Păstorire cu dragoste părintească la marginea Romei

Parohia ortodoxă românească de la Prima Porta, zona de nord a Romei, este una dintre comunităţile care au fost binecuvântate de Dumnezeu cu posibilitatea de a se ruga într-o biserică proprie, fiind în diaspora. Acest lucru nu s-a întâmplat nici uşor, nici rapid, dar cu truda oamenilor vrednici, conduşi de un părinte inimos, precum şi cu sprijin financiar din partea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, acest lucru a devenit realitate, bucurând sute de persoane în fiecare săptămână.

Am ajuns la Prima Porta când în Bucureşti erau gerurile cele mai mari din acest an. Acolo era soare şi cald. Un sfârşit de săptămână plin de căldură, atât afară, în zona rezervaţiei naturale din nordul cetăţii eterne, cât mai ales în sufletele fraţilor şi surorilor noastre care îşi duc traiul departe de ţară, dar nu uită legea ortodoxă. Era sâmbăta pomenirii generale a celor adormiţi sau Moşii de iarnă, în ajunul Duminicii Înfricoşătoarei judecăţi. Biserica românească de la Prima Porta, păstorită de părintele Gabriel Ioniţă, aştepta credincioşii care veneau să-i pomenească pe cei adormiţi din neam, ştiuţi şi neştiuţi. Cu coşul, cu coliva, cu vinul, cu pachete, la fel ca acasă, îşi aduceau aminte de cei cărora le datorează viaţa şi pentru care se rugau.

Pe lângă cei care au venit special pentru Parastas, mai era o mână de oameni, bărbaţi şi ­femei, vrednici lucrători şi ajutători apropiaţi ai preotului.

Ei au reparat cu iscusinţă şi rapid o poartă, ca să se închidă mai lesne, iar doamnele au început pregătirea mesei de după slujba pomenirii celor adormiţi.

După toate slujbele, la Prima Porta oamenii sunt invitaţi la masă, unde pot sta ceva vreme în tihnă, alături de alţi români, ca să povestească sau să asculte cuvintele pline de har şi învăţătură ale părintelui.

Muncă şi alergare pentru sufletele oamenilor

Părintele Gabriel Ioniţă este în Italia de la începutul anilor 2000, imediat după ce a absolvit masterul la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. L-a mânat nevoia într-acolo. După ce a stat de vorbă cu Înaltprea­sfinţitul Părinte Mitropolit Iosif, a primit binecuvântarea, iniţial în calitate de diacon, să meargă în mai multe locuri unde se adunau pentru slujbe şi rugăciune românii ortodocşi din Roma. Mergea ca misionar în câteva spaţii unde aveau posibilitatea românii să asculte un acatist sau să participe la o slujbă. Ulterior, a primit hirotonia preoţească şi a fondat parohia de la Prima Porta, o suburbie a Romei, unde odinioară era intrarea dinspre nord a legiunilor care se întorceau din război. Acolo sunt mulţi români, pentru că este facilă comunicarea prin tren cu centrul Romei. Părintele Gabriel a convenit cu una din parohiile romano-catolice din localitate să închirieze spaţiul unei capele, unde să poată săvârşi slujbele ortodoxe. Acest lucru a durat aproape 15 ani, timp în care a căutat fără încetare un loc pentru o biserică proprie a românilor. Aceasta a apărut când în apropierea oraşului, unde este o rezervaţie naturală, proprietarii englezi ai unor mari întinderi au decis, după ce au vorbit cu părintele Ioniţă, să vândă capela neutilizată, construită în anii 1960 pentru muncitorii care lucrau pământurile înaintaşilor lor. Anul 2020 a fost anul în care acest lucru a fost cu putinţă. Apoi au urmat desţelenirea şi reparaţiile aproape capitale ale capelei care fusese lăsată în paragină vreme îndelungată. Cu ajutorul credincioşilor, după plata preţului cerut, părintele a reuşit să repare biserica şi să-i dea o înfăţişare care să se apropie de stilul obişnuit pentru români, fără a schimba arhitectura spaţiului. Curtea a fost amenajată, unde acum se poate parca, există loc de joacă, teren de fotbal şi boltă pentru a acoperi mesele care se întind după slujbe. Totul în doar câţiva ani, cu multă trudă, dar cu o satisfacţie enormă. Urmează pictarea bisericii în stil bizantin de către un pictor din România. Sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, despre care stau mărturie şi tăbliţe în biserică, a fost foarte important pentru înfrumuseţarea acestui loc minunat, unde atâtea sute de români îşi ostoiesc dorul de casă, împreună cu familiile lor.

Duminica Lăsatului sec de carne, când am participat la slujbă împreună cu cei peste 100 de credincioşi veniţi din Prima Porta, dar şi din alte locuri din preajma capitalei Italiei, a însemnat pentru toţi o nouă bucurie şi prin slujbă, la care au cântat credincioşii care învaţă muzică de la psaltul bisericii, Ioan Andrea, cântăreţ originar din Târgu Ocna, care slujeşte împreună cu părintele paroh Gabriel Ioniţă de peste două decenii şi care a fost martorul transformării şi înfrumuseţării Parohiei Prima Porta, atât cu cântarea, cât şi cu ajutorul practic.

Purtarea de grijă a lui Dumnezeu în achiziţionarea capelei

Începând cu 2012, părintele Ioniţă a încercat să coopereze cu autorităţile locale pentru a putea face rost de un teren pentru viitoarea biserică românească din Prima Porta. Din cauza unei inun­daţii mari care a avut loc în localitate, acest lucru nu a mai reprezentat o prioritate pentru autorităţi, aşa că enoriaşii au trebuit să caute altă soluţie pentru ridicarea bisericii. Părintele a încercat să caute apoi case, depozite închise sau alte spaţii care ar fi putut fi amenajate ca biserică. Nu s-au legat lucrurile însă pentru că Dumnezeu avea alt gând. După 2019, mai ales atunci când a fost pandemia, părintele Gabriel a intrat în discuţii cu proprietarul actualului teren al fostei capele private, profesorul Anson Bernard Silij. Procesul a durat câţiva ani, pentru că nu se mai găseau actele de proprietate, arhivele Romei suferind din cauza inundaţiilor, dar şi a restricţiilor din timpul pandemiei. Pe 1 decembrie 2020 a fost semnat contractul şi achitată jumătate din suma necesară, iar plata întregii sume a fost făcută de Înăl­ţarea Domnului, 10 iunie 2021. Astfel, comunitatea Parohiei Prima Porta a cumpărat biserica proprie, începând lucrările de renovare şi restaurare. Banii pentru cumpărarea bisericii au fost adunaţi de membrii comunităţii. Capela romano-catolică era într-un stadiu avansat de degradare. Biserica are 145 metri pătraţi şi include o sacristie în partea stângă, unde a fost amenajată o cancelarie parohială, unde pot fi primiţi credincioşii, dar unde pot avea loc activităţi şi cateheze cu copilaşii în perioada rece a anului. Lucrările de reparaţii au fost efectuate în mare măsură de mâinile harnice ale enoriaşilor, conduşi efectiv de părintele Ioniţă. Astfel, biserica are acum un acoperiş în stil mediteranean complet renovat.

Oamenii care susțin biserica sunt cele mai frumoase daruri de la Dumnezeu

Părintele Gabriel mi-a spus că este mulţumitor pentru darurile primite şi oamenii care susţin activitatea parohiei. Vin de obicei în jur de o sută şi ceva de persoane la slujbă duminica. Planul pastoral este să fie spiritualizată materialitatea existentă acum în parohie, pentru ca oamenii să nu vină doar duminica, ci chiar să se odihnească în curtea bisericii. Parcul natural din jurul bisericii facilitează acest lucru.

Parohia are şcoală duminicală unde fac activităţi de catehizare, cântări, jocuri şi altele în jur de 20-30 de copii. Doamnele Elena Cobuz, Raluca Cămărăşan și ­Natalia Maxim se ocupă de aceste activități, în curtea bisericii, dar și în deplasări la instituții românești din Roma. O parte importantă a activității copiilor este și la festivalurile speciale care se desfășoară de câteva ori pe an, cu ocazia marilor praznice, în Episcopia Ortodoxă Română a Italiei. Copiii vorbesc, creează și se joacă românește, ceea ce suplinește această lipsă din viața lor în diaspora și bucură părinții și pe toți cei care urmăresc activitatea lor bogată. Copiii sunt împărțiți în două grupe, pre­școlar și școlar, și vinerea sunt organizate cateheze cu tinerii și adulții. Parohia Prima Porta face parte din Protopopiatul Lazio 2 și sunt cel puțin patru, cinci evenimente majore în care sunt angrenate școlile duminicale din toate parohiile. Evenimentele sunt legate de Ziua culturii române și a limbii române, „Festivalul bucuriei”, „Portul popular”, „Colindul sfânt și bun”. Pe lângă acestea, mai sunt evenimente legate de Ziua familiei. Parohia a încercat să participe la cât mai multe din aceste evenimente, inclusiv cu tinerii din Asociația „Nepsis”, pentru a depăși chiar nivelul cultic al slujbelor și a se apropia de alți tineri și copii ­români de aceeași vârstă.

Bucuria întâlnirii copiilor și adulților, pentru a trăi și simți românește

În fiecare duminică, de aproximativ doi ani de zile, cu excepția lunii august, când sunt concediile celor mai mulți angajați din Italia și credincioșii migrează fie în țările de unde vin, fie în sejururi, parohia organizează masă pentru toți credincioșii care participă la slujbă. Sunt 120 de locuri, de obicei cu mâncare tradițională românească. „Încercăm să rămânem un pic după Liturghie pentru a ne cunoaște, a socializa, a îm­părtăși experiențe, dureri, bucurii unii altora. E o dorință pe care o avem de foarte mult timp și care s-a materializat.”

Părintele Ioniță ne-a relatat câteva amănunte legate de lucrările de renovare, dar și de planurile de viitor pentru terenul care împrejmuiește biserica: „Am avut o colaborare excepțional de benefică pentru parohia noastră cu Departamentul Românilor de Pretutindeni. A fost o adevărată binecuvântare, o mană cerească cu care, cu foartă multă dărnicie, profesionalism, acrivie și seriozitate ne-au ajutat. Am primit fonduri care au fost folosite doar pentru materialele pe care le-am folosit la reparațiile bisericii. De exemplu, numai materialele care au fost cumpărate pentru aco­perișul bisericii au costat aproximativ 25.000 de euro. Am renovat capital interiorul și exteriorul bisericii. Plus valoarea care se poate observa aici, în lă­cașul de cult, a fost oferită de voluntariatul membrilor parohiei care au venit după serviciul personal, aproape zi de zi, mai mult de șapte luni pe ani, însumat, să dea o mână de ajutor. Excepție au fost iernile, care sunt aici capricioase, cu precipitații. În fiecare sâmbătă ne adunăm ca să mai lucrăm cât e nevoie, mici reparații sau îmbunătățiri. Mai sunt lucruri de sistematizat în ceea ce privește grădina, terenul de fotbal, instalația de irigație a gazonului. Am vrea să amenajăm un amfiteatru care să ofere tuturor posibilitatea, atunci când sunt momentele de bucurie, de părtășie românească, să fie folosit. Anul acesta parohia noastră și-a asumat Festivalul bucuriei, care va avea loc în luna iunie. Totodată, amfiteatrul ar putea fi folosit ca Altar de vară, chiar dacă zidurile bisericii, fiind foarte groase, păstrează răcoarea mai bine pe perioada foarte caldă a anului. Însă pentru momente deosebite, cum este praznicul ­Învierii, putem ieși la partea de început a slujbei, precum și la Bobotează. Relieful ne permite să facem o astfel de lucrare care sigur va fi de bun augur”.