Renașterea ortodoxă în vreme de prigoană discutată de teologi și laici

Un articol de: Filip Hristofor Cane - 28 Mai 2025

La Facultatea de Teologie Ortodoxă din București s-a desfă­șurat marți, 27 mai, conferința cu tema „Rugul aprins: isihasm, martiriu și renaștere ortodoxă în vreme de prigoană”, organizată de Cenaclul „Sfântul Simeon Noul Teolog” al facultății în parteneriat cu Aso­ciația isihastă „Sfântul Mărturisitor Dumitru Stăniloae Teologul”. Evenimentul i-a avut ca invitați pe părintele Petru Nicolae Buran, doctor în teologie și paroh al Bisericii „Sfinții Proroci Moise și Ilie” din Cluj-Napoca, și pe prof. dr. Daniel Maziliu, cadru didactic la Colegiul Național „Calistrat Hogaș” din Tecuci.

Părintele conf. dr. Gheorghe Holbea, prodecan al Facultății de Teologie Ortodoxă din București și președintele cenaclului, a evi­dențiat încercările Mișcării „Rugul Aprins” și mărturisirea cre­dinței. „Mișcarea «Rugul Aprins» a luat naștere în anii ’40 în cadrul Mănăstirii Antim din București, în jurul unor perso­nalități remarcabile care s-au dedicat unei vieți de rugăciune isihastă și unei trăiri intense a cre­din­ței ortodoxe, într-o perioadă marcată de instabilitate politică și începuturile regimului comunist. Prin întâlnirile, meditațiile și confe­rin­țele lor, acești oameni ai lui Dumnezeu au format o comunitate profund spirituală, angajată în apărarea valorilor creștine și în păstrarea dem­nității sufletului în fața ideologiilor dezumanizante ale vremii”, a spus părintele Gheorghe Holbea.

De asemenea, părintele Petru Nicolae Buran a subliniat impor­tanța rugăciunii în viața omului contemporan: „Marii duhovnici vedeau în rugăciunea inimii un act de rezistență nevăzută, o formă de libertate interioară în fața ideologiilor totalitare care încercau să anuleze sufletul”.

Prof. Daniel Maziliu a vorbit despre necesitatea redescoperirii modelelor autentice de viață și cre­dință: „Tinerii au nevoie de exemple vii, nu doar teoretice, de oameni care au trăit credința în mod profund și care au lăsat în urma lor lumina sfințeniei. În acest sens, Miș­ca­rea «Rugul Aprins» reprezintă o sursă inepuizabilă de modele autentice, de rugători și mărturisitori ai lui Hristos, care au unit cultura, rugăciunea și jertfa într-o sinteză vie a Ortodoxiei”.