Răspunsuri duhovniceşti: „Cel ce te hrăneşte astăzi nu te va hrăni şi mâine?“
Este vreun motiv binecuvântat pentru chivernisirea de bani?
Din patru pricini, zic dumnezeieştii Părinţi, adună oamenii bani. Unii adună din lăcomie şi iubirea de avuţie, care este închinare la idoli şi semn de necredinţă, ca să aibă, zic ei, la bătrâneţe, ca şi cum Dumnezeu nu poartă grijă de noi. Dar, oare, Cel ce te hrăneşte astăzi nu te va hrăni şi mâine? Alţii adună bani şi alte averi din plăcere, ca să mănânce mult şi să trăiască bine. Alţii, din slavă deşartă şi lux, ca să se îmbrace bine, cu haine scumpe, să zidească locuinţe mari şi să-i laude lumea. Iar alţii adună bani şi alte bunuri ca o economie pentru ceilalţi, pentru familie; pentru obşte, pentru cei bolnavi. Aceasta nu este un păcat; ba încă ai şi plată; că n-ai irosit averea tuturor.
Călugării din obşte, care într-adevăr sunt călugări şi păzesc cu sfinţenie votul sărăciei, fiind săraci de cele pământeşti, nu sunt datori să facă milostenie materială. Ei ajută lumea mai ales cu sfânta rugăciune şi cu exemplul vieţii lor. Mănăstirile, însă, întotdeauna au făcut milostenie la cei săraci şi nevoiaşi. La trapeza fiecărei mănăstiri, ca Neamţ, Secu, Sihăstria şi chiar la schituri, există o masă pentru săraci, numită „masă calicilor“, unde mâncau zilnic zeci de săraci din Pipirig, călători, închinători şi bolnavi. Oricine venea primea mâncare şi cazare gratuit timp de trei zile. Aceasta este milostenia călugărilor, după Sfinţii Părinţi! Ea se face de obşte, în numele tuturor; de aceea, toţi au parte de ea. Iar dacă careva dintre călugări are ceva de prisos, el trebuie să dea tot ce are în plus la econom, ca acesta să împartă milostenia, iar nu călugărul.
Mi-amintesc că odată a venit la stareţul nostru, protosinghelul Ioanichie Moroi, un om sărac, cu o casă de copii, să ceară ajutor. Stareţul l-a întrebat: „Frate, ai vacă cu lapte?“ „Nu, părinte, i-a răspuns el, cu ce s-o cumpăr?“ Atunci stareţul s-a sfătuit cu părinţii din consiliu şi i-a donat acelui sărac o vacă cu lapte care fătase de două săptămâni. Stareţul nostru aşa ne zicea: „Lasă să mă duc eu în iad, că adun bani pentru obşte, decât să vă duceţi voi“, şi nu ne lăsa să avem bani la chilie. „Călugărul care are avere deosebită este al doilea Iuda, spunea bătrânul, este fur şi tâlhar, că fură din avutul obştei şi duce la neamurile sale“. Aşa ne învaţă Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Teodor Studitul. (Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 9)