Prima biserică pictată de Radu Zugravu

Parohia vâlceană Bogdăneşti II deţine una dintre capodoperele picturii româneşti, după cum afirma academicianul Răzvan Theodorescu. Ctitoria lui Gheorghe pârcălab ot Bogdăneşti ne înfăţişează evoluţia mentalităţii păturilor sociale româneşti, identitatea noastră cultural-ortodoxă şi reprezintă liantul dintre trecutul şi prezentul nostru.

În secolul al XVIII-lea, ctitoriile în cel mai dinamic ţinut al Olteniei dezvăluie evoluţia mentalităţii păturilor sociale româneşti. Dacă în primele decenii ale secolului al XVIII-lea rolul principal în activitatea ctitoriilor îl aveau domnitorii sau monahii proveniţi din marile familii boiereşti, la jumătatea secolului au apărut ctitoriile episcopilor locali, ale egumenilor sau cele ale boierimii locale, pentru ca, în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului următor, preoţii simpli şi credincioşii din clasa mijlocie să devină ctitori de biserici.

Radu Zugravu a cunoscut de timpuriu mediul artistic

Un asemenea exemplu de ctitorie înfăptuită de un reprezentant al păturii de mijloc este biserica din localitatea vâlceană Gura Văii, ctitorie a lui Gheorghe pârcălab ot Bogdăneşti, care a fost şi abagiu (negustor de abele-stofă). Această biserică de sat a fost pictată în spiritul vremii de Radu Zugravu, ceea ce a făcut ca acest lăcaş de cult să rămână pentru posteritate drept o capodoperă a picturii româneşti. În Evul Mediu târziu, pictura bisericilor din Ţara Românească, în special în Oltenia, este de sorginte postbrâncovenească, în care iconografia pridvoarelor şi a faţadelor bisericii capătă un rol important. De asemenea, în această zonă s-au format echipe de zugravi care şi-au transmis programe sau tehnici de lucru, formându-se astfel adevărate şcoli de pictură. Prin tatăl său, Mihai Zugravu, continuator al tradiţiei picturii brâncoveneşti, Radu Zugravu a cunoscut de timpuriu mediul artistic care se dezvolta mai ales în mediul sătesc. Legătura lui cu bogăţia mediului sătesc l-a ajutat să realizeze de timpuriu, la numai 18 ani, o pictură în spiritul picturii postbrâncoveneşti, după cum se poate observa ansamblul de portrete de pe faţada de miazăzi a bisericii satului Gura Văii. Complexul pictural de aici, pe care îl termină în 1758, este primul ansamblu important executat în întregime de pictorul Radu Zugravu, fără ajutorul tatălui său. "Decoraţia murală a bisericii din Gura Văii se numără azi printre primele ansambluri în care, alături de caracterele generale ce o leagă de o veche tradiţie a picturii brâncoveneşti, ea lasă să se vadă trăsăturile particulare ale noii picturi proprii unei anumite regiuni. Odată cu vechile tradiţii, Radu introduce aici trăsături particulare proprii picturii rusticizante ce vor deveni specifice decorurilor de mai târziu. Partea cea mai originală şi nouă, grăitoare pentru viziunea picturii sale, este decoraţia faţadelor monumentului, modalitate ce se va împământeni nu după multă vreme. Caietul său de modele, întocmit după vechile picturi ale secolului al XIV-lea, a fost folosit de zugravi până către 1870", arată istoricul de artă Teodora Voinescu într-un studiu dedicat picturii lui Radu Zugravu. Radu Zugravu a mai lucrat la Biserica "Sfântul Nicolae Domnesc" din Curtea de Argeş, dar şi la bisericile de la schiturile Brădet şi Cornet.

Zugravii s-au reprezentat şi pe ei înşişi

O altă caracteristică a acestei picturi o reprezintă înfăţişarea chipurilor zugravilor olteni sau a semnăturilor acestora care dăinuie pe faţadele lăcaşurilor de cult. La fel, în ansamblul de portrete, Radu Zugravu nu a pierdut din vedere să îşi reprezinte propriul portret. "Artistul s-a reprezentat ţinând în locul accesoriilor profesiunii sale, pensula şi vasul cu culori, o cobză. Dintr-o însemnare discretă de la proscomidiar îi cunoaştem şi pe cei care l-au ajutat: "Pomeneşte-ne şi pe noi pictorii: Grigorie, Radu, Pani şi Ioan"".

În interiorul lăcaşului de cult se află pictată în pronaos familia ctitorului alcătuită din: Gheorghe, care ţine în mâini altarul bisericii, şi Iana, soţia sa, care susţine pridvorul bisericii. În faţa lor sunt copiii: Iana, reprezentată în dreptul mamei, şi Hristea, reprezentat în dreptul tatălui. Tot în pronaos este reprezentat şi Preda, brat ego, adică fratele lui Gheorghe. Pe peretele de apus al pronaosului, în consens cu tradiţia iconografică brâncovenească, a fost reprezentat episcopul Grigorie Socoteanul, în calitatea sa de păstor al Eparhiei Râmnicului, şi conducătorul Ţării Româneşti din acea vreme, Constantin Mavrocordat", a precizat părintele paroh Petre Mateiescu.

În decursul anilor, biserica parohială a suferit multe deteriorări. Într-o însemnare realizată de Nicolae Stoicescu, aflăm că în 1864 biserica se afla aproape în ruină, iar în 1885 a fost închis pridvorul cu zid, din cauza aceasta deteriorându-se şi pictura. În 1974, preotul Ioan Dumitrescu a încercat o metodă inedită în eparhie de a elimina umezeala cu ajutorul pilelor, însă umezeala nu a putut fi oprită, ceea ce a cauzat deteriorarea picturii. Mai târziu, între anii 1984 şi 1987, o echipă condusă de profesorul Gh. Zidaru a restaurat pictura lui Radu Zugravu.

Complexul pictural de la Gura Văii reprezintă una dintre capodoperele picturii româneşti, după cum afirma renumitul academician Răzvan Theodorescu, care a vizitat de două ori acest monument istoric. "Ctitoriile vâlcene stau sub ocrotirea spiritului libertăţii ţărăneşti, al maiestăţii voievodale, al fanteziei de poveste, al independenţei româneşti şi care au o mare importanţă pentru istoria artei româneşti clasice şi moderne. Toate aceste ctitorii ale obştii moşneneşti ce au putut asimila o diversitate de ctitori nu impresionează prin dimensiuni, ci mai ales prin desăvârşirea formelor şi prin culoarea sărbătorească a frescelor. Ctitorii înşişi, cu simplitatea înaltei nobleţi moşneneşti, susţin, prin înfăţişare şi atitudine, valoarea sărbătorească (Răzvan Theodorescu, Spiritul Vâlcii în Cultura Română, Râmnicu Vâlcea 2001, p. 40). Biserica "Sfântul Gheorghe" se află în satul Gura Văii, comuna Bujoreni, pe drumul care duce către Mănăstirea Frăsinei, şi în apropierea drumului naţional E81, care leagă oraşele Râmnicu Vâlcea de Sibiu.