Șase secole de existență  a Rădășenilor

Astăzi se împlinesc 600 de ani de la atestarea documentară a satului Rădășeni, din apropiere de Fălticeni (județul Suceava), cunoscut în istorie ca fiind una dintre cele mai importante zone pomicole din țară și primul bazin pomicol din Moldova. Așezarea de pe Valea Horbazei a fost pomenită pentru prima dată în documente în 16 februarie 1424, într-un hrisov al domnitorului Alexandru cel Bun, sub numele de „Radeșani”.

La 1434, popa Iuga primește drept danie satul Rădășeni, iar în 1561 satul este dăruit de domnitorul Alexandru Lăpușneanu Mănăstirii Slatina, din apropiere, al cărei ctitor era.

Prima așezare din actualul perimetru al Rădășenilor s-a numit Seliște. „Oamenii s-au mutat pe actuala vatră de sat la 1624. Primii care au venit sunt Perjerii, apoi au venit Loghinenii. Toate ulițele sunt azi formate din case ale fostelor grupuri venite aici din Seliște, care și cum s-au așezat”, explica, într-un reportaj publicat în Ziarul Lumina în 2015, profesorul de istorie Ioan Axinte.

Aici au fost cultivate și menținute, din vechime, câteva soiuri tradiționale de mere, printre care Ranet, Pătul, Fără nume, Muntenești, soiuri care au stat la baza constituirii ulterioare a bazinului pomicol Fălticeni. „Rădăşenenii, în Moldova, sunt ca oltenii în Muntenia. Ei sunt plăcuţi şi la vorbă, şi la port, curaţi şi bine îmbrăcaţi. Rădăşenenii pun mai mult preţ pe livezile şi grădinile lor, care aduc obştii peste 20.000 lei, decât pe ţarine. Perele şi merele de Rădăşeni sunt foarte căutate şi, după timp, se vând cu 15-35 franci suta de kilograme. Chiar pe timpul lui Dimitrie Cantemir mersese vestea despre merele de Rădăşeni. Ţăranii ziceau: «Mălaiul, în Ţara de jos şi merele, în Ţara de sus, nu au coajă»”, arată Ion Drăgușanul, în „Istoria așezărilor bucovinene”.

Tot la Rădășeni se află și una dintre cele mai valoroase biserici de lemn din țară. Construită la 1611, a fost atribuită, prin tradiție, domnitorului Ștefan Tomșa. Aceasta poartă hramul Sfinților Mucenici Mercurie și Ecaterina și este printre puținele lăcașuri de lemn pictate direct pe bârnă, la interior. Bisericuța figurează pe lista monumentelor istorice de interes național (de categorie A) și a fost restaurată integral și resfințită în anul 2012.