Sfânta Vineri la poporul rus

Poporul român, spre deosebire de cele slave, a preluat din tradiţiile legate de Sfânta Vineri mai mult de la vecini

Sfânta Parascheva, cunoscută în popor şi cu numele de Sfânta Vineri, este una dintre cele mai iubite sfinte din spaţiul ortodox european. Aş pune acest lucru pe seama faptului că există mai multe sfinte cu numele Parascheva, două dintre acestea trăind, în primele veacuri după Hristos, vreme a persecuţiilor romane împotriva creştinilor. Cinstirea Sfintei Vineri se cunoaşte încă din primul mileniu, dar a căpătat o mai mare forţă după creştinarea popoarelor slave: bulgarii şi ruşii. Aceştia aveau, înainte de creştinare, un cult al vinerii (în limba slavă înseamnă ziua a cincea a săptămânii), pe care o cinsteau în diferite moduri, lucru care s-a păstrat şi după creştinare, atribuindu-se Sfintei Parascheva (cea din sec. al III-lea la ruşi, şi apoi cea din sec. al XI-lea la sârbi, bulgari şi români) forţele miraculoase ale zeităţii păgâne. Poporul român, spre deosebire de cele slave, a preluat din tradiţiile legate de Sfânta Vineri mai mult de la vecini, cu care existau foarte multe şi strânse legături, deşi putem presupune că exista şi înainte de sec. al XI-lea un cult al Sfintei Vineri, care a fost accentuat ulterior de vecinătatea (în Bulgaria şi, apoi, la Iaşi) sfintelor moaşte ale cuvioasei din Epivat. În Rusia, Sfânta Parascheva de la Iaşi este numită Parascheva sârbă, deoarece se crede că Epivatul ar fi fost o localitate din teritoriul Serbiei. Sfânta Vineri, însă, este numită muceniţa care a trăit în Asia Mică (Iconiu - sec. al III-lea), reprezentată în iconografie îmbrăcată în roşu şi purtând o cruce în mâini, semne ale martiriului, cu pomenire pe 28 octombrie (10 noiembrie - stil nou). Această sfântă se bucură de mare evlavie în popor. Ei i se roagă credincioşii pentru păzirea animalelor de pe lângă casă, pentru vindecarea bolilor grele sufleteşti şi trupeşti, îndeosebi frigurile şi bolile de dinţi, dar şi pentru ajutor în cazul posedării de diavol. Sfânta Vineri păstrează bunăstarea şi fericirea familiei şi ocroteşte negustorii (de aici şi vestitele iarmaroace de vineri - piatniţkie - din Rusia medievală). Sfânta Vineri este considerată ocrotitoarea apelor şi, de aceea, chipul ei apărea adesea în mod miraculos lângă râuri sau fântâni, după care apa aceea devenea tămăduitoare. Şi acum se mai aşază, uneori, icoana Sfintei Parascheva lângă fântâni şi izvoare. Iconografii ruşi o mai reprezintă pe sfântă înaltă, cu o cunună luminoasă pe cap, ţinând în mâini un pergament cu Simbolul credinţei. Până la începutul sec. al XX-lea, icoanele Sfintei Parascheva erau aproape în fiecare casă din Rusia, deoarece ea era considerată ocrotitoarea câmpurilor şi a animalelor, iar, de ziua sfintei, ţăranii aduceau la biserică legume şi fructe pentru a fi sfinţite şi păstrate în casă până la roadele din anul următor. În unele părţi ale Rusiei, de ziua Sfintei Parascheva se aducea primul in la biserică, pentru a împodobi icoana Sfintei în procesiuni. În cinstea sfintei Parascheva au fost alcătuite mai multe rugăciuni care erau scrise pe nişte mici pergamente şi purtate la gât, ca apărătoare de boli, iar în cazul durerii de cap acestea se legau la frunte. La icoana sfintei se aduceau, de asemenea, diferite ierburi şi flori, care erau folosite după aceea ca medicamente. Sigur că influenţele păgâne legate de viaţa Sfintei Parascheva (sec. al III-lea) au născut la ruşi şi exagerări, unele dintre care au fost amendate de un cod local de canonisire al Bisericii Ruse (Stoglav), care spunea că „prin sate şi târguri umblă prooroci mincinoşi bărbaţi, femei şi fete, dar şi bătrâne, prost îmbrăcate şi desculţe, cu părul despletit, tremurând şi lovindu-se, spunând că li s-au ivit sfintele Parascheva şi Anastasia, care le-au dat poruncă să meargă prin popor şi să înveţe legiuiri deosebite… poruncind creştinilor să nu lucreze nimic miercurea şi vinerea, să nu toarcă, să nu spele, să nu aprindă focul, dar şi alte lucruri urâte să facă, multe dintre care sunt împotriva Dumnezeieştilor Scripturi“ (după cum scrie Alexandr Afanasiev în „Poporul Rus - enciclopedie ilustrată“). În Rusia mică (din stânga Niprului - Harkov, Poltava, Cernigov), ţăranii spuneau că vinerea merge prin sate Sfânta Vineri, străpunsă de ace şi fuioare, deoarece pe pământ sunt multe femei rele care cos şi torc în zilele care-i sunt dedicate. Aici - după cum găsim în Regulamentul preoţilor din Biserica Rusă -, în vechime, se ţinea o rânduială specială în cinstea Sfintei Vineri, „se lua o fată, neacoperită pe cap şi cu părul despletit, care era dusă în procesiune în faţa bisericii, unde i se puneau în faţă daruri, cu nădejdea în ajutorul Sfintei Parascheva. În afară de acestea, în Rusia se ţineau, ca cinstire adusă Sfintei Parascheva, 12 vineri, legate de anumite sărbători şi sfinţi creştini (din prima săptămână a Postului Mare, dinaintea Bunei-Vestiri, din Săptămâna Mare, dinaintea Înălţării, dinaintea zilei Sf. Treimi, dinaintea sărbătorii naşterii Sf. Ioan Botezătorul, dinaintea sărbătorii Sf. Ilie, dinaintea Adormirii Maicii Domnului, dinaintea Sfinţilor Arhangheli, dinaintea Sfinţilor Cosma şi Damian, dinaintea Naşterii Domnului, dinaintea Botezului Domnului). În Bucureşti, o părticică din moaştele Sfintei Parascheva din sec. al III-lea se află la biserica Sf. Vineri (lângă staţia de metrou Basarab).