Profilul „domnului Trandafir” în era educației digitale

Un articol de: Oana Nistor - 16 Aprilie 2021

Tehnologia digitală a devenit în ultimul an o componentă esenţială a vieţii cotidiene atât pentru elevi, cât şi pentru profesori, în contextul trecerii abrupte a învăţării din mediul şcolar, faţă în faţă, în mediul online. Experţii în educaţie susţin la unison că nu se mai poate reveni la situaţia anterioară în ceea ce priveşte folosirea tehnologiei în domeniul educaţional. Primul pas spre o educaţie digitală a fost făcut prin dotarea cu mijloace de comunicare online, însă pentru ca întreg procesul să fie cu adevărat eficient este nevoie, între altele, de adaptarea conţinuturilor, formarea profesorilor şi platforme securizate de evaluare.

Criza generată de pandemia de ­COVID-19 reprezintă un moment de cotitură pentru învăţământul românesc de stat care se derula, până nu demult, aproape în integralitate în școli, clasic, fără a folosi prea mult mijloacele moderne de predare-învăţare. Şcoala online, adoptată abrupt, fără o perioadă de trecere, s-a dovedit a fi o adevărată piatră de încercare pentru toţi actorii implicaţi. Dincolo de hibele de conectare și comunicare care îngreunează procesul de învăţare (nu există un control real asupra preocupărilor pe care elevii le au în timpul orelor), au apărut numeroase probleme, recunoscute de decidenți, în derularea învăţământului „la distanţă”.

Astfel, unii elevi, în special de la sate, atunci când au primit tabletele, destul de târziu în multe cazuri, au avut surpriza să constate că nu există acoperire la internet; o parte dintre elevi şi profesori nu au aptitudini şi competenţe digitale; cadrele didactice, bineînţeles cu excepţii, au transpus modul clasic de predare în sistemul virtual fără a inova, fără a adapta conţinutul învăţării astfel încât să fie mai eficient şi mai atractiv pentru elevi. Au rezultat de aici notele deloc mulţumitoare de la simulările examenelor naţionale, conţinuturi pierdute sau asimilate artificial, dar şi mii de elevi cu situaţii neîncheiate pe primul semestru.

Cu un an înainte de declararea pandemiei de COVID-19, în martie 2019, experţi în educaţie discutau despre provocările în era digitală, iar reprezentanţii Ministerului Educaţiei apreciau că „este necesar ca sistemul de învățământ românesc să fie unul dinamic. Trebuie să ne adaptăm permanent noilor tehnologii și să valorificăm toate avantajele oferite de acestea, pentru creșterea performanței procesului instructiv-educativ”.

În ciuda acestor dezbateri şi zbateri, la un an distanţă de acel moment, sistemul de învăţământ românesc încă dă piept cu realitatea şi provocările învăţării online. Rezultatele, cel puţin până în prezent, nu sunt deloc mulţumitoare. De ce? Pentru că introducerea învăţământului online în procesul de predare-învăţare trebuia demarată cel puţin cu zece ani înainte. Iar pentru a realiza acest lucru era necesară formarea profesorilor pentru predarea online în cadrul intens discutatelor masterate didactice. „Problema aceasta, care ar fi trebuit să fie rezolvată de zece ani, noi o discutăm acum. Şi spun că putea fi rezolvată problema cu zece ani în urmă pentru că existau atât baza legală, cât şi baza financiară. Dar noi trăim într-o Românie în care statul este asimetric, în care statul îşi permite să încalce legile fără să fie penalizat, însă cetăţeanul este aspru pedepsit dacă încalcă legea”, a susţinut Mircea Miclea, psiholog, profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai” şi fost ministru al educaţiei, într-o dezbatere online despre educaţia digitală organizată în luna martie de fundaţia World Vision România şi portalul educaţional Edupedu.ro.

Masterat didactic şi cursuri de formare pentru profesori

Un prim pas în adaptarea cadrelor didactice la cerinţele noilor tehnologii a fost făcut, însă nu este şi suficient. Reputatul profesor universitar apreciază că trebuie realizat „profilul cadrului didactic format în pedagogia şi tehnologiile secolului XXI”: „Profesorii au fost formați să utilizeze tehnologiile de bază, dar nu și pe cele specifice. Un profesor foarte bun, dacă știe să realizeze, creează conținut digital. Când avem la fiecare materie și clasă lecții multimedia model, profesorii, la examen de grad, ar putea să prezinte un conținut multimedia, în locul unui text anost. Viitorul nu aparține învățământului online, ci unei hibridizări. Cine va stabili acest hibrid? Tot profesorul. El e principalul actor capabil să stabilească pentru fiecare clasă sau elev”.

Cadrele didactice de la catedră pot deprinde aceste competenţe digitale specifice în cadrul programelor de formare, iar viitorii profesori în cadrul masteratului didactic. Totodată, atât ministrul Sorin Cîmpeanu, cât şi profesorul Miclea au susţinut că este necesară cooperarea dintre universităţi şi companii, cel de-al doilea apreciind că acest parteneriat ar trebui să meargă până acolo unde viitorii angajatori să se implice şi în stabilirea curriculumului pentru ca viitorul absolvent să se plieze exact pe ce este nevoie în piaţa muncii.

Tot referitor la masteratul didactic, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai”, prof. univ. dr. Daniel David, a apreciat în cadrul aceleiaşi dezbateri că, dincolo de cursurile specifice de competenţe digitale, programul de masterat „trebuie să aibă o componentă de digitalizare aplicată transversal”, „adică materiile care nu au conţinut de digitalizare trebuie să ofere aceste ­cursuri într-o logică digitală”.

Pentru a atrage studenţi cât mai buni care să urmeze masteratul didactic, participanţii la dezbatere au înaintat ideea acordării unei burse lunare. Iar în încercarea de a echilibra balanţa între rural şi urban, profesorii care vor accepta să lucreze în şcolile de la sate ar putea beneficia de un stimulent financiar.

Ministrul Sorin Cîmpeanu, în intervenţia sa, a adus în discuţie, din nou, ineficienţa sistemului online, factorii principali fiind lipsa unei platforme de evaluare securizate şi neadaptarea conţinuturilor. „Când vorbim de predare online, ne referim aici de la alcătuirea conţinuturilor până la partea de examinare. Atât timp cât nu vom utiliza platforme dedicate de evaluare, nu vom putea certifica relevanţa acestor examene. Abia apoi vom putea vorbi de paşi importanţi făcuţi în digitalizarea sistemului de educaţie”, a apreciat ministrul educaţiei, care a punctat şi celelalte probleme cu care ne confruntăm: profesori nepregătiţi pentru predarea online, încă nu sunt rezolvate toate problemele „de conectivitate şi de dotare a tuturor elevilor cu tot ce trebuie pentru învăţarea online”.

„După ce se termină această pandemie, fie că ne place sau nu, că ne-o dorim sau nu, educaţia va avea o componentă digitală mult mai pronunţată decât a avut până acum. Important este ca această învăţare online să se facă acolo unde este eficientă, pentru că sunt domenii unde nu e potrivită deocamdată”, a concluzionat ministrul Cîmpeanu.

780 de milioane de euro pentru digitalizarea educaţiei

Strategia SMART-Edu, asumată de ministerul de resort şi chiar de preşedinţie, va urmări mai multe direcţii de acţiune precum dezvoltarea de competențe digitale la toate nivelurile de învățământ cross-curricular, prin discipline de specialitate, prin activități formale și nonformale; susținerea formării digitale inițiale și continue a cadrelor didactice; îmbu­nătățirea infrastructurii digitale pentru reducerea decalajelor de conectivitate (conectare la internet, creare de rețele interne, dotare cu echipamente, asigurare suport tehnic); stimularea unităților și instituțiilor de învățământ pentru oferte educaționale cu specializări și calificări digitale adecvate meseriilor viitorului; realizarea de instrumente educaționale digitale, încurajarea inovării pentru adaptarea unor soluții edu­caționale creative, interactive, centrate pe elevi etc.

Pentru digitalizarea educaţiei, autorităţile au la dispoziţie 780 de milioane de euro, însă reuşita depinde de „o viziune integrată”, după cum a subliniat ministrul Cîmpeanu. Strategia SMART-Edu lansată de autorităţile române se vrea aliniată la planul de acţiune al Comisiei Europene (CE) pentru perioada 2021-2027 denumit „Resetarea educației și formării pentru era digitală”. Un studiu al CE la care au participat şi respondenţi din România, şi care poate fi consultat la adresa https://ec.europa.eu/info/law/betterregulation/have-your-say/initiatives/12453-Digital-Education-Action-Plan/public-consultation, subliniază că, la nivelul UE, aproximativ 60% dintre intervievaţi nu au folosit instrumente de învățare la distanță și online înainte de criza pandemică generată de virusul SARS-CoV-2; peste 60% dintre respondenți sunt de părere că și-au îmbunătățit competențele digitale în timpul crizei, iar dintre aceştia, peste 50% doresc să le aprofundeze.

Participanţii la studiu au declarat că resursele pedagogice și conținutul online trebuie să fie relevante, interactive și mai ușor de utilizat.