Răspunsuri duhovnicești: Vai de acel om căruia îi va prisosi mai mult lauda decât viaţa şi faptele

M-a întrebat un bătrân odată: „Părinte Paisie, cum e cu smerenia, când recunoaştem că am dobândit-o?“

Vezi, eu pot să zic aşa, singur: „Măi, oameni buni, daâ prost mai sunt, daâ rău mai sunt, măi… Dar ia să mă facă altul prost şi urât, să vezi cum mă umflu şi mă mânii asupra lui: „Ce te interesează? Ce te ocupi de mine? Ce cutare…?“ Ei, apoi asta-i smeenie? Atunci când altul te ocăreşte şi te smereşte fără voia ta, atunci să vezi dacă poţi zice: „Aşa mi-a trebuit, aşa trebuie, Dumnezeu i-a poruncit să facă aşa, pentru că şi eu am ocărât pe altul.“ Asta-i smerenia cea adevărată, nu când zic eu că-s prost. Când te ocărăşte celălalt, atunci să faci dovada că eşti smerit, atunci să spui iute: „Dumnezeu îi porunceşte să mă ocărască.“ Când îţi ia cineva lucrul cu sila: „Dumnezeu îi porunceşte să mi-l ia, pentru că şi eu am luat de la altul.“ Cănd te mută cineva cu de-a sila, de ici-colo: „Dumnezeu îmi schimbă locul, ca să-mi schimb eu năravul şi obiceiul…“ Asta ar fi smerenia cea adevărată. Când eram şi eu tânăr, mă punea stareţul la încercare. Odată m-a scos afară din biserică. Eu cântam la strană, aşa în felul meu: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă“ şi mi se părea că tare cânt frumos, şi mă mândream în inima mea. Şi o dată intră stareţul şi, când mă aude, îmi dă un ghiont: „Ieşi afară, măgarule, ce ragi aşa?“ Mie mi se părea că eu cânt tare frumos şi, când colo, uite aşa am păţit. Şi mă gândesc şi acum: săraca mândrie, cum se agaţă ea de toate tiviturile… M-am pomenit odată aici cu un om tânăr. Era el aşa, cam delicat; venea de la Bucureşti - şi m-a întrebat: „Dumneata eşti părintele Paisie?“ Şi i-am răspuns aşa: „Dâapoi ar mai fi şi alţii, n-oi fi numai eu.“ Dar el a zis: „Am auzit de dumneata şi am venit să te văd“ Şi atunci i-am zis eu cuvântul acesta: „Să nu crezi tot ce auzi/ Să nu faci tot ce poţi/ Să nu spui tot ce ştii/ Să nu dai tot ce ai“. Vai de acel om căruia îi va prisosi mai mult lauda decât viaţa şi faptele. (părintele PAISIE de la Sihla, Cuvinte de folos)