Seri de vis la Festivalul Internaţional de Muzică de la Sibiu

În perioada 23-31 mai, Sibiul este gazda Festivalului Internaţional de Muzică. Luna mai nu a fost întâmplător aleasă de organizatorii Festivalului Internaţional de Muzică Sibiu/Hermannstadt. Nici oraşul Sibiu nu a fost ales la voia întâmplării, pentru că există aici un fel de aer încărcat de bucuria pe care doar arta o poate aduce, există oameni dornici de a asculta muzică, fie ea clasică sau contemporană.

În prima seară, şansa de a asculta pe viu un concert sau o simfonie dirijată de maestrul Christian Badea a fost preţuită de public la adevărata ei valoare.

Printre stelele care au strălucit în acea seară se numără flautistul Mario Caroli. Despre el se spune că are un talent supraomenesc, o inteligenţă muzicală extraordinară şi o interpretare ale cărei culori şi substanţă sunt de o frumuseţe fără egal. Suficient pentru ca să fii convins să-l asculţi. „Omul acesta este venit din altă lume, atât de frumos a cântat! Parcă până astăzi nu am mai ascultat Ave Maria! A reuşit să mă impresioneze până la lacrimi. Am închis ochii şi am simţit că sunt atinsă de o mână divină. Fantastic! Sunt foarte fericită că am avut privilegiul să-l ascult“, a mărturisit emoţionată Melania Ion, una dintre melomanele prezente la concert.

Orchestra dirijată de maestrul Christian Badea a cucerit publicul de la cele dintâi acorduri. Pe chipurile celor prezenţi se putea citi încântare.

„De la început până la sfârşit am asistat la un regal muzical. Festivalul acesta a reuşit să aducă oamenii împreună, sub semnul lui Mozart, de fapt al muzicii, şi nu e puţin lucru în lumea aceasta nebună în care trăim. M-a impresionat felul în care dirijorul Christian Badea reuşeşte să transmită publicului emoţia pe care o simte atunci când se află pe scenă. Nimic din ce face nu este întâmplător, fiecare gest este parcă anume ca să ne îndrume spre ceva ce ne încântă sufletul, e ca şi cum desenează o hartă şi ne dezvăluie până la final comoara ascunsă, muzica. Hrana noastră sufletească, fără de care nu se poate. Cât despre Mario Caroli, nu pot să spun decât că m-a tulburat. Întreaga-mi fiinţă este traversată de culorile pe care muzica lui le-a adus în această seara pe scenă. Un fenomen, cu adevărat un fenomen“, a spus Bogdan Postolache, un meloman încântat de eveniment.

Programul serii a fost compus din Simfonia nr. 40, în sol minor, KV550, Concertul nr. 2 pentru flaut şi orchestră, în Re major, KV314 şi Simfonia nr. 38, în Re major, KV504, „Praga“. Alături de flautistul Mario Caroli a mai fost invitat şi concertmaistrul Sebastian Hamann, aflat la prima sa vizită în România. Face parte dintr-o familie de muzicieni şi din 2004 a devenit profesor de vioară şi muzică de cameră la Musikhochschule Luzern. Sebastian Hamann predă cursuri de măiestrie şi este membru în diverse jurii la concursuri internaţionale de muzică. El cântă la un instrument creat de lutierul francez Jean-Baptiste Vuillaume în 1853. Muzica, din punctul său de vedere, reprezintă „stâlpul de lumină al sufletelor“.

A doua seară de festival l-a avut în prim-plan pe unul dintre cei mai talentaţi artişti ai generaţiei sale, Vlad Maistorovici, care reuşeşte să îmbine în mod fericit cariera de violonist cu cea de compozitor. Repertoriul său variază de la clasic la modern, iar compoziţiile sale au fost interpretate de artişti şi orchestre de talie mondială. În fapt, muzica de cameră compusă de Vlad Maistorovici este o aventură în necunoscut, dacă acela care o ascultă nu este pregătit pentru ea, o iniţiere pentru cel care îşi doreşte asta şi o imensă bucurie pentru cunoscători. „Remix“, „transScent“, „Candence en Espace“, „Muzică nocturnă“ şi „Khadina“, cele cinci lucrări prezentate în festival, pot fi ascultate ca diferite faţete ale nopţii, trecând prin noaptea urbană, noaptea în natură, lumea onirică, întunericul cosmic sau noaptea abstractă care transformă întunericul în lumină.

Fiecare zi de festival reprezintă o ocazie pentru tinerii muzicieni de a asista la masterclass-uri alături de nume sonore ale muzicii, de a învăţa din experienţa acestora, iar pentru public un prilej de minunate descoperiri, de a-şi lăsa inima deschisă spre povestea pe care doar muzica o poate spune atât de frumos.