Răspundem cititorilor: Salvia, remediu pentru sinuzite

Data: 11 Decembrie 2010

Ramona T., Iaşi: "Sub ce formă pot fi consumate preparatele din salvie şi în ce afecţiuni sunt recomandate?"

Prof. Constantin Milică: Datorită proprietăţilor antiseptice, salvia reduce ritmul fermentaţiilor intestinale, mai ales cele provocate de microbii implicaţi în infecţiile intestinale, curăţind mucoasele şi eliminând mucozităţile. La persoanele cu diabet zaharat, ceaiul de salvie are efecte bine cunoscute în normalizarea nivelului glicemiei.

Acţiuni remarcabile ale tratamentelor cu salvie au fost înregistrate contra stărilor de nervozitate, oboseală mentală, pierderea memoriei, migrene, dureri de cap, astenie nervoasă, surmenaj, depresii psihice, tremurături ale membrelor (boala Parkinson), epilepsie, paralizie şi stări de slăbiciune, mai ales la copiii debili şi la convalescenţii după operaţii sau după boli prelungite.

La vârstnici, salvia întreţine vitalitatea, întrucât acţionează ca un distrugător al radicalilor liberi care declanşează unele boli grele şi grăbesc îmbătrânirea.

În majoritatea afecţiunilor menţionate mai sus se recomandă infuzia din flori şi frunze uscate de salvie (două linguriţe la 250 ml apă clocotită care se infuzează acoperit timp de 15 minute), consumându-se câte două ceaiuri pe zi, băute prin înghiţituri rare.

Pentru uz intern sunt recomandate:

- tinctură (20 g frunze macerate 10-14 zile în 100 ml alcool), din care se iau câte 15-20 de picături de 3 ori pe zi în caz de acnee, ulcior al ochiului şi alopecie;

- inhalaţii cu infuzie în caz de sinuzită;

- gargară cu apă de salvie sau cu o soluţie din 200 ml infuzie de salvie, 25 ml glicerină, 10 ml tinctură de lavandă, 30 g clorură de sodiu folosită în caz de halenă (miros neplăcut al gurii);

- cataplasme din frunze uscate şi măcinate, amestecate cu unt şi plasate pe suprafaţa gâtului în caz de amigdalite şi alte inflamaţii;

- cataplasme din frunze proaspete şi mărunţite, aplicate pe locul înţepăturilor de insecte;

- pulbere din frunze de salvie presurată pe peria de dinţi cu care se freacă dinţii pentru albire, întărirea gingiilor şi împrospătarea mirosului din gură.