Propunerile comisarului european pentru Agricultură

Comisarul european pentru Agricultură, românul Dacian Cioloş, propune o abordare diferită a Politicii Agricole Comune (PAC), pentru a găsi politici care pot fi aplicate în mod egal la poalele Carpaţilor - o relicvă fragilă a unei epoci mai simple în agricultură - şi câmpurile de aur de grâu din East Anglia. Nu este surprinzător că Cioloş tinde să le favorizeze pe primele în detrimentul celorlalte, scrie ziarul britanic "The Daily Telegraph".

La şapte ani odată, marile angrenaje uruitoare ale UE încep să se învârtă şi apare ultima propunere de remodelare a PAC. În această etapă ne aflăm acum, potrivit ziarului menţionat. De obicei, procesul este de interes doar pentru agricultori, pentru primirea de subvenţii, şi politicienii eurosceptici, indignaţi de cost. Dar de această dată, în contextul creşterii preţurilor la alimente, PAC asumă o relevanţă presantă pentru oameni la ei acasă. Ascunsă în cadrul procedurilor oculte ale acestei piese excepţionale de Euro-obscurantism se află întrebarea: pentru ce este agricultura? Cele trei paliere ale reformei lui Cioloş Par să existe trei paliere ale reformei propuse de Cioloş. În primul rând, el vrea ca agricultorii să lase 7% din exploataţia lor necultivată, într-un număr de Puncte de Focalizare asupra Mediului. Intenţia Punctelor de Focalizare asupra Mediului este de a încuraja fauna sălbatică, iar ideea a fost salutată de Royal Society for the Protection of Birds (RSPB). În al doilea rând, agricultorilor care deţin terenuri arabile li se cere să planteze o rotaţie de cel puţin trei culturi, mai degrabă decât, de exemplu, grâu urmat de rapiţă, aşa cum se întâmplă în prezent. În al treilea rând, plăţile vor fi limitate, astfel încât marii proprietari de terenuri, cum ar fi Ducele de Westminster, vor primi un maximum de 300.000 de euro pe an. Nu este o surpriză. Dimensiunea medie a unei ferme din România nu este mai mare de un hectar. Totuşi, ca problemă pentru Europa, PAC rămâne uriaşă. Deşi 55 miliarde de euro nu reprezintă o sumă atât de ameţitoare în comparaţie cu fondul de salvare grec, reprezintă 43% din bugetul total al UE. Iar agricultura este domeniul major al UE. În contextul în care populaţia globală creşte, presiunea pe alimente poate face ca producţia să devină o mai mare prioritate naţională decât a fost după război.