Sănătatea tubului digestiv, condiționată de obiceiurile alimentare

Având o lungime de circa 9 m la adulți, tubul digestiv, cuprins între cavitatea bucală și orificiul anal, asigură una dintre cele mai importante funcții vitale ale organismului: hrănirea. De-a lungul celor 9 metri, alimentele suferă o serie de procese complexe ce au ca finalitate transformarea acestora în molecule suficient de mici cât să poată trece prin peretele intestinului subțire și apoi prin peretele capilarelor sangvine și al vaselor limfatice pentru a fi transportate la toate celulele corpului.

Întrucât la nivelul intestinului subțire sosesc permanent substanțe străine de corpul nostru, adică alimentele pe care le mâncăm, acesta este înzestrat cu o armată serioasă, cea mai dezvoltată componentă imunitară asociată unui țesut: țesutul limfoid asociat intestinului. Circa 75% din celulele imu­nitare ale corpului sunt cantonate aici. Scopul acestora este de a împiedica pătrunderea în circulația sistemică a agenților patogeni și a toxinelor. Totodată, integritatea acestei bariere pe care o constituie epiteliul intestinal este asigurată de activitatea metabolică a bacteriilor rezidente la acest nivel.

Reziduurile nedigerate și neabsorbite sunt eliminate periodic sub forma materiilor fecale. Aceste procese sunt susținute de enzime și receptori membranari - complexe moleculare a căror sinteză și activitate necesită energie și control nuclear, astfel încât evenimentele să se desfășoare în favoarea noastră.

Este lesne de înțeles, prin urmare, că sănătatea structurală și funcțională a segmentelor tubului digestiv este condiționată în mod esen­țial de obiceiurile alimentare. Mai mult decât atât, aceste segmente se influențează reciproc. Spre exemplu, studii recente au arătat faptul că anumite bacterii asociate în mod frecvent cu boala parodontală pot migra din cavitatea bucală în colon, odată cu alimentele, desigur, contribuind la dezvoltarea cancerului colorectal. Impactul nu se rezumă la segmentele tubului digestiv. Câteva studii epidemiologice au făcut legătura între incidența parodontozei și riscul de dezvoltare a unor boli cronice precum cele cardiovasculare, diabetul zaharat și chiar boala Alzheimer. Deși nu au un răspuns clar, cercetătorii vorbesc despre posibilitatea ca aceste bacterii să pătrundă în sânge pe la nivelul leziunilor gingivale.

Rolul fibrelor și al antioxidanților

Deși cancerul colorectal este cunoscut drept un tip de cancer cu progresie lentă, fiind necesare chiar câteva decenii pentru formarea unei tumori mature, în ultimii ani, numărul cazurilor de adulți cu vârste sub 50 de ani diagnosticați cu această formă de cancer a crescut expo­nențial. Ca o persoană cu vârsta cuprinsă între 30 și 35 de ani să fie diagnosticată cu acest tip de cancer trebuie ca aceasta să fi fost expusă foarte de timpuriu în cursul vieții la factori de risc care să fi accelerat mutageneza la nivelul celulelor colonului. Doi dintre cei mai importanți factori implicați sunt obezitatea și alterarea microbiomului intestinal, ambele condiții fiind consecințe ale dietei moderne, bogată în produse ultraprocesate industrial și săracă în alimente integrale, în special alimente de origine vegetală.

Două dintre cele mai importante componente alimentare pentru sănătatea întregului tub digestiv sunt fibrele și antioxidanții, molecule prin excelență vegetale. Dacă antioxidanții asigură protecție celulelor din pereții tubului digestiv față de radicalii liberi vătămători, fibrele au un rol cu totul aparte. Acestea contribuie la formarea bolului fecal, asigurând tranzitul intestinal normal și eliminarea toxinelor. Apoi, la nivelul colonului, bacteriile fermentează fibrele, iar în urma acestui proces metabolic se generează molecule care influențează activitatea ADN-ului colonocitelor, blocând apariția și inhibând dezvoltarea cancerului.

Între aceste molecule se numără acetatul, propionatul și butiratul, trei acizi grași cu lanț scurt care s-au dovedit importanți atât asupra sănătății colonului, cât și a întregului organism, prin reducerea inflamației cronice și a rezis­tenței la insulină. Conform unui studiu publicat anul acesta, butiratul și propionatul pot regla activitatea genelor din nucleele colonocitelor, reglând astfel proliferarea acestora, procesele de diferențiere, esențiale pentru buna funcțio­nare a celulelor, ca și apoptoza, adică procesul de moarte programată a celulelor disfuncționale. Astfel, sunt prevenite creșterea necontrolată a celulelor și apariția unor formațiuni pretumorale și tumorale.

Fibrele sunt molecule cu structuri complexe care le fac rezistente la acțiunea sucurilor noastre digestive. Totuși, prin cele două roluri descrise pe scurt mai sus, fibrele constituie o componentă dietetică deosebit de importantă, fiind asociate în cadrul a numeroase studii cu reducerea semnificativă a riscului de boli cronice, în special boli cardiovasculare, diabet zaharat de tip II și cancer colorectal. Faptul că majoritatea oamenilor moderni nu consumă nici jumătate din necesarul zilnic de fibre explică această creștere îngrijorătoare a cazurilor de cancer colorectal la populația adultă tânără.

Cantitatea de fibre necesară

Un bărbat adult ar trebui să consume circa 38 de grame de fibre pe zi. O femeie cu vârsta sub 50 de ani ar trebui să consume circa 25 de grame de fibre pe zi, iar peste 50 de ani, circa 21 de grame. O femeie însărcinată sau care alăp­tează are nevoie de 28 de grame de fibre, indiferent de vârstă. O jumătate de cană de linte gătită conține circa 9 grame de fibre, o pară conține aproximativ 5 grame de fibre, iar o lingură de semințe de chia, aproximativ 3 grame. Leguminoasele - lintea, mazărea, fasolea, năutul - sunt alimentele cele mai bogate în fibre, urmate de cerealele integrale, fructe și legume. Între legumele cele mai bogate în fibre se numără anghinarea și broccoli, iar între fructe, zmeura și murele ocupă locuri de frunte.

Alimentația modernă, bogată în grăsimi saturate (carne, brânzeturi, slănină, ouă, fast-food) afectează mucusul care protejează celulele peretelui intestinal, ca și activitatea elementelor sistemului imunitar amintite mai sus. În cadrul unui studiu publicat anul acesta în revista științifică Immunity s-a observat că în numai 48 de ore grăsimea saturată a perturbat un anumit tip de celule imunitare de la nivelul intestinului, celule cu rol în apărarea față de patogeni. Mai departe, acest fapt a fost asociat cu afectarea populației bacteriene saprofite, adică bune, și cu creșterea permeabilității intestinale. Consecința constă în pătrunderea bacteriilor patogene în sânge. Interesant a fost faptul că aceste efecte devastatoare nu s-a observat și în cazul grăsimilor nesaturate, provenite din uleiuri vegetale (măsline, rapiță, in etc.), dimpotrivă, acestea au declanșat procese protectoare.

Deși avem tendința de a ne gândi la strămoșii noștri, primii oameni care au cutreierat pământul ca fiind carnivori, mari mâncători de carne, descoperirile paleobiologilor și ale arheologilor ne arată altceva: cea mai mare parte a proteinelor din dieta oamenilor de acum 10.000 de ani proveneau din plante, precum năut, cereale sălbatice, nuci, fistic.