„Sabia” referendumului a descoperit gândurile din multe inimi

Dezbaterile şi poziţionările pro şi contra referendumului privind clarificarea în Constituţie a definiţiei căsătoriei între bărbat şi femeie, dar şi rezultatele de acum ştiute ne-au adus în atenţie două versete nou-testamentare a căror exegeză este deosebit de relevantă pentru a înţelege corect realităţile din societatea românească. E vorba de versetul 34 - cap. 10 din Evanghelia după Matei şi de versetul 35 - cap. 2 al Evangheliei după Luca. În primul, Mântuitorul Iisus Hristos rosteşte cuvintele surprinzătoare: „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie...“; al doilea exprimă o prorocie a bătrânului Simeon în faţa Maicii Domnului: „Prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi!”.

Un prim indiciu în descifrarea primului verset îl avem în cuvintele rostite de Mântuitorul în continuare: „Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duș­manii omului vor fi casnicii lui…” (v. 35-36). Prin acest mesaj paradoxal (Mântuitorul fiind şi Cel ce a rostit „Fericiţi făcătorii de pace…”), El vrea să ne spună, de fapt, că Evanghelia Sa va fi ca o „sabie”, care va despărţi pe credincioşi de necredincioşi, pe iubitorii adevărului de iubitorii minciunii… Despărţire care, iată, se poate observa chiar în aceeaşi familie, până în ziua de azi, când unii membri sunt credincioşi, alţii atei, unii iubitori ai rânduielii şi libertăţii sănătoase, alţii ai libertinajului fără limite. În cazul subiectului nostru: unii pro referendum şi clarificării în Constituţie, alţii contra.

Prorocia bătrânului Simeon utilizează acelaşi cuvânt „sabie”, cu înţeles uşor diferit, dar nu total. Pe de o parte, prin sufletul Maicii Domnului va trece sabia sfâşietoare a pătimirilor Mântuitorului, dar şi a celor care, luându-şi crucea, vor urma Lui; pe de alta, sufletul ei este sfâşiat de sabia dezbinărilor de tot felul a fiilor adoptivi, din toate locurile şi din toate timpurile, inclusiv din ţărişoara noastră, văzută de bunii creştini ca o Grădină a Maicii Domnului.

Referendumul pentru definirea creştină a căsătoriei a fost şi rămâne expresia unui adevăr evanghelic devenit, iată, „sabie” care a despărţit pe drept-măritorii creştini de liber-cugetători, adepţi ai „diversităţii”, „boicotari” declaraţi etc. Mai mult: prin poziţionarea pro sau contra semenii noştri şi-au arătat (descoperit) gândurile şi simţămintele din inimi, poate pentru unii multă vreme tăinuite.

Am observat, astfel, cu multă bucurie, cum personalităţi din cele mai diferite domenii şi-au descoperit gândurile frumoase şi au susţinut public acest act de importanţă naţională, spre cinstea lor, după cum am fost nevoiţi să vedem, cu profundă tristeţe şi dezamăgire, şi atitudinile potrivnice, de la persoane pe care până acum le credeam angajate trup şi suflet la propăşirea spirituală şi materială a neamului nostru. Dar, tot răul spre bine! - cum se spune adesea. Referendumul s-a dovedit a fi „sabie” care a despărţit „apele”: pe susţinătorii unei bune rânduiri a familiei de adepţii obiceiurilor străine creştinismului românesc. Totodată, menirea de a da pe faţă gândurile din inimile unor semeni ai noştri, dându-ne şi nouă posibilitatea să-i cunoaştem aşa cum sunt, nu cum păreau a fi. Un cunoscut proverb francez spune: „Un homme averti en vaut deux” (un om avertizat valorează cât doi). În pofida neîmplinirii scopului propriu-zis, o bună gestionare a realităţilor legate de acest referendum ne poate stimula să fim mai uniţi, mai bine informaţi, cu mai mult tact în transmiterea învăţăturii sănătoase şi mai bine înarmaţi în lupta cu stihiile veacului, care nu vor pregeta să profite de trista dezbinare din rândurile conaţionalilor.

Încheiem, de aceea, evocând avertismentul şi îndemnurile Sfân­tului Apostol Pavel, atât de actuale în contextul realităţilor pe care le trăim: „Lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva Începătoriilor, împotriva Stăpâniilor, împotriva Stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare…” (Ef. 6, 12-13).