Răspunsuri creştine la criza economico-socială europeană

Ca reacţie la criza economică cu care se confruntă Europa în ultimii ani şi la puternicele efecte sociale ale acestei crize, episcopii romano-catolici din ţările membre ale Uniunii Europene s-au pronunţat ferm în favoarea implementării rapide, la nivel european, a modelului de economie socială. Poziţia este exprimată într-o declaraţie oficială a Comisiei Conferinţelor Episcopale din Uniunea Europeană (COMECE), făcută publică la începutul acestui an (2012). Viziunea creştină asupra chestiunilor economice şi sociale contemporane aflate pe agenda politicienilor de pe bătrânul continent, propusă în documentul COMECE, trebuie salutată. În aceeaşi direcţie, vocea teologilor ortodocşi care să se pronunţe în privinţa unor modele economice viabile, echilibrate şi juste pentru toţi actanţii societăţii este aşteptată cu mult interes.

În această declaraţie, episcopii nu ezită să se pronunţe chiar în chestiuni delicate, care dau încă mari dureri de cap liderilor de la Bruxelles, precum posibilitatea introducerii unei taxe pe tranzacţii financiare ori împărţirea de responsabilităţi între guvernele naţionale şi instituţiile comunitare. Declaraţia a fost prezentată la Bruxelles, în luna ianuarie a acestui an, de către Cardinalul Reinhard Marx, Arhiepiscop romano-catolic de München şi Freising şi vicepreşedinte al COMECE, a cărui prezentare a fost urmată de o succintă analiză a textului de către doi experţi invitaţi - dl Radoslav Mleczko, subsecretar de stat în cadrul Ministerului Muncii şi Politicilor Sociale al Poloniei, şi dl Vittorio Prodi, europarlamentar. "O comunitate europeană de solidaritate şi responsabilitate" Rod al muncii de aproape doi ani a Comisiei pentru Probleme Sociale a COMECE, declaraţia "O comunitate europeană de solidaritate şi responsabilitate" aduce aminte liderilor europeni de angajamentul, cuprins în cadrul Tratatului de la Lisabona, de a crea condiţiile necesare dezvoltării pe continent a unei economii sociale, model economic ce îşi propune punerea în echilibru a principiilor libertăţii şi responsabilităţii, favorizând intervenţia autorităţii publice pe pieţele economice prin măsuri care să asigure protecţia cetăţenilor defavorizaţi din diferite motive. Încă de la început, episcopii romano-catolici subliniază că, deşi articulate mai clar abia după cel de-al Doilea Război Mondial, principiile de bază ale economiei sociale au rădăcini mult mai adânci. Se evidenţiază astfel legăturile acestui model economic cu bazele juridice ale antichităţii greco-romane, şi mai ales cu tradiţia creştină, de la porunca biblică a iubirii aproapelui până la apariţia şi dezvoltarea instituţiilor filantropice şi sociale ale Bisericii. "Persoana umană, ca fiinţă socială, este menită a intra în relaţii şi a conlucra pentru binele comun", a subliniat Cardinalul Marx Reinhard. De la asistenţă socială instituţionalizată la generozitate voluntară Punctând faptul că UE e mult mai mult decât o uniune pur comercială, anume o comunitate economică şi politică, bazată pe solidaritate şi responsabilitate, documentul atrage atenţia asupra faptului că, deşi absolut necesară, asistenţa socială instituţionalizată, oferită de către Stat, nu este niciodată suficientă: "O societate nu poate funcţiona pe baza exclusivă a prevederilor legale, ci e nevoie să se lase spaţiu generozităţii voluntare". De aceea ar fi de dorit ca organizaţiile de tot felul (asociaţii mutuale, cooperative, fundaţii locale), bazate pe voluntariat şi pe dorinţa liberă de a dărui, de a fi solidar, să fie privite cu mai multă atenţie şi să li se acorde prioritate în faţa instituţiilor Statului. Cardinalul Marx a subliniat, în această privinţă, rolul important pe care îl joacă Biserica în organizarea asistenţei sociale în multe dintre statele membre UE. Piaţa economică - mijloc sau scop în sine? O secţiune mult mai amplă este rezervată descrierii modului în care episcopii catolici cred că ar trebui articulate politicile economice care să guverneze pieţele europene. Între altele, se afirmă necesitatea implementării unor reguli clare, care să stimuleze competiţia onestă, prin combaterea monopolurilor, a cartelurilor, a speculei şi a abuzurilor de putere economică. Sectorul financiar şi bancar ar trebui să primească o atenţie deosebită în acest sens. Salariile imense ale managerilor au atras şi ele atenţia autorilor declaraţiei, care cer Uniunii Europene să stabilească reguli de limitare a acestora. De asemenea, plata datoriilor publice este considerată a fi o responsabilitate faţă de generaţiile viitoare, dar aceasta trebuie făcută cu atenţie faţă de efectele asupra celor deja săraci şi defavorizaţi. La nivel principial este de reţinut că, fără a suspenda validitatea principiului proprietăţii private, bunurile acestei lumi trebuie să fie accesibile tuturor, iar pieţele economice nu trebuie văzute ca scopuri în sine, ci ca mijloace puse în slujba dezvoltării umane. Întărirea familiei şi a educaţiei - măsuri sigure de combatere a sărăciei Episcopii catolici europeni au în vedere şi o redistribuire a responsabilităţii sociale între guvernele naţionale şi instituţiile europene. Fără a desfiinţa principiul subsidiarităţii, se atrage atenţia că "şprotecţia socialăţ nu mai poate fi lăsată exclusiv pe seama statelor membre, ci trebuie să fie şi o preocupare a Uniunii Europene". Întărirea familiei şi investiţiile în educaţie sunt considerate a fi cele mai sigure măsuri de prevenire a sărăciei şi excluziunii sociale. Politici mai coerente în domeniul migraţiei, care să ia serios în calcul demnitatea umană şi specificul cultural al noilor veniţi, precum şi scăderea fiscalităţii în vederea creşterii numărului de locuri de muncă, sunt, de asemenea, de dorit din perspectiva autorilor declaraţiei. În fine, se atrage atenţia asupra faptului că o economie socială sustenabilă trebuie să urmărească, între altele, transformarea respectului pentru mediu, dintr-o limitare de nedorit într-un scop implicit pentru societate. Europa poate contribui considerabil la atingerea acestui obiectiv atât prin promovarea la nivel diplomatic a responsabilităţii faţă de mediu, cât şi prin respectarea angajamentelor de sprijinire a ţărilor nedezvoltate ori în curs de dezvoltare. Pe termen lung, episcopii catolici consideră că actuala criză economică indică în mod clar necesitatea instituirii unei autorităţi politice mondiale, cu structuri şi instituţii supranaţionale, care să promoveze în mod constant principiile subsidiarităţii şi solidarităţii. (Reprezentanţa Patriarhiei Române pe lângă instituţiile europene) Ce este COMECE? Înfiinţată în martie 1980, Comisia Conferinţelor Episcopale din Uniunea Europeană (Commissio Episcopatum Communitatis Europensis) are rolul de a asigura legătura permanentă dintre Biserica Romano-Catolică şi instituţiile europene. Comisia este formată din episcopi delegaţi din 26 de conferinţe episcopale catolice europene şi se reuneşte, de obicei, de două ori pe an în Adunare Generală. În restul anului, permanenţa este asigurată de către un Secretariat General, cu sediul la Bruxelles, care are sarcina de a monitoriza activităţile şi procesele decizionale ale instituţiilor europene, precum şi de a coordona eforturile de articulare a unei perspective creştine asupra diferitelor puncte de pe agenda de lucru a acestora. Economia socială Conceptul de economie socială desemnează un model de organizare economică ce îşi propune să ţină laolaltă, pe de o parte, libertatea pieţei şi instrumentele specifice unei economii competitive, iar pe de alta, principiul solidarităţii între participanţii la respectiva economie. Cu alte cuvinte, este vorba despre o cale de mijloc între modelul economic socialist, ce presupune controlul total al pieţei de către Stat şi varianta extremă a liberalismului economic, care exclude categoric orice reglementare a pieţei din partea Statului. În practică, dezvoltarea unei economii sociale presupune o libertate limitată a agenţilor economici şi acceptarea unor reglementări legislative menite să asigure un ritm constant de creştere economică, ţinerea sub control a inflaţiei şi a şomajului, asigurarea unor condiţii de muncă decente şi a asistenţei sociale prin intermediul serviciilor publice. În istoria modernă, modelul economiei sociale îşi are rădăcinile în Germania postbelică, de unde a fost transferat mai întâi în Franţa şi apoi în majoritatea statelor din vestul Europei. În ultimii ani a început să se bucure de o popularitate crescândă şi la Bruxelles, fiind inclus în Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene, şi considerat drept un model economic care poate asigura coeziunea socială necesară consolidării construcţiei europene.