Sf. Ap. Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul şi Narcis; Sf. Mc. Epimah

Sfinții Apostoli Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul și Narcis (sec. I) sunt menționați pentru prima dată în Sfânta Scriptură alături de Sfântul Apostol Pavel, lucrând împreună cu el la întemeierea Bisericii din Roma (Romani 16, 8–11). Tradiția Bisericii îi socotește între cei „70 de Apostoli ai Domnului, de care amintește Sfântul Luca în Evanghelia sa (Luca 10, 1–4). Sunt pomeniți de Biserică pentru ostenelile lor din vremea Mântuitorului nostru pe pământ și pentru dumnezeiasca lor luptă de a duce mai departe lucrarea de mântuire în Biserica lui Hristos”.

Sfântul Stahie a fost pus episcop în Bizanț de Sfântul Apostol Andrei și „a zidit o biserică împreună cu acesta, la Arghiropole, în care îi aduna pe creștini și îi învăța tainele lui Hristos și despre viața cea mântuitoare. Astfel viețuind încă 16 ani, a adormit cu pace”.

Sfinții Amplie și Urban au fost hirotoniți episcopi de Sfântul Apostol Andrei. „După ce Amplie a fost episcop la Odisopole (astăzi Varna din Bulgaria), iar Urban a ocârmuit Biserica din Macedonia, amândoi au fost omorâți pentru mărturisirea lui Hristos, încredințându-și lui Dumnezeu fericitele lor suflete”.

Sfinții Narcis, Apelie și Aristobul au fost episcopi ai bisericilor din Atena, Heracleea Traciei și din Britania. „Înainte de mutarea la cer, acești mari Apostoli au strălucit în lume ca niște sori prin fapte, prin predică, prin minuni mai presus de cuvinte și prin sângele lor vărsat ca mărturie a credinței lor în dumnezeirea lui Iisus Hristos” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul II, luna octombrie).

Sfântul Mucenic Epimah (+250) s-a născut în Egipt, „în cetatea Pelusiu”. El era creștin și locuia la țară. A fost denunțat guvernatorului Apelian, care prigonea pe cei ce urmau lui Hristos în Alexandria. Sfântul a fost adus ca să jertfească idolilor, însă el a refuzat și a răsturnat jertfelnicul pe care ardeau sacrificiile în cinstea zeilor păgâni. „A fost pedepsit pentru fapta sa, fiind atârnat de un lemn, strujit cu unghii de fier și fiindu-i zdrobite oasele cu lovituri de pietre. În timpul muceniciei Sfântului Epimah s-a petrecut o minune cu o femeie care nu vedea deloc cu un ochi. Femeia stătea destul de aproape de locul unde Sfântul era lovit și, la un moment dat, din sângele Mucenicului o picătură a căzut pe ochiul ei bolnav. Atunci și-a recăpătat complet vederea, iar ochiul i s-a vindecat. Sfântul Epimah a fost omorât prin tăierea capului după ce a rămas stăruitor în mărturisirea credinței în Iisus Hristos și, astfel, și-a încredințat sufletul în mâinile Fiului lui Dumnezeu” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul II, luna octombrie).