Secante virtuale la lumile paralele ale media
Când scria „Viețile paralele”, la începutul erei creștine, Plutarh nu se abătea de la principiul ordonator al gândirii antice - căutarea unui numitor comun de înțelegere a lumii. Astfel, după prezentarea personajelor în tandem, cu lumile lor diferite, el le apropie în cugetare, prin compararea virtuților.
Modernitatea pare a fi structurată pe criteriul lumilor paralele nu doar atunci când se concentrează asupra studiului geometriilor neeuclidiene sau al mecanicii cuantice. Cultura populară, generată şi promovată abundent de mass‑media, are tendința să dirijeze reprezentările despre realitățile cotidiene ale oamenilor după același principiu al multiplicității relativiste și al construirii lumilor paralele. În zorii hegemoniei mass‑media asupra spațiului public, Walter Lippmann vorbea despre „lumea din afară şi imaginile din minţile noastre” (the world outside and the pictures inside our heads), despre „pseudo‑environment” şi rolul stereotipurilor în formarea opiniei publice. Consumul mediatic din zilele noastre pare a fi consecvent cu teoria jurnalistului american, mai ales atunci când „consumatorii” sunt fidelizați unui singur canal de comunicare, cel mai frecvent de televiziune. Cert este că, în zilele noastre, nu concepem reprezentarea realității fără ajutorul media și, tot așa, ne simțim nesiguri fără net și fără telefon mobil.
Însă dialogul dintre oamenii mari consumatori de media („heavy viewers”) este impregnat de modelarea mediatică la care s‑a expus fiecare dintre ei. Nu putem face abstracție de faptul că, deși suntem egali în fața lui Dumnezeu, fiind creați după chipul Lui, în viața cotidiană talanții inteligenței, educația și experiența de viață contribuie decisiv la reprezentarea realității, la înțelegerea fenomenelor și raportarea la mediul social și spiritual. Influențele media îi fac pe oameni să experieze diferit raportarea la mediul înconjurător. În pofida proximității spațiale și a oportunităților de informare, resimțim adesea faptul că trăim în universuri diferite.
Internetul și rețelele de socializare par a veni cu un remediu la paralelismul reprezentărilor noastre despre lume. Apelul la un motor de căutare pe net sau la o pagină de facebook ne dă adesea indicii de inițiere într‑o situație mai puțin cunoscută. La probleme despre care credem că au o singură soluție, apar - dintr‑un click de mouse - o sumedenie de variante acceptabile. Puncte de vedere solid argumentate și personalități intangibile dintr‑un anumit domeniu sunt subiecte analizate din perspective diferite, nu de puține ori contradictorii. Mulțimea variantelor și opțiunilor din mediul virtual poate induce uneori o stare de confuzie, de descumpănire, însă alteori se poate simți eliberarea de sub presiunea soluțiilor unice și a rigidităților de înțelegere a lumii și a semenilor.
Astfel, secantele virtuale intersectează liniile noastre paralele de gândire, modelate până acum de media. Poate că sunt împovărătoare, pentru că sunt cronofage și ne pun să judecăm cu mintea și cu inima noastră situații inedite ale acestei lumi în continuă mișcare, pentru că ne fac să ne implicăm. Poate că ne ajută să nu fim tributari surselor unice și pot fi benefice în receptarea mai coerentă a mediului înconjurător. Omul religios are însă în plus o șansă unică: aceea că rațiunea lui este călăuzită de criteriul transcendenței. Pentru creștini, lumina Crucii este steaua polară pe marea acestei vieți, cheia ieșirii din labirintul cunoașterii și rezolvarea problemei secantelor virtuale la toate lumile paralele posibile.