Radicalii liberi, declanșatorii îmbătrânirii

La începutul secolului XX au fost iniţiate unele cercetări cu scopul de a explica procesul de degradare a tuturor substanţelor organice şi minerale aflate în contact cu oxigenul din atmosferă.

 Prin reacţii în lanţ, au loc producerea, multiplicarea şi activarea radicalilor liberi în tot organismul, procese stimulate de prezenţa unor factori externi ca: fumul de ţigară (pentru fumătorii activi şi pasivi), poluarea mediului (aer, apă, sol, vegetaţie), smogul cu fum, gazele de eşapament (mai ales cu plumb), particulele de azbest, substanţele toxice, pesticidele, metalele grele din apa potabilă (cadmiu, aluminiu), aditivii chimici alimentari (E-uri), alcoolurile tari, cofeina în exces, medicamentele de sinteză chimică. Generatori de radicali liberi sunt temperaturile ridicate la fierberea alimentelor, precum şi a uleiurilor vegetale hidrogenate, existente în margarinele de consum şi de gătit. Aceste uleiuri produc radicali liberi în momentul când sunt oxidate, în contact cu aerul şi cu temperaturile foarte ridicate din timpul gătirii. Prin oxidare se produce un lanţ de reacţii „de mutilare” la nivel molecular, distrugând funcţiile vitale ale celulelor, cu o viteză superioară capacităţii de apărare a organismului.

 Pătrunderea radicalilor liberi în organism este favorizată şi de radiaţiile solare, radiaţiile ultraviolete şi atomice, razele Roentgen. Date recente demonstrează că şi stările de stres contribuie la apariţia radicalilor liberi, mai ales în mediul urban. Între stările de stres sunt incluse agitaţiile excesive la locul de muncă sau acasă, conflictele din familie şi din mediul de viaţă, pierderea slujbei şi somajul de lungă durată, sărăcia, izolarea socială şi depresia psihică, divorţul şi decesele în familie.

 Există şi radicali liberi produşi de propriul corp, ca subproduşi naturali ai metabolismului. Aceştia pot avea un rol important în sistemul de apărare celulară, distrugând bacteriile şi virusurile, descompunând poluanţii chimici şi neutralizând toxinele. Dacă sunt în doze foarte ridicate, radicalii liberi devin dăunători, mai ales prin activare, în cazul proceselor metabolice care produc energie fizică şi intelectuală, cu reacţii energice de oxidare.

 Ajunşi în celulele vii, radicalii liberi degradează, mai întâi, membranele, cu preferinţă pentru acizii graşi nesaturaţi, fiind declanşată reacţia de peroxidare lipidică, cu efecte în intoxicarea ficatului şi apariţia poliartritei reumatoide. În continuare, degradează funcţionarea normală a fiecărei celule. În plus, este distrus conţinutul enzimatic celular, provocând degenerarea celulelor invadate până la o stare de îmbolnăvire generală.

 O celulă „mutilată” după pătrunderea radicalilor liberi îşi pierde funcţiile vitale şi se transformă, ea însăşi, într-o sursă de noi radicali liberi, care atacă alte celule sănătoase, prin reacţii biochimice anormale, desfăşurate în lanţ necontrolat, cu urmări foarte grave asupra întregului organism. Astfel se pot explica ravagiile provocate de extinderea rapidă a cancerului, prin înmulţire haotică a celulelor maligne şi metastaze.

 Peste o anumită concentraţie, radicalii liberi constituie un pericol enorm pentru sănătate, întrucât moleculele instabile de oxigen atacă atât părţile sănătoase, cât şi părţile bolnave ale corpului. În acest mod, sunt implicaţi în declanşarea a peste 200 de boli cronice şi degenerative. Sunt produse grave leziuni la nivelul diferitelor organe (creier, ficat, colon, plămâni, rinichi, vase sanguine), îndeosebi în bolile cardiovasculare, cu accidente cerebrale şi hemoragii intracraniene, diferite forme de cancer, leucemie, pancreatită, ulcere şi colite ulceroase, inflamarea intestinelor, astm bronşic, artrită reumatoidă, afecţiuni ale sistemului nervos, inclusiv boala Parkinson, cataracte oculare cu opacizarea sau pierderea vederii şi îmbătrânirea prematură.

 Cum se pot evita efectele radicalilor liberi?

 Prima acţiune constă din eliminarea, pe cât posibil, a tuturor surselor de radicali liberi, care provin atât din exterior, cât şi din interiorul organismului.

În acest scop se vor lua următoarele măsuri:
- evitarea fumului de ţigară, atât de către fumătorii activi, cât şi de cei pasivi;
- interzicerea consumului de grăsimi nesaturate;
- evitarea excesului de băuturi alcoolice tari;
- evitarea expunerii la gazele de eşapament şi alte noxe toxice din mediul extern;
- controlul riguros al expunerii îndelungate la radiaţii ultraviolete, cosmice şi radioactive;
- scurtarea timpului de şedere în faţa ecranului televizorului sau a computerului;
- reducerea convorbirilor de durată lungă la telefonul mobil;
- renunţarea la aparatele cu microunde pentru prepararea sau încălzirea alimentelor;
- asigurarea necesarului de oligoelemente (seleniu şi zinc), care intervin în sinteza a două enzime antioxidante vitale, cu efecte extraordinare în distrugerea radicalilor liberi şi de creştere a imunităţii. Se ştie că aceste microelemente au dispărut aproape complet din alimentaţia omului din cauza proceselor artificiale de cultivare şi de prelucrare a produselor agricole. Până la 25-30 de ani, aceste două enzime sunt sintetizate de organism în cantităţi suficiente, dar, după 40 de ani, producerea lor se diminuează, în timp ce avalanşa de radicali liberi poate să crească.

 Persoanele cu o activitate predominant statică vor reduce consumul zilnic de calorii la 1.600 pentru femei şi 1.800 pentru bărbaţi.

 Se va face multă mişcare în aer liber, eventual cu practicarea unor sporturi moderate.

 Bolile cronice şi diferitele suferinţe fizice vor fi tratate din timp.

 Indiferent de vârstă, se va menţine o viaţă echilibrată, fără suprasolicitări fizice sau intelectuale, introducând în programul zilnic pauze pentru relaxare şi somn, cu efecte benefice de întărire a sistemului imunitar şi de sporire a şanselor de luptă împotriva radicalilor liberi.

Cea mai importantă cale de apărare contra radicalilor liberi agresivi este existenţa complexului de antioxidanţi salvatori, între care un rol prioritar îl au vitaminele naturale antioxidante (C, E şi betacarotenul ca precursor al vitaminei A).
Completarea necesarului de antioxidanţi se poate face pe cale exogenă. În bolile cardiovasculare şi pentru reducerea riscului accidentelor cardiace se recomandă suplimentarea cu betacaroten şi vitaminele E şi C care fracţionează moleculele de colesterol şi reduc nivelul lipidelor şi al trigliceridelor din sânge. Dozele trebuie să fie calculate în funcţie de sex, vârstă, greutate corporală.

 Betacarotenul (provitamina A) se găseşte în diferite legume şi fructe ca: morcov (crud şi fiert), spanac (crud şi fiert), dovleac (copt), cartofi, varză, pătrunjel (crud), tomate (proaspete), pepene galben, caise (proaspete şi uscate), alune, nuci, păpădie (frunze) şi în unele produse animale (ficat, ou, unt). La fiertul legumelor se foloseşte puţin apă, iar încălzirea trebuie să dureze puţin timp.

 Vitamina E naturală se găseşte în grâu germinat, ulei din germeni de grâu, ovăz şi soia, alune prăjite, migdale, seminţe de floarea-soarelui, lucernă şi bumbac, ciocolată, margarină. Se ia în timpul meselor, şi nu pe stomacul gol, pentru a fi absorbită concomitent cu hrana. 

Vitamina C se găseşte în multe legume şi fructe: ardei (gras şi roşu), conopidă (crudă şi fiartă), tomate, lămâi, portocale, coacăze, căpşuni, mure, pepeni, grepfrut (suc), merişor (suc), cătină albă (fructe proaspete şi ulei). Doza medie este de 1.000 mg/zi, bărbaţii având nevoie de o doză de trei ori mai mare decât femeile.