Prima duminică din Postul Mare, sărbătoarea Ortodoxiei

▲ Mâine sărbătorim Duminica Ortodoxiei ▲ Prima duminică din Postul Sfintelor Paşti a fost instituită de către Sinodul de la Constantinopol (843) ca sărbătoare a Ortodoxiei, pentru a sublinia biruinţa dreptei credinţe asupra iconoclasmului (erezie care susţinea că sfintele icoane nu trebuie cinstite) şi, în general, asupra tuturor ereziilor ▲

În Duminica Ortodoxiei, în toate bisericile şi mănăstirile din Patriarhia Română se organizează colecte în bani pentru Fondul Central Misionar, destinat activităţilor misionare şi operei social-caritative ale Bisericii Ortodoxe Române. Colecta poate fi continuată până în duminica următoare (23 martie a.c.) şi la praznicul Bunei Vestiri (25 martie a.c.), informează Biroul de presă al Patriarhiei Române. La Duminica Ortodoxiei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române adresează clerului şi credincioşilor ortodocşi o scrisoare pastorală, care va fi citită în toate bisericile şi mănăstirile din Patriarhia Română, din care prezentăm următorul fragment: „Prin icoane, cinstim persoanele care le reprezintă“ „Potrivit Sfintei Tradiţii, icoanele fac parte din învăţătura şi practica Bisericii Creştine, iar, potrivit documentelor, ele se aflau pe pereţii catacombelor în secolul întâi şi în următoarele două, când creştinii, persecutaţi de stăpânirea lumească păgână şi, neputând să se roage la lumina zilei, o făceau în adăposturi subterane. Odată cu Edictul din anul 313, când împăratul Constantin cel Mare - devenit apoi sfânt împreună cu maica sa, Elena - le-a dat creştinilor libertatea de a-şi manifesta credinţa şi cultul, aceştia au ridicat sute şi mii de biserici, pe care le-au împodobit cu picturi murale, dintre care unele se păstrează până astăzi. Aşa s-a dezvoltat arta iconografică bizantină, a Bisericii Răsăritului, care a cunoscut un nou avânt în secolul al VI-lea, sub împăratul Justinian, şi a continuat să înflorească încă două sute de ani, dăruindu-le închinătorilor adevărate monumente de frumuseţe sacră. Totul a mers bine până pe la începutul secolului al VIII-lea, când tronul imperiului a căzut pe mâna dinastiei isaurienilor, care nu aveau nimic în comun cu civilizaţia şi rafinamentele Bizanţului. Primul dintre ei, Leon al III-lea Isaurul, a pornit o teribilă campanie împotriva icoanelor, rămasă în istorie sub numele de iconoclasm (adică „distrugerea icoanelor“) sau iconomahie (adică „lupta contra icoanelor“), o urgie care avea să dureze peste şaptezeci de ani, cu nenumărate victime omeneşti şi imense pierderi patrimoniale. Prigoana a încetat odată cu venirea pe tron a înţeleptei împărătese Irina, împreună cu fiul ei în vârstă de numai 10 ani. Din porunca acestei femei înţelepte şi doritoare de pace, fapt pe care-l relevă însuşi numele ei, s-a ţinut în anul 787, la Niceea, cel de al VII-lea Sinod Ecumenic, la care au participat aproximativ 350 de episcopi, sub preşedinţia patriarhului Tarasie, şi care a restabilit cultul icoanelor, cu precizarea că lor li se cuvine doar cinstire, iar nu venerare precum sfinţilor sau adorare precum lui Dumnezeu, că prin ele nu cinstim materia din care sunt făcute, ci persoanele pe care le reprezintă, că odată cu ele cinstim sfânta cruce şi sfintele moaşte, dar în limitele permise, fără exagerări. Colectă, în Duminica Ortodoxiei, pentru completarea FCM Tulburări din partea iconoclaştilor au mai fost şi după aceea, până când la cârma imperiului a venit o altă înţeleaptă femeie, împărăteasa Teodora. Sub oblăduirea ei, patriarhul Metodie a convocat un sinod la care i-a invitat pe toţi episcopii, egumenii şi călugării care avuseseră de suferit în rezistenţa antiiconoclastă. Atunci, la 11 martie 842, s-a hotărât ca prima duminică din Postul Mare să se numească Duminica Ortodoxiei, adică a credinţei dreptmăritoare, consacrându-se astfel, odată pentru totdeauna, cinstirea icoanelor în cultul creştin al Răsăritului. Biserica noastră a hotărât, încă din vremea patriarhului Justinian (1948-1977), ca Duminica Ortodoxiei să fie ziua în care se face colecta pentru completarea Fondului Central Misionar (FCM). Acest Fond este destinat în exclusivitate ajutorării semenilor noştri aflaţi în lipsuri, în nevoi sau în suferinţe. Ştiind acum, prin mijlocirea icoanelor, că în fiecare suferinţă umană se ascunde şi aşteaptă Iisus Hristos, nu putem rămâne nepăsători. Din păcate, în ţara noastră încă există destui sărmani, bătrâni, văduve, orfani, copii abandonaţi, dar şi parohii sărace în mediul rural, care au nevoie de sprijinul nostru. De aceea, vă adresăm această scrisoare pastorală, rugându-vă şi îndemnându-vă să contribuiţi, fiecare după puterea şi inima lui, la alinarea celor ce aşteaptă ajutorul nostru, al tuturor. Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să vă răsplătească din milele Sale cele bogate!“ ▲ Duminica Ortodoxiei, sărbătorită la Biserica Icoanei din Bucureşti La Biserica Icoanei din Bucureşti, în perioada 14-19 martie, se desfăşoară o serie de activităţi reunite sub genericul „Icoana - fereastră spre Dumnezeu“. Ieri, la ora 12:00, s-a vernisat o expoziţie de icoane realizate de copiii care au participat şi la Concursul Naţional „Icoana din sufletul copilului“ de la Patriarhie, artişti plastici cunoscuţi de la Muzeul Ţăranului Român, dar şi amatori din parohiile vecine. Lucrările au fost expuse în aer liber, în Parcul Icoana din apropiere. La vernisaj a participat şi primarul Sectorului 2, Neculai Onţanu, care a subliniat, în cuvântul său, rolul credinţei în viaţa noastră. Doritorii pot cumpăra icoane, iar cu banii obţinuţi se vor susţine proiectele caritabile ale parohiei. Mâine, Sfânta Liturghie va fi săvârşită la Biserica Icoanei de PS Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar Patriarhal. Tot mâine, icoane praznicale de la parohiiile învecinate vor fi scoase în procesiune prin Parcul Icoanei, unde va avea loc şi o slujbă de sfinţire a celor aduse de credincioşi. „Manifestările de la biserica noastră sunt dedicate Duminicii Ortodoxiei şi dorim ca prin aceasta să apropiem mai mult credincioşii de cinstirea icoanelor“, ne-a declarat pr. Ion Popescu, parohul Bisericii Icoanei, alături de care slujesc preoţii Nicolae Necula şi Marcel Stavăr. (C. BÂRA)