Parohia ortodoxă românească de la Prima Porta, zona de nord a Romei, este una dintre comunităţile care au fost binecuvântate de Dumnezeu cu posibilitatea de a se ruga într-o biserică proprie, fiind în diaspora. Acest lucru nu s-a întâmplat nici uşor, nici rapid, dar cu truda oamenilor vrednici, conduşi de un părinte inimos, precum şi cu sprijin financiar din partea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, acest lucru a devenit realitate, bucurând sute de persoane în fiecare săptămână.
Între cer și pământ
Știți care e diferența dintre teologie și arheologie? O diferență de la cer la pământ. Dar între cer și pământ sunt oamenii. Iar uneori oamenii sunt dedicați Bisericii, și comunității, dar și cercetării istoriei acestor pământuri, inclusiv cu sapa în mână, căutând vestigii. Și Dumnezeu le răsplătește strădania.
La sfârșit de ianuarie 2025, românii - și nu numai ei - au fost pe bună dreptate indignați de furtul, dintr-un muzeu olandez, a patru piese extrem de valoroase care făceau parte din tezaurul dacic împrumutat de către Muzeul Național de Istorie pentru o expoziție temporară, așa cum se întâmplă frecvent între muzee.
Chiar dacă nu se compară ca valoare, nu putem decât să ne bucurăm că, nu cu mult înainte, patru tetradrahme grecești bătute în Macedonia pe vremea lui Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru Macedon, au fost găsite într-o pădure de lângă Topoloveni, în județul Argeș, de către preotul misionar onorific Dan Pavel, care este în același timp un pasionat arheolog amator. O dovadă că pământul României păstrează încă multe comori care merită a fi descoperite și prezentate lumii.
Numeroși arheologi amatori au descoperit sute de obiecte valoroase din istoria acestor meleaguri. Pe site-ul ran.cimec.ro (RAN = Repertoriul Arheologic Național, CIMEC = fostul Institut de Memorie Culturală, azi Direcție a Patrimoniului Digital în cadrul Institutului Național al Patrimoniului), sunt înscrise nu mai puțin de 26.920 de descoperiri făcute în total, de profesioniști și amatori, în 26.905 site-uri doar în ultimii 25 de ani!
Din sit pe site
Procedura, în asemenea situații, este standard: arheologul își anunță descoperirea, predă obiectele și este înștiințat să oprească săpăturile, care trebuie continuate de profesioniști. Ulterior, vestigiile respective sunt prezentate, cu toate datele necesare, inclusiv numele celui care le-a găsit, pe un site specializat, iar descoperitorul urmează să primească o recompensă procentuală din valoarea estimată a obiectelor.
Preotul a urmat procedura legală, predând monedele Direcției de Cultură, Culte și Patrimoniu Argeș, care le-a transmis la rândul ei Muzeului Județean Argeș, dar, în ceea ce-l privește, n-a urmat nimic. În zona în care părintele Pavel a găsit monedele nu se fac săpături și nu se-ntâmplă nimic, deși sunt cele mai vechi monede din județul Argeș, iar numele lui nu e pomenit oficial.
În discuția noastră, părintele Pavel a insistat în mai multe rânduri că nu are pretenții la recompensa materială prevăzută de lege, dar e amărât că nici măcar nu i s-a menționat numele. Sunând să întrebe de ce, i s-a spus să discute cu administratorul site-ului, care însă, desigur, nu publică pe el decât ce i se spune. „Atât mă interesa, să fiu trecut acolo. În rest nu am nevoie de nimic!”
Legea 182/2000 prevede că „autorii descoperirilor întâmplătoare, care au predat, în condiţiile prevăzute la alin. (1), bunurile descoperite, au dreptul la o recompensă bănească de 30% din valoarea bunului, calculată în momentul acordării recompensei, iar în cazul descoperirii unor bunuri culturale de valoare excepţională se poate acorda şi o bonificaţie suplimentară de până la 15% din valoarea bunului” - ceea ce s-a și întâmplat în unele cazuri.
Când locul descoperirii e păzit de jandarmi
Părintele face parte dintr-un grup de vreo 12 persoane din județ pasionate de arheologie, reunite în echipa RoDetecting. S-au găsit pe internet și, lucrând împreună sau individual, în funcție de timpul liber al fiecăruia, au făcut cercetări pe o arie largă, folosind o hartă care menționează fostele cetăți, așezări și alte locuri în care s-ar putea găsi vestigii.
Folosind un detector de metale, evident că au dezgropat și o mulțime de fierătanii contemporane, dar strădania îndelungată le-a fost răsplătită cu câteva vestigii de senzație. Prima și cea mai importantă descoperire a preotului Dan Pavel a fost, în februarie 2022, o brățară celtică veche de trei milenii, găsită într-o oală spartă. Ne putem doar imagina surpriza și bucuria momentului în care le-a dezgropat!
Experții care au datat artefactul au spus de asemenea că este o brățară atipică, poate chiar unicat, având o canelură interioară foarte frumoasă. Lipsită de vreo inscripție sau de ornamente zoomorfe, cum se obișnuia la acea vreme, brățara era foarte bine păstrată. Și foarte valoroasă - drept care a fost anunțată și Jandarmeria, care a stabilit un perimetru în care nu aveau voie să intre decât persoanele autorizate! Că, altfel, sunt destui braconieri de comori care, dacă găsesc ceva, nu anunță pe nimeni și încearcă să le vândă pe piața neagră a obiectelor de artă.
O altă descoperire a preotului s-a petrecut în 2023: o amuletă șamanică, din aceeași perioadă.
Au urmat cele patru monede și cu siguranță vor fi și alte descoperiri.
Profesor, preot, ghid, consilier, arheolog
Părintele Dan Pavel e preot misionar onorific la Catedrala „Sfântul Gheorghe” din Topoloveni, unde slujește. De asemenea, suplinește alți preoți, din diferite parohii, atunci când aceștia nu pot ajunge la Sfânta Liturghie. În plus, e consilier al primarului. Anterior, după ce a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă și Științele Educației a Universității „Valahia” din Târgoviște, a fost profesor de religie la liceul din Topoloveni și la școli din zonă, a fost şi viceprimar în comuna Priboieni. În 2004 a terminat un master la Universitatea din Pitești și din 2015 lucrează în Topoloveni, inițial referent muzeograf și ghid la biserica din Goleștii Badii și la cea din Inuri.
Este foarte activ în viața culturală și spirituală a orașului, ghid turistic, face parte din Ansamblul vocal-folcloric „Haiducii Vlădicii”, dar este și arheolog amator de trei ani și jumătate, de când a obținut permisul pentru detectorul de metale. Pasiunea pentru istorie este însă mult mai veche, încă din copilărie. „La început am căutat haotic, pe urmă am descărcat hărți de pe internet, cea mai veche fiind de la sfârșitul secolului 18”.
Cum se vede, a meritat!