Șase decenii de viață în picturile Bădiței Ioan Măric

Un articol de: Otilia Bălinișteanu - 10 Martie 2021

După un parcurs îndelungat dedicat muncii ar trebui să urmeze, în chip firesc, clipe de odihnă. Nu e și cazul pictorului băcăuan Ion Măric, poate cel mai de seamă reprezentant al picturii naive românești. De 60 de ani așterne pe pânză, neobosit, crâmpeie din lumea din care vine - Luncanii Bacăului - arătându-ne nouă, tuturor, că viața nu înseamnă numai încrâncenare, ci și bucurie, suflet curat și mult umor. Toate aceste simțiri transpar din cele 83 de lucrări ce pot fi admirate în această perioadă la Muzeul Etnografic al Moldovei, în cadrul unei expoziții care celebrează nu doar arta naivă, ci și creativitatea unui pictor care-și extrage neîntrerupt seva din fabuloasa vârstă a fără-de-grijilor.

Ioan Măric pictează „de când se știe”, în felul său unic, inocent, cuceritor, bucăți din lumile cu care copilăriile fiecăruia dintre noi s-au intersectat cândva. Tablourile lui sunt ca o oglindă în care se uită viața, râzând în hohote, invitându-ne și pe noi în imaginile ce ni se înfățișează. Așa putem străbate iar tărâmurile de demult, ținute bine în cutioara sufletului, întovărășiți de personajele lui hâtre, cu ochi mari, în care încap oameni și sate, ogoare, case și biserici, ulițe șerpuite, babe vesele și moșnegi poznași, copii umblând lipcă după vreun om mare, căruțe pline, gata-gata să se răstoarne, cocoși năzdrăvani care, opintindu-se să cânte din toți rărunchii, ajung până în tăriile cerului, ca niște ceasornice zburătoare, lăutari și gospodari de tot felul. „Mereu am încercat să țin deschisă traista cu amintiri. Nouă, pictorilor naivi, ne place să dăm «în mintea copiilor», cum se spune, să ne reîntoarcem spre lumea copilăriei, spre viața satului, cu obiceiurile, cu datinile și tradițiile acelei lumi. Și fiecare, cu ce este dotat, are datoria de a da mai departe din harul primit”, consideră Ioan Măric.

De această strașnică tovărășie se pot bucura, până la jumătatea lunii martie, și ieșenii, poftiți de Muzeul Etnografic al Moldovei să vadă expoziția de pictură naivă „Citadela naivilor. Bădița Ioan”, vernisată de curând. Gândită ca o radiografie a celor 60 de ani pe care Ioan Măric, „Bădița”, cum i se spune peste tot, i-a dedicat picturii naive, expoziția surprinde toate etapele prin care autorul a trecut în acest răstimp. De aceea, ca privitor, ai sentimentul nu doar că poți simți nuanțele unui stil pictural care s-a îmbunătățit continuu, păstrând însă neatinsă marca „Măric”, cea care l-a consacrat, ci că poți traversa, de la un capăt la celălalt, o viață de om - viața Bădiței Ioan.

83 de lucrări, cele mai vechi fiind pictate în anii ‘60, se succed pe simeze, în cele două săli, într-o ordine iscusit imaginată de muzeografi, așa încât povestea se spune de la sine. Centrul de greutate al expoziției este lucrarea intitulată „Bădița Ioan”, un autoportret în care pictorul s-a închipuit cu paleta de culori în mână, în ograda bisericii de lemn din Luncanii natali, înconjurat de năstrușnicele personaje cărora le-a dat viață în cei 60 de ani. Șirurile de tablouri țes apoi, asemeni ițelor de la război, vălul nesfârșit, plin de culoare și de voie bună, al celor mai fermecători ani. Ani pe care-i căutăm adesea înlăuntrul nostru și pe care Bădița, cu pensula lui vrăjită, ni-i dăruiește de-a gata, mereu proaspeți, mereu uluitori, mereu plini de haz, exact așa cum au fost. „În aceste lucrări e lumea satului, lumea pe care a văzut-o atunci când a deschis ochii și a înțeles mai bine despre ce e vorba în jur, e lumea în care a crescut, lumea clăcilor la care mergea cu mama, lumea poveștilor auzite de la femeile satului. E o lume colorată, o lume veselă, eu n-am văzut niciodată un tablou al lui Ioan Măric care să-ți dea sentimenul de tristețe”, spunea, pe bună dreptate, în cadrul vernisajului expoziției, Lăcrămioara Stratulat, managerul Complexului Național Muzeal „Moldova” din Iași.

„Un fel de jurnal al vieții”

„Citadela naivilor. Bădița Ioan”, prima expoziție de autor dintr-un ciclu de evenimente de artă naivă inițiat recent de Muzeul Etnografic al Moldovei, celebrează nu 60 de ani de activitate, ci „60 de ani de creativitate”, așa cum a subliniat și Olguța Pâțu, managerul Școlii Populare de Arte și Meserii Bacău, instituție în care Bădița Ioan Măric activează ca profesor, învățând deopotrivă copii și oameni mari să exploreze și să iubească arta naivă. „El trăiește prin lucrările dumnealui, care sunt un fel de jurnal al vieții, trăiește prin fiecare tușă trasată”, a mai apreciat Olguța Pâțu.

În expoziție, „jurnalul vieții” se deschide în chip fericit. Câteva lucrări, cum sunt cele intitulate „Jocul miresei”, „Jocuri de priveghi”, „La luptă”, „Gătitul miresei”, realizate înainte de 1970, printre cele dintâi expuse vreodată de autor, ne pun în fața unor momente-reper din universul satului. Altele, cum sunt „Nașterea Domnului”, „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” sau „Deschide ușa, creștine”, ne relevă sărbători din ciclul celor mai importante de peste an. Numeroase alte picturi rup bucățele din traiul zilnic al omului de la sat: cititul ziarului, în șugubățul tablou intitulat „Scrie la ziar”, în care cei care-l ascultă pe cititorul de știri sunt nu doar oameni, ci și câinii și mâțele din gospodărie; mersul la moară, la măcinat făina, în „Morărița”; mersul la târg, în tabloul „Spre târg”; veselia și puhoiul de lume al iarmaroacelor de altădată în compoziția „Iarmaroc”. „Sunt întodeauna surprins în fața lucrărilor lui, pentru că avem de-a face cu un univers aparte, «universul Măric» sau «lumea lui Măric». Fiind copil de la țară, am rămas cu amintiri pe care le regăsesc în această expoziție - de la personaje și peisaje până la căruțele lui. Lumea sa este interesantă, cu personaje multe ce-i drept, dar în mijlocul fiecărei lucrări există un centru de interes marcat fie de autoportretul său, fie de portretul său și al soției, fie de imaginea mirilor sau a nașilor. E o lume care fascinează, cei care simt cu adevărat arta nu pot să treacă cu vederea astfel de lucrări. Este ca o iconografie a artei naive, iar Bădița este «șef de trib» în toată povestea aceasta a artei naive. El pune pe pânză așa cum simte”, a apreciat prof. univ. dr. Constantin Tofan, de la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași.

Scurtă biografie

Născut în Luncani, județul Bacău, în 1945, Ioan Măric este astăzi unul dintre cei mai apreciați pictori naivi din România. A crescut într-o casă megieșă cu bisericuța de lemn a satului, nelipsită din tablourile lui de mai târziu, și a copilărit în perioada întovărășirilor, păscând gâștele și vacile pe toloacă, vopsind coșurile căruței bunicului sau mergând în cărăușie cu tata. A absolvit Școala de mecanici agricoli, apoi Școala Tehnică de Maiștri și a lucrat 33 de ani la Combinatul de Prelucrare a Lemnului din Bacău.

Însă pentru că a pictat „de când se știe”, așa cum el însuși mărturisește, a urmat și cursurile Școlii Populare de Artă din Bacău, absolvind la clasa celebrului pictor Ilie Boca (trei ani grafică, trei ani pictură). În paralel cu munca grea, din combinat, și-a urmat cu multă dedicare pasiunea: a pictat fără încetare acasă, a mers în tabere de creație, iar din 1961 a început să expună atât în țară, cât și în străinătate. La 72 de ani, în 2017 a absolvit și cursurile Facultății de Arte Vizuale și Design a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. Astăzi are peste 200 de expoziții personale și peste 2.000 de participări în expoziții colective.