Repere istorice și borne duhovnicești

Este o binecuvântare să fim contemporani cu evenimentele importante din istorie, iar unul dintre acestea se petrece la 26 octombrie 2025, când se sfințeşte pictura în mozaic a Catedralei Naționale. Moment unic în istoria poporului român, dar și în memoria afectivă a noastră, a jurnaliștilor care avem privilegiul de a consemna faptele, conștienți că tot așa de privilegiați trebuie să se fi simțit și gazetarii de acum 100 de ani, care scriau cu mândrie și implicare despre solemnitățile ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie. Ei spuneau atunci: „Avem instituția, ne trebuie și o catedrală pe măsură”. Iată că nouă, astăzi, ne e dat s-o vedem! 

Se tot spune în această perioadă, și pe drept cuvânt, că visul înain­tașilor a devenit realitate în zilele noastre. Pornind cu gândul la edificarea mult-visatei Catedrale a Mântuirii Neamului românesc - ideea venind după Războiul de Independență (1877-1878), iar „mântuirea” având înțelesul de „eliberare” de sub jugul altor nea­muri -, primul pas concret a fost făcut la 29 noiembrie 2007, când Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a pus piatra de temelie și a sfințit locul destinat construirii ei.

Lucrurile au început să prindă contur și mai mult la 28 decembrie 2009, când Patriarhia Română a lansat o licitație de proiecte și când, în perioada 30 iunie - 1 iulie, comisia de evaluare, sub preșe­dinția Patriarhului României, a declarat câștigătoare firma Wanel Exim. Pentru iubitorii de date tehnice, iată câteva: aria construită la sol este de 13.668,55 mp, su­prafața desfășurată construită este de 55.754,55 mp, volumul con­strucției este de 478.857 mc.

Construirea a început efectiv în 2011

La 28 iunie 2011, firma Bog’Art a câștigat dreptul de a executa lucrările de construcție și a purces la efectuarea primei etape - hidroizolarea infrastructurii. Condi­țiile fiind speciale, apele subterane aflându-se la adâncimi de -14 ÷ -17 m, hidroizolarea s-a făcut cu folii din tablă de plumb, o premieră în România.

A urmat un an de lucru intens, șantierul reunind zeci de ingineri și peste 380 de muncitori, care au lucrat și noaptea în diverse perioade și în echipe mai mici. Hi­dro­izolația, cele trei subsoluri și radierul casetat (o fundație complexă, de tip plasă, cu grinzi și armătură) au fost finalizate, iar la 28 iunie 2012 a fost sfințită temelia catedralei. Într-o casetă special pregătită a radierului, Patriarhul României a așezat un hrisov și crucea prin care s-a sfințit locul catedralei în 2007, ca o mărturie pentru eternitate.

În 2013 s-a început lucrul cu societatea Strabag, noua câști­gătoare a licitației de construcție. Aceasta a demarat lucrările deasupra cotei 0, altfel spus, corpul catedralei, în alcătuirea căruia, tehnic, se află zona de intrare, cele două nave laterale, pronaosul, naosul, cele două abside și Altarul, corpul având o înălțime de aproximativ 45 m. Peste acest nivel se găsesc 6 turle mici, până la cota 68 m, clopotnița până la cota 80,5 m și turla Pantocrator până la cota 120 m.

„A fost experiența vieții mele”

De la inginerii Lucian Stanciu și Radu Jalbă aflăm că, din punctul lor de vedere, „cea mai dificilă etapă a lucrărilor a fost realizarea planșeului de la cota +45 m, planșeu ce cuprinde o serie de elemente geometrice complexe: bolți, arce, pandantive, cupole care se reazemă pe elementele verticale adiacente sălii principale. Pentru realizarea acestui planșeu a fost nevoie de un proiect tehnologic complex, care a impus calcule de tip stage-construction”.

Inginerul constructor Dragoș Chivu, cu o vechime de aproape 30 de ani în domeniu, a spus: „Am aflat cu bucurie, în 2013, că vom executa armătura rigidă din pereții Catedralei Mântuirii Neamului, începând din cota 0, și până sus, la turle. I-am mul­țumit lui Dumnezeu pentru bucuria pe care mi-a dat-o să ajung să lucrez la construirea catedralei. Firma noastră monta tablele de dimensiuni foarte mari, armătură rigidă, în mijlocul viitorilor pereți. Apoi urma montarea armăturii flexibile, de diametri mari. Se realiza zidăria din cărămidă, apoi se cofra pe exteriorul zidăriei și se turna beton care îngloba tot, armătură rigidă, armătură flexibilă, cărămidă. Zilnic, a fost o provocare să ne încadrăm în termen, de aceea au fost ani în care s-a lucrat în trei schimburi. La începutul lui 2018, am realizat turlele și le-am montat. A fost pentru toată lumea ceva unic, mai ales ridicarea turlei-clopotniță. Din partea firmei noastre de construcții metalice am fost doi ingineri pe șantier, eu și colegul meu, Laurențiu Constantin.

A fost experiența vieții mele, cel mai complex proiect, cu multe provocări inginerești și, totodată, a fost lucrarea pe care am făcut-o cu cea mai mare dăruire, având o mare mulțumire sufletească pentru că am putut, cu voia Domnului, să particip la cea mai impresionantă lucrare de după Revo­luție, dar mai ales știind că aici este casa lui Dumnezeu”.

Bucuria sfințirii din 2018

Au urmat cinci ani de lucru intens, astfel încât, după ce prin reportajele colegilor de la Ziarul Lumina, Trinitas TV și Basilica.ro, eram informați cu privire la stadiul lucrărilor și vedeam imagini cu șantierul plin de schele și macarale impresionante, în 2018 am putut vedea cu ochii noștri, pe viu, catedrala construită. O adevărată sărbătoare națională dedicată Centenarului României Mari s-a întâmplat în ziua de 25 noiembrie 2018, când Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și Preafericitul Părinte Patriarh Daniel au sfințit Altarul Catedralei Naționale. Lăcașul de cult a fost uns cu Sfântul și Marele Mir și stropit cu agheasmă. Pictura Altarului era încheiată, ca și a catapetesmei. Iconostasul ­Catedralei Naționale a intrat în Cartea Recordurilor, lung de 23,8 m și înalt de 17,1 m. De asemenea, pe absida Altarului este cea mai mare reprezentare a Maicii Domnului-Platytera din România, cu o înălțime de 16 metri.

Clopotul mare, dedicat eroilor neamului

Catedrala Națională are 6 clopote, care cântăresc împreună 33 de tone, au fost realizate în fabrica Grassmayr din Innsbruck, Austria, au fost aduse în țară în data de 19 mai 2017 și au fost sfințite la 3 septembrie 2018. Clopotul mare, dedicat eroilor neamului, cu o greutate de peste 25 de tone, cu o înălțime și un diametru de circa 3 metri, va putea fi auzit pe o rază de 15 km la evenimentele și sărbătorile importante. După tradiție, pe fiecare clopot se află inscripționate: stema Patriarhiei Române, chipul în efigie al Patri­arhului Daniel - sub păstorirea căruia s-a concretizat construirea Catedralei Naționale - și Crucea Patriarhală, precum și inscripția: „Binecuvântarea Patriarhului Daniel al României pentru Catedrala Națională - Centenar 1918-2018”. Costul celor şase clopote, 500.000 de euro, a fost achitat exclusiv din banii Patriarhiei Române.

Un moment simbolic - montarea crucii mari

Un moment simbolic deosebit a avut loc la 8 aprilie 2025, când sfânta cruce a turlei Pantocrator a fost sfințită și montată în cel mai înalt punct al Catedralei. După ce o macara specială, cu o capacitate de 600 de tone, a fost asamblată în decursul a 15 zile, aceasta a avut rolul să urce și să fixeze crucea pe turlă. Dimensiunea de 7 m înăl­țime și greutatea de 7 tone au fost alese pentru semnificația desă­vârșirii pe care o are cifra 7 în spiritualitatea creștină.

Vizita Papei Francisc

După sfințirea Altarului, biserica n-a mai fost deschisă slujbelor, pentru a putea fi duse la bun sfârșit atât fresca în mozaic, cât și alte finisaje ale clădirii. Un moment aparte s-a petrecut în ziua de 31 mai 2019, când Papa Francisc, însoțit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, a fost pelerin la Catedrala Națională. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a mulțumit pentru sprijinul acordat constant credincioșilor orto­docși români din Italia și din alte țări, unde „Biserica Romano-Catolică a pus la dispoziția comu­nităților ortodoxe românești 426 lăcașuri de cult, 306 în Italia și 120 în alte țări din Europa Occidentală”. S-a rostit atunci, simbolic, rugăciunea „Tatăl nostru” în limba latină.

„Un testament vizual pentru generațiile viitoare”

Fresca în mozaic a Catedralei Naționale a fost realizată de peste 100 de artiști - ei încă lucrează la pereții pronaosului și în cafas -, care pun în practică desenele concepute de pictorul Daniel Codrescu. În întreaga catedrală se des­fă­șoară peste 15.000 de metri pătrați de mozaicuri, fiind ansamblul pictural cel mai mare din întreaga țară, dar și la nivel inter­național este unul dintre cele mai ample. Programul iconografic cuprinde: scenele prezente în toate lăcașurile ortodoxe, precum Învierea și Nașterea Domnului, icoana Deisis, Sfinții Apostoli, dar și icoane cu Sfinții Părinți din Bisericile de limbă greacă, siriacă, latină și slavonă, mulți Sfinți Români din vechime și din contemporaneitate, inclusiv cei canoni­zați în 2025. Realizarea unui metru pătrat de mozaic presupune îmbinarea a aproximativ 10.000 pietricele, aplicate cu un adeziv special pe bază de ciment, pietrele fiind din sticlă de Murano și având peste 2.500 de nuanțe. Icoanele sunt lucrate în atelier, iar apoi aplicate pe pereți.

În februarie 2024, în turla principală a fost montată icoana Iisus Pantocrator, la care a lucrat vreme de șase luni artista Alina Codrescu, soția pictorului. Dimensiunile sunt impresionante: chipul Mântuitorului măsoară 4,5 metri, diametrul întregii icoane este de 12 metri, suprafața totală fiind de 150 mp, pietrele folosite cântărind 2.400 kg.

L-am întrebat pe artistul ­Daniel Codrescu cum se simte când vede cât de frumoasă este întreaga lucrare și cum a reușit, împreună cu toată echipa, să realizeze ceva atât de măreț. „Vă spun sincer, nu știu cum de a fost posibilă o astfel de lucrare. Cred că a fost o minune dumnezeiască, prin faptul că Dumnezeu Se dăruiește nouă atunci când citește în inimile oamenilor dorința lor de a face un lucru bun, nu în vorbe și nu în fapte, ci în inima omului... Au fost făcute foarte multe pregătiri prealabile, studii de documentare la cele mai faimoase biserici din spațiul bizantin - Chora, Sfânta Sofia, San Marco, Ravena, Palermo, Cefalu, Aghios Lucas, Dafni. Nu în ultimul rând, am încercat trăirea într-un duh de rugăciune atât cât s-a putut cu neputințele noastre, într-un oraș ca Bucu­reștiul. Formarea colectivului pe măsura obiectivului a fost o altă provocare care a implicat o adevărat școală de mozaic al vivo care, sperăm noi, să aibă ecouri în timp. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate și sperăm că vom putea împlini lucrarea în cel mai scurt timp și să putem lăsa generațiilor următoare un testament vizual, o teologie în piatră, care să aducă lumină, har și inspirație în suflete și să le arate drumul spre mântuire!”, ne-a mărturisit artistul.

„Lucrăm și cu sufletul”

Ioana Luci, iconar implicat trup și suflet în atelierul de mozaicuri al catedralei, consideră că este nevoie de dedicare și credință pentru a putea duce la bun sfârșit lucrarea: „A lucra la mozaicuri nu înseamnă un simplu job, trebuie să fii foarte implicat sufletește și dedicat. Lucrăm și cu sufletul pentru catedrală. Trebuie și credință. Sunt aici mulți colegi care au absolvit Teologia, alții care au studiat Secția de Artă sacră. Eu am făcut Restaurare la Facultatea de Teologie din București”.

Binecuvântarea Sfântului Apostol Andrei

Catedrala Națională are o legătură aparte cu ocrotitorul său, Sfântul Apostol Andrei. La sărbătoarea Sfântului Dimitrie din 2011, a fost adusă din Grecia racla cu capul Sfântului Apostol Andrei, cu care s-a realizat o procesiune la șantierul catedralei, spre binecuvântarea lucrărilor. În 2018, la sfințirea Altarului, a fost adusă la București din ­Patras mâna Sfântului Andrei, iar în 2024, Episcopul ortodox român al Italiei, Preasfințitul Părinte Siluan, în numele tuturor parohiilor din peninsulă, a adus din Italia peroneul de la piciorul drept al Sfântului Apostol Andrei, ca dar permanent pentru Catedrala Națională. Patriarhul României a subliniat lucrarea Ocrotitorului astfel: „Capul care a gândit catedrala, mâna care a construit-o și peroneul care vrea să ne arate că e stabilitate și sfântul vrea să rămână în România pentru întărirea credinței apostolice a poporului”. La solicitarea Preafericitului Patriarh Daniel, în 29 ianuarie 2025, Excelenţa Sa Orazio Soricelli, Arhiepiscop de Amalfi-Cava de’ Tirreni, a oferit un fragment din moaștele Sfântului Andrei pentru Catedrala Națională.

De acum înainte, românii se vor ruga în catedrala visată de înaintași și se vor aduna cu miile la sărbătorile mari și la cele două hramuri, alese anume pentru a sublinia unitatea cu înaintașii care au apărat țara și cu cel care ne-a creștinat ca popor: Înălțarea Domnului - care este și Ziua Națională a Eroilor - și Sfântul Apostol ­Andrei, Ocrotitorul României. În același timp, este o minunată ctitorie care ne leagă și pe noi, cei de azi, de cei care vor veni.