Rolul Bisericii în vindecarea deplină a oamenilor

Conferinţa pastoral-misionară semestrială de toamnă a preoţilor şi diaconilor din protoieriile Ploieşti, Câmpina, Vălenii de Munte şi Urlaţi precumşi a clerului de caritate din judeţul Prahova a avut loc ieri, 6 noiembrie, în Sala Mare a Teatrului "Toma Caragiu" din Ploieşti. Întâlnirea a fost prezidată de Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal.

Lucrările conferinţei au fost deschise de Preasfinţitul Episcop Varlaam Ploieşteanul, care a citit cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, "Îngrijirea bolnavilor - o datorie spirituală şi o necesitate socială", după care trei preoţi au susţinut referate. Tema propusă pentru discuţiile din acest an a fost "Îngrijirea bolnavilor şi lucrarea pastoral-misionară, social-filantropică şi medicală a Bisericii". Părintele Ştefăniţă-Daniel Drăgoi, din Parohia Poseşti, Protoieria Vălenii de Munte, a deschis prelegerile printr-o serie de recomandări pastorale privind catehizarea credincioşilor în legătură cu sănătatea ca dar al lui Dumnezeu şi responsabilitate umană, Sfinţii medici în tradiţia Bisericii şi cercetarea şi îngrijirea bolnavilor - o datorie mântuitoare a fiecărui credincios: "Este bine să se sublinieze în cadrul catehezelor că sănătatea trupească trebuie însoţită de asemenea de sănătatea sufletească, deoarece, în caz contrar, trupul sănătos va fi împins mai mult la lucrarea păcatelor, decât la cea a virtuţilor. Se cuvine ca un trup sănătos să aibă şi o minte sănătoasă şi unită cu Dumnezeu. Credincioşii trebuie să înţeleagă foarte bine că fiecare om nu este alcătuit din trup şi suflet în mod separat, ci constituie un întreg prin unirea celor două. Prin urmare, aşa cum avem grijă de sufletul nostru şi îl hrănim cu Sfintele Taine şi slujbe ale Bisericii, tot astfel trebuie să avem grijă de trupul nostru pentru a-l menţine sănătos. Cu toate acestea, menţinerea sănătăţii nu trebuie transformată într-o goană pentru căutarea plăcerilor, deoarece nu acesta este scopul pentru care ne luptăm. Scopul nostru este să ne menţinem sănătatea pentru a face tot ceea ce este plăcut lui Dumnezeu şi pentru a ne întări în virtuţi. De la hrană şi până la îmbrăcăminte, de la vindecarea prin primirea Tainelor şi cererea ajutorului medicilor, totul trebuie să fie guvernat de echilibru". Sfintele Taine - "o farmacie duhovnicească" Lucrarea pastorală a Bisericii şi a slujitorilor ei pentru îngrijirea bolnavilor a fost descrisă de părintele Jean Nedelea de la Parohia "Sfântul Nicolae" - Nou, Protoieria Ploieşti. În cadrul referatului său, el a atras atenţia asupra situaţiei îngrijorătoare din ţara noastră în ceea ce priveşte sistemul sanitar şi rolul preotului în ajutorarea bolnavilor: "Rugăciunea ocupă locul central ca eficienţă împotriva bolilor. Pentru ca rugăciunea să-şi găsească dimensiunea potrivită în sufletul celui bolnav, preotul îi descoperă acestuia sensul răbdării în momentele grele, când, mai mult decât suferinţa, pe om îl macină gânduri despre durata bolii şi necazurile aduse de ea. Pentru situaţiile dramatice, când durerea zdrobeşte puterile fiinţei umane, bolnavul nu mai are decât puterea de a rămâne liniştit în prezenţa lui Dumnezeu. În acele momente, şi preotul de caritate îşi înmulţeşte rugăciunea pentru cei grav suferinzi, împletind rugăciunea sa particulară cu cea comunitară, deoarece aceasta este a întregului trup care este Hristos. Toate Sfintele Taine, culminând cu Taina Euharistiei, nu sunt altceva decât "o farmacie duhovnicească" pusă la îndemâna celor bolnavi. Sfânta Împărtăşanie reprezintă într-adevăr "merinde" pentru viaţa veşnică, dar în primul rând ea se dă pentru viaţă, sănătate, întărire şi iertare a păcatelor", a spus părintele Jean Nedelea. Părintele Liviu Milea, slujitor la Spitalul de Psihiatrie Voila din Câmpina, a vorbit despre lucrarea social-filantropică şi medicală a Bisericii şi a slujitorilor ei: "Noul context social după eliberarea din regimul totalitar a fost înţeles de Biserica noastră ca momentul de reorganizare a activităţii sociale, fie prin reactivarea unor instituţii filantropice, fie prin iniţierea unor activităţi sociale. La nivelul structurilor bisericeşti (centre eparhiale, protopopiate şi parohii), diagrama aşezămintelor social-filantropice arată astfel: 171 de cantine sociale şi brutării, 58 de instituţii ce oferă servicii medicale şi farmacii, 80 de centre de zi pentru copii, 11 centre educaţionale, 46 de centre de zi pentru vârstnici şi 22 de servicii de îngrijire vârstnici, 40 de centre comunitare, 35 de centre de tip familial, 39 de grădiniţe sociale, afterschool şi şcoli speciale, 22 de locuinţe protejate, 130 de centre de informare, de consiliere şi centre de resurse, 6 instituţii de învăţământ pentru adulţi, 33 centre de urgenţă (pentru persoane fără adăpost, pentru victime ale violenţei domestice, pentru victime ale traficului de persoane), 13 campusuri de tabără. În cuprinsul eparhiilor, la nivelul structurilor eparhiale, se află în derulare 767 de proiecte şi programe sociale". La finalul conferinţei, Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul a formulat câteva concluzii precizând că "preoţii nu au evitat să sublinieze importanţa dimensiunii spirituale, sacramentale, liturgice, duhovniceşti, în păstrarea sănătăţii sufleteşti, cât şi trupeşti. S-a păstrat echilibrul în ceea ce priveşte implicarea din ce în ce mai substanţială a Bisericii în lucrări cu caracter social şi filantropic. Trebuie menţinut caracterul tradiţional al Bisericii Răsăritene, ca o Biserică sacramentală, liturgică, ce are ca prim obiectiv mântuirea oamenilor. În alte părţi ale lumii creştine, unde Bisericile au diminuat preocuparea pentru dimensiunea liturgică şi spirituală, Bisericile sunt considerate de către majoritatea cetăţenilor ca instituţii cu caracter social, educativ, filantropic şi nicidecum laboratoare ale mântuirii oamenilor".