Sf. Mare Mc. Gheorghe, purtătorul de biruinţă; Sf. Mc. Valerie

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (†303) a trăit în timpul domniei împăratului persecutor al creştinilor, Diocleţian (284-305). Sfântul Gheorghe s-a născut într-o familie creştină. Tatăl său se numea Gherontie şi a fost ofiţer în armata romană, cu rang de stratilat. El era din Capadocia şi a slujit în armata romană în Armenia. Mama Sfântului Gheorghe se numea Polihronia. „Rămas fără tată, sfântul şi mama sa au plecat în Palestina, în cetatea Lida, locul de naştere al mamei sale, pentru că aveau rude şi multe averi ­acolo”, după cum aflăm din volumul al VIII-lea (luna aprilie) al Sinaxarului Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române. Sfântul Gheor­ghe a urmat cariera militară, ­după modelul  tatălui său, ajungând în scurt timp la „demnitatea de duce” datorită vitejiei sale. El a ajuns în garda împăratului. La îndemnul împăratului Diocleţian, ginerele său, cezarul Maximian Galeriu, a pornit o persecuţie ­împotriva creştinilor în anul 303. Aflând acest lucru, Sfântul Gheor­ghe a venit în faţa împăratului şi a mărturisit că este creştin. „Uimit de această mărturisire, Diocleţian a dat poruncă să fie dus în temniţă şi pus la chinuri, ca să se lepede de credinţă. Sfântul Gheorghe a fost trecut prin toate chinurile muceniciei: loviri cu suliţa, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, groapa cu var, încălţăminte plină de cuie care îl înţepau în tălpi, băutură otrăvită, bătaie cu vine de bou şi altele. Toate acestea şi altele asemenea Sfântul Gheorghe le-a îndurat cu bărbăţie, stând tare în credinţă, întărit şi păzit de harul lui Dumnezeu” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul VIII, luna aprilie). Văzând curajul Sfântului în chinurile la care a fost supus, mulţi păgâni au devenit creştini. Mai ales că Sfântul Gheorghe, pe când era ţinut în temniţă, atingându-se de un mort, l-a înviat. Împăratul a încercat să-l determine să părăsească credinţa creştină promiţându-i ranguri imperiale şi averi, însă Sfântul a refuzat, rămânând până la capăt alături de Hristos. În faţa mărturisirii Sfântului Gheorghe, împăratul a ordonat să i se taie capul. El ajungând la locul unde urma să fie martirizat s-a rugat lui Dumnezeu, mulţumind pentru toate binefacerile primite. A primit cununa muceniciei în ziua de 23 aprilie 303.