Sărbătoarea hramului de toamnă al Paraclisului Catedralei Naționale

Paraclisul Catedralei Naționale și-a cinstit luni, 13 noiembrie, ocrotitorul spiritual, pe Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârșită la Altarul de vară de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Credincioșii prezenți s-au putut închina și la racla ce adăpostește cinstitele moaște ale sfântului prăznuit, aflată în patrimoniul sacru al lăcașului de cult.

Sărbătorirea hramului de toamnă al Paraclisului Catedralei Naționale a debutat încă de sâmbătă cu purtarea în procesiune a raclei ce adăpostește cinstitele moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur și așezarea acesteia în baldachinul frumos împodobit din pridvorul bisericii, pentru închinarea pelerinilor. În seara zilei de duminică, un sobor de preoți și diaconi a săvârșit în cinstea ierarhului prăznuit slujba Privegherii la Altarul de vară din vecinătatea lăcașului. Luni, Sfânta Liturghie a fost precedată de slujba Aghesmei mici și de Acatistul sfântului ocrotitor. La acestea au luat parte, cu multă bucurie și evlavie, foarte mulți credincioși din București și din alte zone, fiind prezenți, conform tradiției, și pelerini sosiți tocmai din Maramureș pentru a se închina la moaștele Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur și a primi binecuvântarea sa.

Din soborul de slujitori care s-au rugat alături de Episcopul-vicar patriarhal la Dumnezeiasca Liturghie au făcut parte: părintele arhimandrit Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale; părintele arhimandrit Dionisie Constantin, consilier patriarhal; părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru, eclesiarh al Paraclisului Catedralei Naționale; părintele arhimandrit Arsenie Popa, starețul Mănăstirii Sihăstria; părintele arhimandrit Hariton Negrea, starețul Mănăstirii Petru Vodă; părintele protosinghel Vasile Pîrjol, starețul Mănăstirii Cernica; părintele Ioan Dragomir, consilier patriarhal, precum și alți clerici.

După citirea pasajului evanghelic rânduit la pomenirea unui ierarh, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a rostit un cuvânt de învățătură în care a ilustrat principalele evenimente ale vieții marelui păstor al Bisericii constantinopolitane. Ierarhul a vorbit îndeosebi despre nevoința și râvna care au încununat permanent purtarea duhovnicească a Sfântului Ioan Gură de Aur și care nu de puține ori i-au adus noului Arhiepiscop al Constantinopolului antipatia membrilor curții imperiale și a altor clerici: „Sărbătoarea alegerii și a hirotoniei sale întru arhiereu a fost mare, dar pentru mulți a durat puțin. Mai-marii curții imperiale și clerul înalt îl instalaseră pe Ioan în tronul arhiepiscopal ca pe un ornament, ca un decor în orașul imperial. Aceștia voiau să asculte discursurile sale alese în timpul sărbătorilor, dar nu doreau sub nici o formă să încredințeze frâiele Bisericii lor unui reformator care să le condamne moravurile. Însă Ioan nu era deloc un om politic și cu atât mai puțin un om de lume. Era un învățat erudit cu viață ascetică de călugăr, un trăitor al Evangheliei care respecta învățătura lui Hristos și nu vicleniile oamenilor. Ioan a început foarte repede cu reformarea palatului său episcopal: a renunțat la primirile somptuoase ale seniorilor de la curte, folosind bunurile de la masa episcopală pentru cei săraci, care erau atât de numeroși pe străzile orașului. Episcopilor și preoților săi le-a cerut să facă același lucru. Călugărilor ce împodobeau prin prezența lor mesele celor bogați le-a impus întoarcerea în mănăstiri și asceza, conform cu normele monahale. Nu i-a cruțat nici pe nobilii orașului, cărora le plăcea să trăiască în lux. A demascat imoralitatea și lăcomia, arătând mereu că în chipul celor săraci suferă Hristos. Nu a ezitat nici în fața celor de la curte, despre care afirma: «Palatul împăratului este un furnicar de păgâni, de filosofi și de îngâmfați ai deșertăciunilor lumii». Poporul și partea sănătoasă a clerului și a călugărilor se bucurau, în timp ce nemulțumirile creșteau în rândul celor care nu voiau să-și schimbe viața”.

De asemenea, Preasfinția Sa a relatat evenimentele care au dus la exilarea, în repetate rânduri, a păstorului Bisericii Constantinopolului. Sfântul Ioan Gură de Aur și-a încredințat sufletul în mâinile Domnului în anul 407, în urma unei călătorii extenuante pe care a fost silit să o întreprindă, după ce a primit pentru ultima oară Sfintele Taine. Ierarhul a arătat că sfintele sale moaște au fost aduse în Biserica Sfinților Apostoli din capitala imperială în anul 438 de către împăratul Teodosie al II-lea și sora sa Pulheria, fiii împăraților Arcadie și Eudoxia, care au dorit astfel să ceară iertare Sfântului Ioan în numele și pentru faptele părinților lor.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic „Anastasis” al Paraclisului Catedralei Naționale.