Prinţesa Margareta Sturdza, pomenită la Catedrala patriarhală

Data: 10 Ianuarie 2010

Cu prilejul împlinirii a 40 de zile de la trecerea la cele veşnice, prinţesa Margareta Sturdza a fost pomenită sâmbătă, 9 ianuarie 2010, la Catedrala patriarhală. Slujba a fost oficiată de slujitorii catedralei, în semn de recunoştinţă pentru ajutorul pe care de-a lungul vieţii l-a oferit Bisericii şi oamenilor aflaţi în nevoi. La final, părintele Timotei Aioanei, mare ecleziarh al Catedralei patriarhale, a vorbit pe scurt despre viaţa prinţesei Margareta Sturdza.

Născută în Scandinavia în 1914, s-a căsătorit în 1937 cu prinţul George Sturdza. În acelaşi an a venit în România, locuind la Popeşti, lângă Iaşi, unde familia avea un conac, şi în Iaşi, la soacra ei. Prigonită în timpul regimului comunist, întreaga familie a fost nevoită să fugă din ţară. În Normandia, unde a trăit în a doua parte a vieţii, prinţesa Margareta a organizat o grădină botanică extraordinară, cu peste 10.000 de specii de arbori, arbuşti, conifere şi flori rare, pe care miile de vizitatori din întreaga lume au găsit-o a fi un „colţ de rai“. Părintele Timotei a subliniat apoi câteva caracteristici importante ale vieţii ei. În primul rând, iubirea faţă de omul aflat în suferinţă, faţă de copiii singuri, faţă de copiii neajutoraţi. Datorită relaţiilor pe care le avea în străinătate, prinţesa Margareta Sturdza a ajutat foarte multe familii nevoiaşe din întreaga Moldovă, rămânând în amintirea celor care locuiesc în acest ţinut, împreună cu soţul lei, ca mari filantropi. „Familia Sturdza a ajutat Biserica şi în trecute vremuri, dar şi în vremea noastră. Prinţesa Margareta Sturdza, mai ales prin cei trei fii ai ei, a ajutat foarte mult oamenii nevoiaşi din România ultimilor ani, a ajutat Biserica din Moldova, dar şi Patriarhia Română, prin numeroasele iniţiative pe care fiul ei, prinţul Dimitrie Sturdza, le-a avut şi pe care le-a derulat atât la Iaşi, cât şi la Bucureşti. Împreună cu Patriarhia Română, prinţul Dimitrie Sturdza a ajutat şi câteva mănăstiri din apropierea Bucureştilor, câteva cămine de bătrâni“, a mai spus exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor.