şaguna cunoştea bine librăriile şi farmaciile, putem spune că a trecut cu siguranţă prin Cluj”, a remarcat părintele paroh. Vasile Ruşescu a fost un elev eminent al Gimnaziului romano-catolic din Cluj şi în şcolile pe care le-a urmat, fapt determinant pentru a fi selectat să ocupe acest post important de paroh şi protopop. Timp de 37 de ani, protopopul Vasile Ruşescu a slujit la această biserică, în vremuri grele pentru Biserică şi pentru neam. A trecut la cele veşnice în anul 1888.

A urmat în funcţia de preot paroh unul dintre copiii săi, Tuliu Ruşescu, care a păstorit biserica până în anul 1924, locul său de veci fiind tot în faţa bisericii. „Primii patru preoţi ai parohiei sunt înmormântaţi în micul cimitir din incinta complexului parohial. Fiind prima biserică, nu avem date să fi existat un alt cimitir ortodox în altă parte. Doar că aflându-se în vecinătate Cimitirul Central din Cluj, atunci creştinii apărţinători ai bisericii se îngrijeau pentru cumpărarea unui loc de veci acolo. În cimitirul de lângă biserică au fost înmormântaţi primii slujitori şi ctitorii bisericii parohiale”, a remarcat pr. Cristian Baciu.

Cel mai vechi monument funerar al bisericii datează din anul 1808, iar acesta se află în lateralul bisericii, sub streaşină. Este vorba de Pulpas Despa, văduva lui Trandafir Ioan, din familia ctitorilor, Trandafir, macedo-români. Majoritatea monumentelor au înscris epitaful în limba maghiară, care era limba oficială a imperiului austro-ungar din acea vreme. „În cadrul cimitirului sunt 15 monumente funerare, dintre care patru preoţi, restul fiind ctitori care au contribuit la construcţia bisericii şi la şcoala confesională din cadrul bisericii, prin donaţii, sau la reparaţiile la biserică. Şcoala confesională a funcţionat în clădirea actuală a Protopopiatului Cluj I, atâta timp cât biserica se ocupa de învăţământul confesional”, a mai menţionat pr. Cristian Baciu.

Clădirile din incintă au fost construite în etape, acestea s-au tot adăugat, reflectând şi situaţia financiară grea pe care a traversat-o biserica. Românii din Cluj din acea perioadă istorică nu au reuşit să construiască un edificiu complet, cu funcţiuni şi dotări care să acopere tot necesarul pentru funcţionarea parohiei sau a protopopiatului, pentru locuinţa personalului slujitor. Astfel, printre aceste monumente funerare din micul cimitir se află şi cel al lui Sofroniu Grecu, care a fost angajat în serviciul guvernatorului Banffi, iar protopopul Vasile Ruşescu a fost chemat la spital să îl împărtăşească. Sofroniu Grecu şi-a lăsat atunci o parte importantă din avere pentru Biserica „Sfânta Treime” şi pentru şcoala confesională, iar părintele Vasile Ruşescu descrie într-un document păstrat în arhiva bisericii că nu exista om care să fi fost mai bucuros atunci când s-a întors de la spital şi a reuşit să primească această donaţie care a fost ca o salvare pentru destinele bisericii.

În corespondenţa cu Andrei Şaguna, părintele Vasile Ruşescu ar fi vrut la un moment dat să plece din Cluj, pentru situaţia mizeră în care se afla. Atunci, Mitropolitul Andrei Şaguna a găsit soluţia de a mai aronda câteva parohii la protopopiat pentru a îmbunătăţi situaţia financiară. La acea vreme erau mai mulţi români în comunităţile din jurul Clujului decât în oraş. „Prima calitate a unui conducător este acea de a şti să îşi aleagă colaboratorii, Mitropolitul Andrei Şaguna fiind inspirat şi reuşind să coopteze şi să promoveze în posturile importante preoţi de nădejde, bine pregătiţi, care apoi au confirmat în chemările şi răspunderile îndeplinite”, a remarcat pr. Cristian Baciu.

Episcopul Nicolae Ivan

Fiind instalat în anul 1921, până la construcţia catedralei, în 1933, Episcopul Nicolae Ivan a avut la Biserica „Sfânta Treime” Catedrala Episcopală, timp de 12 ani. Trecând la cele veşnice în 1936, încă trei ani a slujit în actuala Catedrală Mitropolitană. Episcopul Nicolae Ivan nu a avut sediul lângă Biserica „Sfânta Treime”, fiindcă acolo erau Protopopiatul Cluj, locuinţa preotului paroh, a capelanului, a cântăreţului şi spaţii pentru şcoala confesională.

Actul alegerii lui Nicolae Ivan în funcţia de episcop a avut loc în Biserica „Sfânta Treime”, moment prezidat de Mitropolitul Nicolae Bălan. Apoi, din încredinţarea mitropolitului, instalarea a fost oficiată de către Episcopul Roman Ciorogariu de la Oradea, în prezenţa reprezentanţilor tuturor confesiunilor din Cluj şi a reprezentanţilor autorităţilor. „Făcând o reconstituire a trecutului bisericii, vedem că românii au trăit vremuri grele, ca dovadă că este o construcţie de dimensiuni mai reduse, iar imobilele parohiale din vecinătatea bisericii au fost construite în etape, cu o calitate mai redusă a materialelor din vremea respectivă. După actul Unirii din 1918, când Clujul a luat un nou avânt prin autorităţile româneşti, prin intelectualii care s-au stabilit aici, a început procesul de constituire a eparhiei, iar biserica noastră a rămas ca o mamă care s-a sacrificat tot timpul pentru fiii săi. A fost o perioadă dificilă până la Unire, apoi a răsărit soarele pentru românism şi au apărut alte priorităţi. Atunci s-a făcut totul pentru eparhie, câte mari lucruri a reuşit Nicolae Ivan, un om providenţial, în cei 15 ani cât a fost Episcop la Cluj! A reuşit să lase în urmă catedrala, imobilele din strada Iuliu Maniu, sediul Academiei Teologice, Societatea Femeilor Ortodoxe, Biserica «Sfântul Nicolae» de pe strada Horea, toate în 15 ani”, a remarcat pr. Cristian Baciu.

În anii ‘30 s-a hotărât să se repare biserica, să se lărgească, se discuta chiar să fie demolată şi să se construiască alta mai mare, să se demoleze toate clădirile şi să se construiască altele noi. Părintele Cristian Baciu menţionează că s-a făcut chiar şi un proiect în stil neoromânesc în care erau menţionate dimensiunile pentru amplasamentul la sol, parter, etaj, birouri pentru protopopiat, locuinţă. În 1936 a trecut la cele veş­nice Episcopul Nicolae Ivan, apoi a venit Episcopul Nicolae Colan, şi se păstrează corespondenţa şi documentaţia că parohia nu a avut permisiunea de a începe lucrările fără dovada că există toţi banii pentru edificarea construcţiei. Fără fonduri suficiente, nu au reuşit să înceapă, apoi a venit anul 1940, perioada dictatului, iar după 1944 regimul comunist.

Continuarea operei filantropice

Ca o legătură cu înaintaşii, în cadrul Anului comemorativ al celor adormiți în Domnul, micul cimitr din centrul municipiului Cluj-Napoca are o importanţă deosebită, istorică şi culturală: „În primul rând prin faptul că atestă prezenţa românilor în Cluj şi sprijinul primit din partea negustorilor macedo-români, şi din păcate şi greutăţile şi neajunsurile pe care le-au suferit din partea autorităţilor. În acelaşi timp, are şi o importanţă culturală, pentru că există mai multe tipuri de arhitectură în privinţa monumentelor funerare. Avem stil neogotic, specific sfârşitului de secol 19, apoi un monument funerar sub formă de inimă, care datează din anul 1844 şi este foarte rar întâlnit, chiar şi în Cimitirul Central din Cluj, apoi este un monument funerar sub formă de obelisc”, a remarcat pr. Cristian Baciu.

Urmaşii primilor preoţi s-au îngrijit pentru a lăsa consemnată în testamentul lor îndatorirea transmisă slujitorilor bisericii de a înălţa rugăciuni pentru preoţii care au slujit şi au plecat la Domnul. Nepoata primului preot, Elisabeta Vaida, a lăsat în testamentul său o donaţie pentru biserica parohială şi totodată îndemnul şi rugămintea de a se înălţa rugăciuni la sărbătoarea Sfântului Ilie, pentru odihna veşnică a primului preot, Ilie Fulea. Fiul părintelui Grigorie Gal, Iosif Gal, a lăsat consemnat în testament îndem­nul de a se înălţa rugăciuni la sărbătoarea Sfântului Grigorie Luminătorul, în 30 septembrie. „Noi ne străduim să îndeplinim aceste îndatoriri şi să înălţăm rugăciuni pentru odihna înaintaşilor. Considerăm că datoria noastră ca slujitori ai bisericii nu trebuie să se rezume doar la oficierea sfintelor slujbe, ci avem obligaţia să ne implicăm în proiecte social-filantropice, dar şi cultural-educative. În ultimul timp, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Andrei, desfăşurăm două proiecte sociale şi urmează din toamnă să începem al treilea proiect cultural”, a remarcat părintele Cristian Baciu.

Primul proiect al parohiei este cantina socială „Sfântul Ioan cel Milostiv”, prin care este oferită masa de prânz, de luni până vineri, pentru 25 de persoane. O dată pe săptămână, în fiecare zi de joi, este oferită masa de prânz pentru 50 de persoane cazate la centrul social de urgenţă care aparţine de Primăria Municipiului Cluj-Napoca.

Al doilea proiect este Casa de oaspeţi „Sfântul Ilie”, prin care se oferă găzduire pentru bolnavi şi pentru aparţinători ai acestora, care vin la spitalele din municipiul Cluj-Napoca. Aceasta este o cazare gratuită, în camere cu o dotare cu băi proprii şi în vecinătatea clinicilor clujene. Se oferă găzduire pentru solicitanţi, indiferent de confesiune sau de etnie. „Suntem bucuroşi să îi primim şi să oferim găzduire pentru aceste persoane. Vedem astfel că îndeplinim cu ajutorul lui Dumnezeu şi al comunităţii două dintre cele mai importante fapte ale milei trupeşti: să dăm de mâncare celui flămând şi să oferim găzduire celor străini”, a spus pr. Cristian Baciu.

Odată cu începerea anului şcolar 2021-2022 va funcţiona al treilea proiect, „Serviciul de asistenţă”, dedicat activităţilor cu copiii, atât pentru familii din parohie, cât şi pentru familii nevoiaşe. „Fiind în parteneriat cu şcolile de pe teritoriul parohiei şi având spaţiu modern în centrul nostru social-cultural, vom amenaja spaţii pentru desfăşurarea de program after-school şi de program de meditaţii şcolare pentru elevii de la clasele terminale şi pentru cei care doresc să-şi îmbunătăţească situaţia şcolară: meditaţii pentru limba şi literatura română, matematică, limba germană sau limba engleză; acestea vor fi susţinute de către cadre didactice, aparţinători ai comunităţii parohiale”, a precizat părintele paroh.

În perioada 2018-2021 a fost reabilitat capital unul dintre imobilele parohiei: „Practic este vorba de o construcţie nouă pe amplasamentul uneia mai vechi, cu respectarea aceloraşi dimensiuni privind amprenta şi regimul de înălţime, dar acum a rezultat un imobil pe două niveluri, parter şi mansardă, cu suprafaţă utilă de 500 de metri pătraţi, unde ne desfăşurăm activităţile cu cele trei proiecte. Avem mulţumirea şi bucuria de a reuşi să reabilităm acest imobil şi intenţionăm ca pe viitor, printr-un proiect european, să începem procedurile pentru o reabilitare şi o renovare a bisericii monument istoric clasa B, iar în imobilele parohiale pe care le avem să amenajăm un spaţiu pentru muzeul parohial, pentru arhivă, deoarece avem obiecte vechi în patrimoniu şi am dori să fie puse în valoare”, a spus pr. Cristian Baciu.