Propovăduitor și mucenic pentru credința în Hristos

La 26 octombrie, Sinaxarul Bisericii ­Ortodoxe îl pomenește pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, unul dintre cei mai importanți martiri ai primelor veacuri creștine. S-a arătat a fi, prin faptele sale, o adevărată icoană a credinței lucrătoare, prin propovăduire și mucenicie, ajutător al celor în nevoi și biruitor a toată boala, molima și încercarea abătute asupra noastră. După cum frumos ne îndeamnă Sfântul Roman Melodul, prin intermediul catehezei imnografice în cinstea marelui sfânt martir, trei laude ­deopotrivă îi datorăm: „Pentru viețuirea ta curată, pentru nevoințele tale muce­nicești și apoi pentru minunile pe care și înainte, dar și acum, din mormânt, neîncetat săvârșești”.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, s-a născut între anii 280 și 284, pe vremea împăraților romani Dioclițian și Maximian Galeriu și era fiul conducătorului cetății Tesalonicului din Grecia. Frumu­sețea trupească, dar mai ales virtuțile ce-i împodobeau frumos sufletul au făcut din el un tânăr iubit de toată lumea vremurilor în care trăia. Încă din tinerețe ajunge strateg și specialist în armata militară, așa încât este numit general al armatelor Tesaliei și proconsul al Eladei de însuși Cezarul Imperiului de Răsărit, Maximian Galeriu.

Cu toate onorurile acestei lumi, a căutat să placă mai mult lui Dumnezeu, și nu oamenilor. Caracterizat de o evlavie deosebită și arătând multă dragoste față de Cuvântul lui Dumnezeu, zilnic învăța, predicând în public, chiar în cetatea în care cu aproape două secole și jumătate în urmă propovăduise Sfântul Apostol Pavel, așa încât mulți păgâni se converteau, în ciuda persecuțiilor ce erau pornite împotriva creștinilor.

A fost martirizat în 26 octombrie 306, iar trupul său a fost luat, de frica împăratului, noaptea și îngropat în țărâna în care a fost omorât. Iar locul acela, după cum ne mărturisește Sfântul Ioan al Tesalonicului, „a devenit unul de pelerinaj, căci multe semne și minuni se săvârșeau, pogorându-se multe harisme dumnezeiești asupra celor ce mergeau cu credință la acel loc”.

Păzitor al dreptei credințe până la sânge

Mucenicul Domnului Dimitrie, marele ostaș al armatei, dar mai marele ostaș al armatei Domnului, s-a arătat a fi un bun călător pe drumul acestei vieți, păzind credința și apărând-o până la sânge. Că nu s-a lăsat înduioșat de funcțiile promise aici, pe pământ, ci ca un bun ostaș al lui Hristos a ales să rămână cu Cel pe care-L propovăduia și care-i era Dumnezeu adevărat.

Cuvântul său era atât de ziditor, iar viața sa cu totul dreaptă, plină de pace și iubire de frații săi, arătând față de toți bunătate și compasiune, urmând întru totul sfatul Evangheliei Domnului, astfel încât un număr mare de păgâni se converteau.

Însă pizmașul diavol și-a arătat răutatea sa prin oameni. Pe când Galeriu se afla în cetatea Tesalonicului și aștepta onorurile și jertfele aduse idolilor în cinstea victoriei asupra sciților, unii l-au pârât pe Dimitrie că este propovăduitor al credinței creștine. După ce a fost chemat înaintea lui Galeriu și şi-a mărturisit fără șovăire credința, Galeriu l-a închis într-o temniță plină de umezeală și mucegai ce se regăsea într-un beci al unei băi din apropierea palatului. Ajuns în întunericul temniței, este întâmpinat de un scorpion care se pregătea să-l înțepe cu venin ucigaș, însă sfântul cu puterea credinței pe care o purta în suflet, făcând semnul crucii asupra scorpionului, acesta a dispărut.

Tot cu semnul Sfintei Cruci l-a întărit și pe Nestor, ucenicul său care merge și se luptă în amfiteatrul din Tesalonic cu gladiatorul Lie, un uriaș din tribul vandalilor, puternic și dibaci în luptă, încât nimeni nu-i putea sta împotrivă. Dar Nestor, un adolescent firav care nu s-a încrezut în propria putere, nici în puterea armelor, ci încrezător fiind în Domnul Cel „Biruitor în lupte”, Cel Care dă pe dușmani în mâinile credin­cioșilor săi, l-a biruit pe tiranul Lie printr-o singură lovitură, apoi a fost martirizat prin tăierea capului în afara zidurilor cetății.

Sfinții aduc mărturii despre alt sfânt

Sfinții Ioan, Nicolae Cabasila, Grigorie Palama, Filotei Kokkinos, Iosif și Gavriil ai Tesalonicului aduc mărturii, zugrăvindu-i o icoană vie pictată cu culorile îmbelșu­gatelor cuvinte encomiastice pe care le-au alcătuit în cinstea Sfântului Dimitrie.

Sfântul Dimitrie s-a arătat mare ocrotitor al cetății Tesalonicului, dar și al celor care au alergat la el, înălțând rugile lor cu cre­dință fierbinte. Multe din minunile sale ne-au rămas consemnate de Sfântul Ioan, Arhiepiscopul Tesalonicului, cel care a arătat multă ­evlavie față de ocrotitorul cetății pe care o păstorea și a alcătuit la începutul secolului al VII-lea prima culegere a minunilor Sfântului ­Dimitrie săvârșite până atunci atât în Tesalonic, cât și în zona balcanică până la Dunăre. Arhiepiscopul Ioan ne dă mărturie despre adevăratul chip al credinței lucrătoare, biruitoare de toată boala, molima și încercarea.

Sfântul Ioan al Tesalonicului s-a învrednicit a fi martor al multor minuni săvârșite de Sfântul Dimitrie. El ne amintește în valoroasa sa lucrare dedicată Sfântului Dimitrie că acesta a scăpat cetatea Tesalonicului de asalturile barbarilor, mai ales atunci când fusese asediată de o numeroasă armată alcătuită din mai multe triburi slave, în toamna anului 586, după cum este consemnat în istoria ora­șului, când acesta trecea printr-o criză de apărători, din cauza unei ciume cumplite ce secerase populația orașului. Sfântul Dimitrie se arată apărător al tesalonicenilor, apărând în a șaptea zi în mijlocul taberei dușmanilor, pe un cal alb, conducând o armată puternică și nimicindu-i pe barbari fără ca locuitorii cetății să aibă nevoie să lupte. Nu trebuie trecută cu vederea nici protecția sfântului din timpul asaltului slav din 615, când Sfântul Dimitrie apare în mijlocul inamicilor în toată slava sa pe care o dobândise înaintea lui Dumnezeu, toate corăbiile ciocnindu-se între ele de spaima vedeniei, iar barbarii ajungând să se omoare între ei. În 617, un alt asediu era pregătit, de data aceasta Sfântul Ioan, martorul direct căruia i se arătase Sfântul Dimitrie, i-a îmbărbătat pe locuitori să aibă nădejde în Dumnezeu și în Sfântul Dimitrie, inamicii fiind înfrânți printr-o piatră însemnată cu numele Dumnezeului lui Dimitrie, pe care un creștin a aruncat-o asupra catapultelor, și printr-un cutremur provocat în chip minunat.

Nu trebuie să uităm nici de elogiosul cuvânt al celui între Sfinți Părintelui nostru Grigorie Palama, Arhiepiscopul aceleiași cetăți, în care sfântul este încununat cu cuvinte mărinimoase. Deși moaștele Sfântului Dimitrie fuseseră luate de cruciați în anul 1204 și așezate în Biserica San Lorenzo Campo din Italia, la aproape 150 de ani, Sfântul Grigorie Palama le vor­bește tesalonicenilor despre Sfântul Dimitrie, făcându-i simțită prezența prin ocrotirea de care se bucurau locuitorii orașului și toți cei care alergau la biserica lui cu rugăciuni fierbinți.

De asemenea, Sfântul Filothei Kokkinos îl numește pe Sfântul Dimitrie în cuvântul său „propovăduitor, apostol și mucenic prin suferințele sale, pentru că predica în chip apostolic, binevestind și învățând”.

Izvorâtor de mir

Pentru dragostea sa pe care a arătat-o față de Hristos, Sfântul Dimitrie a fost învrednicit de darul de a izvorî mir cu bună mireasmă. Astfel, după cum consemnează istoricii începând cu veacul al X-lea, minunile Sfântului Dimitrie erau săvârșite și prin mirul său, ce izvora din sfintele moaște. Un untdelemn bine mirositor care izvora din belșug din mormântul mucenicului sau din fântâna cu apă sfințită aflată în criptă. Niceta Choniates istorisește că atunci când cetatea a fost luată de normanzi (1185), aceștia au folosit mirul sfântului în chip nelegiuit, pentru a prăji pește. Ultima mărturie despre sfântul mir este dată de monahul Isaia, în anul 1489. Când, la patru ani după aceea, bazilica a fost transformată în moschee, mirul a încetat să mai curgă și cripta a fost astupată. De la întoarcerea moaștelor sfântului la Tesalonic (1980), acestea lasă să izvorască în fiecare an puțin mir.

Eparhul Leontie al Illyricului

Între minunile săvârșite de Sfântul Dimitrie se numără și cea de care s-a bucurat Leontie, eparhul Illyricului. Acesta, arătând mare evlavie față de Sfântul Dimitrie, construiește o biserică în cinstea sfântului pe locul martiriului, iar mai apoi voind să ia cu sine moaștele mult-slăvitului mucenic, acesta i se arată noaptea în vis și îi spune că voia sa este să rămână în patrie, însă drept binecuvântare va primi orarul și veșmântul sfântului îmbibate în sângele curs din trupul său în vremea martiriului. Plecând spre cetatea Illyricului, la trecerea Dunării a întâmpinat probleme, din cauza curenților și a nivelului apei, care crescuse. După ce se roagă Sfântului Dimitrie, acesta i se arată în vis lui Leontie și îi spune: „Leapădă toată necre­dința și descurajarea, ia ceea ce duci cu tine și treci râul fără nici o șovăială”. A doua zi, dis-de-dimi­neață, s-a urcat cu odorul într-o corabie și a trecut nevătămat, așezând racla în Biserica Sfintei Anastasia din Illyric. Mărturisim și noi, la această zi a prăznuirii sale, împreună cu Sfântul Ioan al Tesalonicului: „El trăiește pentru noi, mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru noi și dobândeşte ceea ce este de folos pentru noi”.