Schitul Darvari din Bucureşti la sfârşitul primului deceniu communist
Până la începutul anilor '90 din secolul trecut poate prea puţini bucureşteni ştiau despre aşezământul monahicesc numit Darvari, de lângă Biserica Icoanei, care funcţionase până la decretul de prigonire a monahilor din perioada comunistă. Iată că primirea unor fotografii de epocă pe calea site-ului "Fototeca Ortodoxiei Româneşti" ne determină să ne oprim asupra acestui caz. Aşezământul datează de la 1834, un an mai târziu, ctitorii ajutând la înfiriparea unei obşti de maici. La secularizarea lui Cuza, aşezământul a fost desfiinţat, deşi nu era închinat. Însă, câţiva ani mai târziu, Darvari devine loc de odihnă pentru călugării athoniţi care veneau în ţară de la Schitul românesc Prodromu. Cu acordul ctitorilor, călugării români întemeiază un aşezământ misionar, cu editură, fabrică de lumânări, unde se săvârşeşte tipicul liturgic athonit. Conflictele militare din Balcani, apoi războaiele militare îi obligă pe mulţi călugări români prodromiţi să vieţuiască mai mult la Darvari. Aşa se face că, după 1945, în contextul instalării regimului comunist şi restricţionării călugărilor români de a se întoarce la schitul athonit, la Darvari fiinţează o obşte bine închegată duhovniceşte sub conducerea părintelui Simion Ciumandra. Acestuia i se alătură mitropolitul Tit Simedrea, fost al Bucovinei, dar cu preocupări cărturăreşti permanente la Biblioteca Academiei Române şi sfetnic apropiat al patriarhului Justinian. Însă la toate acestea veghea ochiul vigilent al partidului comunist, care era Securitatea. Astfel de preocupări ale înaltului ierarh, cât şi relaţiile cu ieromonahul Benedict Ghiuş, un alt apropiat al patriarhului Justinian şi care avea legătură cu cei din grupului "Rugul Aprins", au fost considerate de Securitate ca "manifestări legionare şi mistice". În consecinţă, în contextul arestărilor operate de organele de represiune şi al procesului declanşat de autorităţile comuniste de limitare a personalului monahal, premergător decretului 410, la 1 octombrie 1959, Schitul Darvari a fost închis, iar cei opt călugări în frunte cu mitropolitul Tit Simedrea au fost mutaţi la Mănăstirea Cernica, de lângă Capitală. Unul dintre cei care cercetau acest aşezământ, Tudor Arghezi (mentor al scriitorului Valeriu Anania), îşi exprima regretul încă din vara lui 1959 faţă de zvonul închiderii acestui schit din mijlocul Bucureştilor. În fotografia de epocă, probabil de la sfârşitul anilor '50, mitropolitul Tit Simedrea este în mijlocul obştii de la Darvari, având în dreapta sa pe ieromonahul Simion Ciumandra.