Reînvierea evlaviei față de Sfântul Trifon la Biserica Foișor

Ziua de 1 februarie este una deosebită pentru închinătorii Bisericii Foișor din cartierul bucu­reș­tean Vitan, deoarece prăznuiesc cel de-al doilea hram, dedicat Sfântului Mucenic Trifon. Un motiv de bucurie în plus este aducerea unui fragment din moaște­le acestui sfânt vindecător, care va rămâne aici, dar și săvârșirea pentru prima dată în istoria lăcașului de cult a slujbei Sfântului Trifon, proaspăt alcătuită în stil metric la mănăstirea athonită Vatopedu. Ridicată la 1746 în afara orașului, Biserica Foișor are o poveste foarte interesantă.

Destul de aproape de Calea Vitan, dar suficient de departe de tumultul acestei artere importante din capitală, se ivește între blocuri o splendoare de biserică în stil brâncovenesc. Ești chemat să intri, chiar dacă în prezent este acoperită cu schele, fiind în reparații.

Ctitorie a Smarandei Mavrocordat

Din zidurile groase răzbate o liniște adâncă, așa cum numai în bisericile de mănăstiri vechi se simte. Câte rugăciuni se vor fi rostit aici de la întemeierea vetrei monahale, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, la 1746, de către Doamna Smaranda Mavrocordat? Însăși ctitora, văduva Domnului Nicolae Mavrocordat, avea obiceiul să se roage, să participe la slujbe, mai ales că și-a făcut aici un palat și o „casă de priveală” și de trăire liniștită a văduviei sale. Împrejurimile trebuie să fi fost tare frumoase, numai grădini și livezi cât vedeai cu ochii, râul Dâmbovița curgând pe aproape, iar mai încolo se întindea lacul Văcărești. „Casa de priveală” sau foișorul era folosit și de slujbașii domnești pentru a veghea să nu apară vreun foc care să afecteze marginile Bucureștilor. Fosta soție de domn a avut interesanta idee de a construi un pod de lemn înalt, susținut de stâlpi groși de stejari, acoperit cu geamlâc. Lung de 2,5 km, podul se întindea de la Foișor, traversând Dâmbovița și mergând pe lângă mlaștinile Văcăreștilor, până la Mănăstirea Văcărești. Fire credincioasă, Smarandei îi era drag să meargă la strălucita sa ctitorie în duminici și sărbători. Aflăm toate acestea din filele cărților de istorie, dar ni le-a povestit cu multă dragoste și părintele paroh al Bisericii Foișor, preotul Gheorghe Oprea. Numit paroh aici în luna mai 2022, părintele pare să fi avut o chemare aparte de la Sfântul Mucenic Trifon. Dacă acest mucenic este cunoscut mai ales ca apărătorul grădinilor de insecte dăunătoare, părintele atrage atenția că Sfântul Trifon este un mare vindecător și alungător al duhurilor necurate.

Slujbă de hram alcătuită în Muntele Athos

Aflăm de la părintele paroh de ce a fost adăugat și hramul Sfântului Trifon, unul mai rar întâlnit, mai ales la oraș: „Începând cu anul 1800 au fost aduși aici, la schitul care era închinat Mănăstirii Radu Vodă, grădinari din sudul țării, care să lucreze grădinile. Acești grădinari și-au ales ca ocrotitor pe Sfântul Mucenic Trifon, apărător al culturilor. Cu toate acestea, Sfântul Trifon are alte două harisme uriașe. El a fost doctor și este așezat, deloc întâmplător, împreună cu sfinții vindecători, cu doctorii fără de arginți, fiind cunoscut încă din secolul al treilea pentru vindecările sale. De asemenea, este și un mare exorcist, un izgonitor de demoni, și avem în Molitfelnic rugăciuni specifice pe care le folosim în cult și care ar trebui readuse în practica obișnuită”.

Cu toate acestea, aici n-a existat o slujbă a Sfântului Trifon, fiind recent alcătuită la Mănăstirea Vatopedu și săvârșită astăzi pentru prima oară. Părintele nu-și explică de ce în trecut evlavia față de al doilea ocrotitor s-a estompat atât de mult: „Este greu să spun de ce cultul acestui sfânt s-a pierdut în timp la această biserică. Poate pentru că nu au fost aici și sfinte moaște, poate pentru că n-au existat o evlavie și o grijă particulară. Cert este că slujba sfântului nu s-a săvârşit aici decât de ziua sa de prăznuire, la 1 februarie, și aceasta doar ca o Liturghie obișnuită”. O explicație ar fi poate că s-a accentuat doar rolul său de apărător al culturilor agricole și, cum orașul a înghițit în timp grădinile înconjurătoare, nici oamenii n-au mai simțit nevoia să se roage așa mult sfântului.

Au existat și întâmplări frumoase legate de acest loc. Preotul care slujea aici în jurul anului 1900 a strâns toți copiii săraci din mahala și i-a învățat carte. Dacă în trecut locuitorii din împrejurimi au format o lume pestriță și diversă, de la foarte bogați la lipsiți cu totul de mijloace de hrană, se menține și în prezent această coloratură demografică și socială.

În biserică se păstrează o icoană, moștenită ca icoană de hram, în care este reprezentat Sfântul Trifon alături de Sfântul Haralambie, având ferecătură. Mai este și o frumoasă icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, tot ferecată, pictată în Sfântul Munte, din vremea Smarandei Doamna. Icoana avea niște pietre prețioase încastrate, care urmează a fi repuse la locul lor. Este în lucru o icoană nouă de hram a Sfântului Trifon.

Biserică domnească

„Ne dorim ca această mireasă cu haina plină de rupturi să primească din nou slava meritată”, spune părintele paroh, care a demarat la Biserica Foișor un amplu proces de reînnoire, începând cu acoperișul, continuând cu pictura și curtea, unde se află ruinele fostului palat și zidul împrejmuitor, până la programul de slujbe și cu modul de cântare la strană. Este nevoie de o restaurare minuțioasă a picturii, de către specialiști de mare clasă, întrucât s-au produs daune în trecut. „La ultima târnosire a acestei biserici, în 1914-1915, s-au făcut lucrări ample, s-a adăugat o nouă catapeteasmă peste cea de piatră, s-a adăugat pictură în ulei peste cea veche, în stil bizantin. Acum zece ani s-a dat jos pictura de ulei, dar a fost afectată cea veche”, mai spune părintele paroh Gheorghe Oprea. În cripta care se află în stânga pronaosului este de cercetat al cui a fost mormântul. Părintele este încredințat că acolo au odihnit osemintele Doamnei Smaranda. „Părintele consilier patriarhal Vasilică Marius Buruiană, care ne-a vizitat, a fost foarte atent la detalii, ne-a spus că a reușit să găsească în arhivele bisericești și ale Muzeului Național de Istorie o informație foarte importantă: după demolarea Mănăstirii Văcărești, în 1986, au fost făcute solicitări pentru ca osemintele domnitorului Nicolae Mavrocordat și ale Smarandei Doamna să fie strămutate de acolo la Biserica Foișor. Ar trebui să fie aici, dar nu știm unde sunt. Am recuperat o candelă particulară și deosebit de frumoasă, cu însemnătate, o candelă mare de argint cu trei pui, adică trei candele mai mici legate de ea, pe care este inscripția «Smaranda Doamna». Ne-am interesat la Muzeul Național de Istorie și am aflat că astfel de candele se așezau la mormintele ctitorilor. Este posibil să fi fost la cripta Smarandei, care a avut trei copii, iar aceea să fie semnificația celor trei mici candele legate de cea principală. În acest caz, nu mai vorbim de o biserică a unui fost schit, fost metoc al Mănăstirii Radu Vodă, nici de un lăcaș de închinare al grădinarilor, ci vorbim despre o biserică domnească”, mai spune părintele Gheorghe Oprea.

Lucrarea vindecătoare a Sfântului Trifon

Părintele consideră că este importantă, în același timp cu renovarea exterioară, accentuarea lucrării Sfântului Trifon, săvârșirea slujbelor cu participarea activă a cât mai multor credincioși: „În fiecare zi de luni, la ora 17, iar vara de la 18, cu ajutorul lui Dumnezeu, săvârșim deja de mai mult de jumătate de an Acatistul Sfântului Mucenic Trifon. La început am avut 15-20 de persoane, iar acum vin în jur de 50 de oameni. La finalul slujbei citim rugăciunile de binecuvântare și întărire în sănătate din Molitfelnic, iar de acum încolo vom unge oamenii cu untdelemn din candela de la racla cu sfinte moaște. Vrem să întărim această legătură dintre viața și lucrarea Sfântului Trifon, iar poporul să-l cunoască și să-l iubească din nou nu doar pentru că alungă gândacii și dăunătorii din grădini și livezi, ci pentru multe alte daruri pe care Dumnezeu le-a pus în el spre ajutorul oamenilor. Cred cu tărie în puterea tămăduitoare a sfinților, ca unul care a slujit vreme de 15 ani unui sfânt vindecător, Sfântul Luca al Crimeei”.

Cântarea psaltică și Tronos Junior

La revigorarea vieții bisericești de aici contribuie și cântărețul de strană Ioan Balaban, un psalt foarte talentat, membru în grupul Tronos al Catedralei Patriarhale. În calitate de bun cunoscător al acestei muzici, a fost cooptat de protopsaltul Mihail Bucă să formeze o generație nouă de psalți, care se va numi Tronos Junior. După ce, împreună cu maestrul său, a făcut selecția, din sutele de doritori veniți la audiții, au fost aleși 130 de copii și adolescenți cu vârste între 9 și 18 ani. Pregătirea teoretică și repetițiile au început deja să se desfășoare aici, sub cupola bisericii dedicate Maicii Domnului și Sfântului Trifon, profesor fiindu-le chiar psaltul Ioan. „Scopul nostru este de a transmite tradiția Bisericii mai departe generațiilor care vin. Vrem să-i învățăm nu doar să descifreze niște note muzicale mai aparte de pe o partitură, ci să le insuflăm ideea că ne rugăm cântând. Pe lângă învățarea cântului, dorința este să-i ajutăm spre o viață înduhovnicită, la aceasta tindem și noi care cântăm, și să le transmitem prin muzica noastră și celor care vin la biserică”, a spus Ioan Balaban, profesorul ucenicilor care formează Tronos Junior.