Sfântul Dimitrie cel Nou îi caută şi îi ajută pe oamenii aflaţi în suferinţă

Prin lucrarea sa în viața noastră, Sfântul Dimitrie cel Nou ne învață ceea ce știința nu poate cuprinde în raționamente ori teorii şi ne oferă medicamentul pe care tehnologia nu l-a putut descoperi. Doi martori ai minunilor sfântului, Mihai Grigoriu şi Remus Bobu, paraclisieri la Catedrala Patriarhală, spun că Sfântul Dimitrie este „avocat” atunci când e nevoie să ducă neajunsurile noastre în faţa lui Dumnezeu, „psiholog” în situaţiile în care cineva aşteaptă mângâiere şi „pedagog” atunci când învaţă pe cineva lucruri mai presus de cunoaşterea raţională ori prin simţuri. Sfântul Dimitrie cel Nou este supranumit şi Ocrotitorul Bucureştilor, căci încă din anul 1774 apără locuitorii Capitalei de necazuri şi multe pericole.

Mulți oameni au auzit de Sfântul Dimitrie cel Nou, ­Ocrotitorul Bucureştilor, dar puţini îi cunosc cu adevărat lucrarea, deși sfântul aşteaptă credincioşii la Catedrala Patriarhală din Bucureşti încă din vara anului 1774. Îndrumă, mângâie şi vindecă pe cei care îi cer ajutorul cu credinţă. Zilele trecute am cunoscut pe doi dintre slujitorii săi - Mihai Grigoriu şi Remus Bobu, paraclisieri la Catedrala Patriarhală. În contrast cu tinereţea lor, care ar putea să-i îndrume spre alte preocupări moderne, ei slujesc lui Dumnezeu şi Sfântului Dimitrie, ajutând şi pregătind tot ce este necesar pentru realizarea slujbelor din fiecare zi şi din marile sărbători de peste an. Întâlnirea zilnică cu Sfântul Dimitrie şi participarea la rugăciunile din Catedrală le-au format caracterele. Ambii tineri l-au cunoscut pe sfânt încă din copilărie, Mihai cu ajutorul mamei, iar Remus prin intermediul bunicii, care l-a adus de mic la sfânt.

Dialogul pe tema lucrării minunate din prezent a Sfântului Dimitrie cel Nou s-a legat uşor, căci atât Mihai, cât şi Remus sunt bucuroşi să dea mărturie despre minunile sale. În cuvinte surprinzător de mature, ei mi-au vorbit şi despre pregătirea hramului şi pelerinajului cu moaştele Sfântului Dimitrie, căci, spun ei, starea pe care o dă activitatea în slujba Sa insuflă bucurie şi un optimism contagios.

Observând modul cum sfântul a intervenit în viaţa diverselor persoane, Mihai Grigoriu spune despre el că este „avocat” atunci când e nevoie să ducă neajunsurile noastre în faţa lui Dumnezeu, „psiholog” în situaţiile în care cineva aşteaptă mângâiere şi „pedagog” atunci când învaţă pe cineva lucruri mai presus de cunoaşterea raţională ori prin simţuri. Mihai este un tânăr al secolului 21, care a învăţat de la Sfântul Dimitrie ce „înseamnă să fii om printre oameni. Să fii om al vremurilor tale, dar să nu treci indiferent, nici măcar o zi, fără să fii atent la nevoile celui de lângă tine”.

Pelerinajul, reţea de socializare

De fiecare dată pelerinajul cu moaştele Sfântului Dimitrie „este o reţea de socializare foarte practică”, spune Mihai. „În timpul acestor pregătiri cunoaştem diferite persoane, de categorii ori vârste diverse, cu care ne împrietenim şi ţinem legătura. Pregătirile pentru acest pelerinaj ne arată că Sfântul Dimitrie ştie din timp pe cine cheamă să pregătească şi ce anume să pregătească. Îmi amintesc că o persoană care ne-a ajutat să împodobim baldachinul era notar. Sfântul Dimitrie făcuse o minune în viaţa ei, dăruindu-i un copil. Şi din momentul în care a primit ajutor, această doamnă a devenit un martor şi un mărturisitor al minunilor sfântului. Drept recunoştinţă ne-a ajutat, acum trei ani, la împodobirea cu flori a baldachinului Sfântului Dimitrie. Copilul ei este o minune continuă în viaţa sa.”

Timpul parcă se oprește

De opt ani paraclisier la Catedrala Patriarhală, Remus Bobu mi-a mărturisit că „fac totul cu plăcere şi parcă timpul nu mai există în momentele acelea. Mă bucur foarte mult de slujbă şi de tot ce se întâmplă în biserică. Biserica face parte din viaţa mea, nu mă simt ca la un serviciu, ci mă simt ca în casa lui Dumnezeu”. Despre Sfântul Dimitrie cel Nou, Remus Bobu ne-a povestit că i-a cunoscut de multe ori lucrarea în viaţa lui şi a semenilor. „Seara, când închid catedrala şi nu mai este atât de multă lume ca peste zi, mă minunez de faptul că aici este un sfânt cu trupul întreg. Prezenţa lui este vie. Vin aici către o persoană sfântă, care acum se află în prezenţa lui Dumnezeu şi simt din plin iubirea şi căldura sfântului.”

Fără graniţe

Sfântul Dimitrie cel Nou îi ajută nu doar pe cei care i-au cerut ajutorul, ci şi pe oamenii care nu ştiau de existenţa lui. „Sfântul Dimitrie nu are graniţe asemenea tuturor sfinţilor”, afirmă Remus Bobu. „Spun aceasta pentru că a ajutat o familie din Siria care avea un copil îndrăcit pentru care nu aflase tămăduire. Sfântul Dimitrie s-a arătat în vis mamei, căreia i-a spus că îi va face copilul bine dacă vine la el. În acel moment ei nu ştiau de existenţa Sfântului Dimitrie şi au căutat informaţii să vadă cine îi cheamă. Întreaga familie, în jur de 20 de persoane, a venit la moaştele Sfântului Dimitrie şi copilul s-a făcut bine.” Vedem din rela­tarea lui Remus cum Sfântul ­Dimitrie îi caută şi îi ajută pe ­oamenii aflaţi în suferinţă.

Minunea sfântului pentru un tată

Remus Bobu ne-a relatat şi următoarea minune pe care Sfântul Dimitrie a lucrat-o în viaţa Iuliei. „În septembrie 2017, tatăl meu a fost operat de coxartroză. Cu o săptămână înainte de intervenţia chirurgicală am venit la Sfântul Dimitrie cu încrederea că merg la o persoană vie, care sigur îl va ajuta pe tata. Şi am simţit că Sfântul mă aude. Am primit ulei din candela Sfântului Dimitrie şi l-am trecut pe tata pe pomelnicul care se citeşte la proscomidia de la Sfânta Liturghie, chiar din ziua operaţiei. După operaţie, tata nu a mai simţit nici durere şi nici frică. S-a simţit protejat, chiar dacă operaţia a fost una complexă. Iar recuperarea a fost destul de rapidă, el putând să meargă şi să conducă maşina în doar două săptămâni de la operaţie.”

Multe dintre aceste minuni sunt lucruri greu de exprimat în cuvinte, de aceea multe persoane păstrează lucrarea minunată în sufletul lor ca pe o mare taină, pentru că sunt întâmplări care depăşesc logica umană.

Chiar dacă petrece mult timp în biserică, Mihai se simte un tânăr „la modă”, doar că el înţelege modernitatea alături de Dumnezeu şi sfinţii Lui. În cei 13 ani de când este paraclisier la Catedrala Patriarhală a fost martorul multor minuni, iar aceasta i-a demonstrat că prin lucrarea sa discretă în viața noastră Sfântul Dimitrie cel Nou ne învață ceea ce știința nu poate cuprinde în raționamente ori teorii şi ne oferă răspunsul sau medicamentul pe care tehnologia nu l-a putut descoperi. De aceea, Mihai îl consideră pe Sfântul Dimitrie un sfânt open mind. „Spun aceasta din trăirea unui tânăr care era director la o întreprindere de mobilă. El iubea o fată, dar ea nu-l băga în seamă. Acea fată avea în casă o icoană a Sfântului Dimitrie, iar din casa fetei lui i-a rămas în minte doar icoana Sfântului Dimitrie. ­Într-una din zile a vrut să afle cine este acest sfânt. S-a documentat pe „google”, cum fac majoritatea tinerilor zilelor noastre, şi a aflat că sfintele lui moaşte se află la Catedrala Patriarhală. Sfântul Dimitrie a rânduit ca să fiu de rând în biserică în seara când el a venit să îl cunoască. I-am ascultat atunci povestea timp de trei ore. Deşi avea o stare socială foarte bună, faptul că nu avea în suflet credinţa îl făcea destul de neliniştit. Era încântat că l-a cunoscut pe Sfântul Dimitrie prin acea fată, chiar dacă nu au rămas împreună. În continuare, Sfântul Dimitrie l-a ajutat la întreprinderea lui de mobilă din pal, după cum mi-a relatat ulterior. Mi-a mărturisit că nu i-a simţit pe părinţii lui atât de aproape cum îl simţea pe Sfântul Dimitrie cel Nou. Această întâmplare mă face să cred că Sfântul Dimitrie este un sfânt modern. El trezeşte conştiinţa în suflet, dar păstrează şi tradiţia, pentru că Bogdan îşi aducea cu drag aminte despre bunicii lui şi despre tradiţiile din casa lor, când sărbătoreau diferite praznice împărăteşti. Sfântul Dimitrie a ­venit la Bogdan pe o cale destul de interesantă”, încheie Mihai Grigoriu. Remus și Mihai pregătesc o carte cu ultimele minuni făcute de sfânt şi culeg în continuare mărturii de la persoanele care au cunoscut această lucrare în viaţa lor.

Sfântul ajută o familie să cumpere locuinţă

Doamna Neluţa i-a povestit lui Remus modul în care Sfântul Dimitrie a ajutat-o să-şi cumpere o locuinţă: „Ne rugam lui Dumnezeu să ne ajute să ne mutăm într-un loc mai liniştit. Am început să strângem bani, dar părea un drum lung şi anevoios, pentru că garsoniera confort III în care locuiam valora doar 10.000 de euro, dacă reuşeam să o vindem. Dar, minunea a venit când o vecină mi-a bătut la uşă şi mi-a spus că dacă voi dori vreodată să vând, să-i spun pentru că o va cumpăra ea. De opt ani mergeam la moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou. Într-o noapte am visat că eram la moaştele sfântului şi mă rugam, când deoadată am simţit că cineva se afla lângă mine în picioare, dar nu îndrăzneam să mă uit. Mă uitam în continuare la moaştele Sfântului Dimitrie. Simţeam pacea şi iubirea dinspre acea fiinţă şi mă întrebam: oare o fi sfântul? Când deodată sfântul mi-a vorbit: Eu sunt. Eu sunt. De ce te uiţi nedumerită? La două săptămâni după vis, a apărut ca prin minune un om care îşi vindea apartamentul într-o zonă liniştită, la un preţ pe care ni l-am fi permis, dacă ne mai împrumuta cineva. A apărut şi omul, cu numele sfântului, care m-a împrumutat. După ce mi-am cumpărat casa, m-am rugat lui Dumnezeu să îmi arate ce sfânt a mijlocit pentru noi, căci totul fusese o minune. Şi atunci mi-a răsunat în minte: Eu sunt. Eu sunt. Atunci mi-am dat seama că cel care m-a ajutat era prea blândul Sfânt Dimitrie. Din acea zi Sfântul Dimitrie cel Nou a devenit ocrotitorul casei şi al familiei mele. Îi simt mereu ajutorul ori de câte ori îl chem în rugăciunile mele.”

Salutul Sfântului Dimitrie cel Nou

Mireasma percepută la moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou este un aspect tainic prin care sfântul ne transmite optimism şi încurajare. Următoarea minune i-a fost relatată lui Mihai de o persoană ce s-a vindecat de o boală grea. Gruia Ion, 41 de ani, venea cu regularitate în pelerinaj la Sfântul Dimitrie și simţea de fiecare dată această mireasmă. S-a ferit să vorbească altor persoane despre ceea ce simţea. El a considerat această mireasmă salutul cu care Sfântul îl întâmpina de fiecare dată. Când s-a îmbolnăvit, iar medicii îl suspectau de o boală extrem de grea, şi-a amintit de mireasma simţită la moaştele Sfântului Dimitrie. A venit şi s-a rugat cu multă putere şi încredere în Sfântul Dimitrie, cel care îl saluta de fiecare dată când participa la pelerinaj. Iar când a mers din nou la control, medicii l-au declarat sănătos, căci nu a mai apărut nici un semn din ceea ce părea să fie o boală foarte grea.

Şi-a revenit din comă profundă

O altă mărturie a lui Remus este cea în care Sfântul Dimitrie a redat viaţa prietenului său, care suferise un accident grav și se afla în comă profundă. „Când l-am vizitat la spital era în comă și m-a cutremurat starea în care era. Mergeam pe stradă şi plângeam, nu mai vedeam oamenii, atât de îndurerat eram. M-am rugat mult la Sfântul Dimitrie şi i-am spus lui Dumnezeu suferinţa prietenului meu. După o lună de rugăciune la Sfântul Dimitrie şi-a revenit ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, deși medicii spuneau că de la gât în jos va fi o legumă. Dumnezeu însă nu l-a lăsat în starea de legumă. E sănătos, zvelt şi nu a rămas cu nici o sechelă. El poartă din naştere numele cuviosului, căci îl cheamă Dumitru Ilie.”

De ce este nevoie de procesiuni

Momente speciale de rugăciune şi de comuniune trăim zilele acestea la Catedrala Patriarhală când îl sărbătorim pe Sfântul Dimitrie cel Nou închinându-ne la racla cu moaștele sale, dar și la racla cu moaștele Sfântului Calinic de la Cernica. Procesiunea a adunat mulţi credincioşi din Bucureşti şi din întreaga ţară, iar atmosfera duhovnicească se răspândește și dincolo molipsitoare şi pentru oamenii care se află în trecere pe stradă. Mihai Grigoriu, paraclisier la Catedrala Patriarhală, ne-a povestit situaţia unei tinere care nu ştia nimic de Sfântul Dimitrie şi de procesiunea care se face anual. Şi fiind în timpul procesiunii în staţia de tramvai din Piaţa Unirii, curioasă a stat şi a urmărit procesiunea timp de 30 de minute. Tramvaiele treceau pe lângă, iar ea nu putea să îşi dezlipească ochii de la mulţimea de oameni şi preoţi care participau la pelerinaj în comuniune şi rugăciune. A fost impresionată de numărul mare de credincioşi şi în zilele următoare a venit să se închine. Ea a ţinut să-mi mărturisească că a aflat de Sfântul văzând oamenii care participau la procesiunea cu moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou.