Răspunsuri duhovniceşti: „Sfânta Cruce este imprimată în viaţa noastră“
Preacucernice părinte Gheorghe Zamfir, care sunt motivele pentru care este cinstită Sfânta Cruce în Biserica noastră Ortodoxă?
Trebuie precizat încă de la început faptul că Biserica Ortodoxă a văzut în Sfânta Cruce marea taină a iubirii divine faţă de om şi întreaga creaţie. Noi cinstim Sfânta Cruce pentru că Mântuitorul Iisus Hristos a primit să fie răstignit pe ea pentru a împăca neamul omenesc cu Dumnezeu Tatăl şi a sfinţit-o prin Sfânt Sângele Său. Prin răstignirea lui Hristos pe ea, "Crucea, în locul instrumentului de ocară şi chin, din pricina celor osândiţi pe ea şi a unei lumi nedrepte, devine prin Răstignitul dumnezeiesc de pe ea instrumentul de înălţare, lumină şi viaţă. Devine simbol şi putere de iubire, credinţă, nădejde, răbdare, bunătate, bucurie şi biruinţă a răului din puterea Celui ce a biruit pe ea păcatul şi moartea", aşa cum spunea părintele Galeriu. De asemenea, cinstim Sfânta Cruce pentru că ea constituie Jertfelnicul prin care şi pe care Iisus Hristos a adus cea mai mare jertfă din toate locurile şi din toate timpurile şi, conform precizării Vechiului Testament, toţi care se ating de Jertfelnic se sfinţesc "şi va fi jertfelnicul sfinţenie mare; tot ce se va atinge de el se va sfinţi" (Ieşire, 29, 37; 30, 29).
Prin urmare, dacă un altar stropit cu sângele animalelor jertfite lui Dumnezeu sfinţeşte pe toţi care se ating de el, cu atât mai mult Sfânta Cruce, altarul care s-a sfinţit de către Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, devine obiect de cinste pentru cei ce cred şi se mântuiesc în Iisus Hristos. Mai mult decât asta, Noul Testament vine şi întăreşte temeiul de cinstire al Sfintei Cruci prin Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, care spune: "Şi sângele lui Iisus (Fiul lui Dumnezeu) ne curăţeşte pe noi de orice păcat" (I Ioan 1, 7). Şi dacă sângele Mântuitorului ne curăţeşte pe noi de orice păcat, este uşor de înţeles că a sfinţit şi Sfânta Cruce.
Prin urmare, Sfânta Cruce este semnul biruinţei în viaţa noastră.
Cu siguranţă. Acest lucru minunat se poate observa prin prezenţa ei permanentă în cotidian încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, Sfânta Cruce a fost imprimată în catacombe, despre ea vorbesc scrierile vechi creştine lăsate nouă de Părinţii Apostolici, care, în consens deplin cu Sfinţii Apostoli, ne dau mărturii preţioase privind cinstirea şi rolul ei în opera de răscumpărare realizată prin jertfa Mântuitorului Hristos, prelungindu-se astfel ca putere netăgăduită în viaţa Bisericii, până la sfârşitul veacurilor. Despre acest aspect vorbesc foarte frumos Sfântul Ignatie Teoforul, apologetul creştin Minuciu Felix şi Sfântul Policarp al Smirnei, care spune că "cel care nu mărturiseşte mărturia Crucii este de la diavolul". Aceeaşi mărturie o aduc şi Părinţii Bisericii. Sfântul Atanasie cel Mare, născut la anul 295, spune că a moştenit de la părinţi şi strămoşi obişnuinţa să-şi facă semnul crucii. Aşadar, Sfânta Cruce este imprimată în viaţa şi în fiinţa noastră ca un bilet de intrare în Împărăţia cea Cerească, acolo unde ne va aştepta Stăpânul ei şi Stăpânul nostru, Dumnezeu cel în Treime lăudat şi slăvit.