Sfântul Florian de la Linz, un martir al persecuției împăratului Dioclețian

Un articol de: Pr. dr. Alexandru Nan - 04 Mai 2018

La doar câteva zile după pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Biserica Ortodoxă prăznuiește la data de 4 mai (e cinstit în mod special de ortodocșii români din Germania) un alt martir al persecuției lui Dioclețian: pe Sfântul Florian de la Linz, cunoscut și ca Sfântul Florian de la Lorch. Invocat ca mijlocitor împotriva focului și inundațiilor, Sfântul Florian este pomenit tot pe 4 mai și de către Biserica Romano‑Catolică. Sfântul Florian este astăzi patronul Episcopiei Catolice de Linz, al mai multor biserici din Europa, dar și al doilea patron spiritual al Parohiei Ortodoxe Române din Braunau am Inn, recent înființată.


Este cunoscut multora faptul că persecuția creștinilor în timpul împăratului roman Dioclețian (280‑304) a fost una dintre cele mai crunte și mai sângeroase dintre cele zece mari, enumerate de către istorici. Dioclețian, cel mai important dintre împărații ilirieni, este cunoscut astăzi și drept cel mai bun reorganizator al Imperiului roman, după aproape un secol de dezordine. Dincolo de aceste realizări, în plan religios el a fost un prigonitor al creștinilor. Între cei care au primit moartea martirică în timpul împăratului Dioclețian se numără și Sfântul Florian de la Linz. Știrile despre viața sfântului nu sunt multe, dar suficiente pentru a demonstra veridicitatea existenței sale, mai ales că au fost confirmate și de către anumite cercetări științifice.

Informațiile pe care le avem despre Sfântul Florian provin din Passio Floriani, scrisă (în două variante) în secolele VIII‑IX, până atunci ele fiind transmise pe cale orală. Ceea ce știm cu certitudine este faptul că Florian a fost un reprezentant al administrației romane și a locuit la Aelium Cetium (astăzi orașul austriac Sankt Pölten). Știm că în timpul martiriului nu mai era activ în administrație, iar unii pun „pensionarea” lui pe seama faptului că era creștin.

Al 4‑lea edict al lui Dioclețian împotriva creștinilor

Se știe că împăratul Dioclețian a emis patru edicte împotriva creștinilor sub lozinca radicală: nomen christianorum deleto (numele creștinilor să fie nimicit). Despre nici un împărat roman nu s‑a scris atât de negativ în legătură cu aversiunea față de creștini, deși ginerele său, Galeriu, l‑a depășit cu mult în zelul de a‑i prigoni pe ucenicii lui Hristos. Ultimul decret al lui Dioclețian împotriva creștinilor a fost emis în primăvara anului 304. Acest edict, așa cum afirma pr. prof. Ioan Rămureanu, i‑a fost de fapt „smuls” lui Dioclețian, de către Galeriu, în calitatea sa de cezar (Rămureanu, Ioan, Istoria bisericească universală, vol. I, București 1975, 93). Era cel mai grav dintre cele patru emise, declarându‑se război creștinismului și urmărindu‑se nimicirea lui. Astfel, au avut loc execuții publice și au fost stabilite zile de sacrificiu (de tămâiere) închinate zeităților păgâne. În aceste condiții, unii dintre creștini au apostaziat, alții au predat cărțile cerute (traditores), iar alții au primit martiriul. Între aceștia se număra și Florian.

Unele informații consideră că Florian n‑a fost doar un simplu funcționar în administrația romană, ci chiar locțiitorul sau șeful administrației provinciei romane Noricum.

Aceeași Passio ne spune că, după pensionarea lui Florian, guvernatorul Aquilinus, în urma ultimului edict al împăratului Dioclețian, a dat poruncă să fie descoperiți și persecutați creștinii în provincia Noricum. Astfel, 40 de creștini au fost prinși, supuși la multe chinuri pentru Hristos și apoi aruncați în temniță. Auzind acest lucru, Florian a plecat de la Aelium Cetium (Sankt Pölten) la Lauriacum pentru a‑i susține.

Lauriacum a fost un punct de staționare al unei legiuni romane și important oraș roman pe malul Dunării, pe teritoriul Austriei de astăzi, fiind situat pe râul Enns, astăzi orașul Lorch din Austria Superioară (nu departe de Linz). La început acesta a fost doar un mic centru pentru trupele romane, dar din jurul anului 200 d.Hr., Legiunea a II‑a Italica a înființat aici un lagăr, care timp de 400 de ani va fi atât cartierul general al legiunii, cât și centrul administrației romane pentru provincia Noricum, alături de Virunum (Zollfeldl lângă Maria Saal). În apropierea lagărului s‑a dezvoltat cu timpul o așezare umană, care prin secolul al III‑lea a fost declarată municipiu. De prin secolul al V‑lea acest municipiu a devenit și sediu episcopal.

„Sunt creștin!” Cazne și moarte martirică pentru Hristos

Ajuns în Lauriacum, Florian a fost întâmpinat și atacat de către foștii săi colegi, când i‑au cerut să jertfească zeităților păgâne, iar acesta a făcut mărturisirea: Sunt creștin! A fost purtat apoi în fața guvernatorului roman Aquilinus. Pentru că a refuzat să se lepede de creștinism, Florian a fost bătut cu vergi, i s‑au rupt omoplații, a fost supus la mai multe chinuri. Văzând că, în ciuda acestor suferințe, nu poate fi înduplecat, guvernatorul l‑a condamnat la moarte: să fie aruncat în râul Enns, având o piatră de gât. Mai târziu, tradiția a vorbit de o piatră de moară, care este astăzi adăpostită în cripta mănăstirii de la Linz. Pentru a avea forța de a suferi aceste pedepse, aflăm din Passio că Florian s‑a rugat cu aceste cuvinte Mântuitorului nostru Iisus Hristos:

„Doamne, Dumnezeul meu, în care am nădăjduit și pe care nu‑L pot trăda, Ţie doresc a‑Ţi sluji și a‑Ţi aduce cântări de laudă. Dreapta Ta să mă păzească, ca numele Tău să fie preaslăvit în cer și pe pământ. Doamne, dă‑mi virtutea de a răbda și primește‑mă între sfinții Tăi atleți, care înainte de mine au făcut cunoscut numele Tău. Îmbracă‑mă, Doamne, cu strălucitul veșmânt al virtuții Tale și mă întărește prin Duhul Tău Cel Sfânt. Nu lăsa să fiu biruit de diavol, ci fi Îndrumătorul meu pe drumul dreptății Tale, ca să Te preamăresc și să‑Ţi cânt imne, căci numele Tău este binecuvântat în veci. Amin”.

După executarea pedepsei, în urma unei vedenii, o femeie pioasă i‑a luat trupul, ieșit la suprafață, și l‑a înmormântat, după ce un vultur l‑a vegheat să nu fie pângărit. Deasupra mormântului va fi construită mai târziu o biserică în cinstea sfântului. Cei 40 de creștini pentru care Florian a intervenit, au murit și ei în temniță, pentru Hristos. Osemintele lor, pierdute în Evul Mediu, au fost redescoperite și aduse în bazilica din Lorch în anul 1900. După analizarea acestora de către specialiști (în anul 1968) și confirmarea autenticității lor, au fost așezate în altarul bazilicii.

Protector de foc și inundații

Mai târziu, pe locul micii bisericuțe a fost înălțată o abație, avându‑l pe Sfântul Florian ca patron. Existența acestei mănăstiri a fost probabil consemnată pentru prima dată într‑un document din secolul al VIII‑lea. Într‑un act de donație, emis la data de 1 aprilie 888, de către regele (mai târziu împăratul) Arnulf, se vorbește cu certitudine de: „monasterium sancti Floriani”. Mănăstirea a suferit pagube însemnate în timpul atacurilor avarilor și ungurilor.

În anul 1071, Episcopul Altmann de Passau a restaurat biserica și mănăstirea (cf. http://www.stift‑st‑florian.at/stift‑st‑florian/hl‑florian.html), care în Evul Mediu a devenit una dintre cele mai importante mănăstiri augustiniene de pe teritoriul Austriei. Complexul monahal, care se vede și astăzi, în stil baroc, cu o bibliotecă impresionantă, a fost construit între anii 1686 și 1751. Frescele bisericii mănăstirii înfățișează suferințele Sfântului Florian și moartea sa martirică (cf. https://www.crestinortodox.ro/biserica‑lume/abatia‑sfantul‑florian‑linz‑67579.html).

Invocat ca protector împotriva focului, dar și împotriva inundațiilor, Sfântul Florian este astăzi patronul pompierilor, dar și al mai multor biserici din Austria, Germania, Polonia și chiar Ungaria. O listă întreagă cu bisericile și mănăstirile care‑l au ca patron pe Sfântul Florian, dar și cu locurile unde se păstrează moaștele acestui sfânt oferă Florian Trenner în cartea sa dedicată Sfântului Florian (Trenner, Der heilige Forian, 51‑68).

În anul 1971, Episcopia Catolică de Linz l‑a declarat pe Sfântul Florian patron principal al episcopiei, iar în anul 2004, la aniversarea a 1.700 de ani de la moartea sa martirică, Guvernul Austriei Superioare a hotărât să fie declarat ca patron spiritual al acestui teritoriu, alături de Sfântul Leopold.

Urmând îndemnul Sfântului Ioan Maximovici de a cinsti sfinții locali, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Serafim Joantă l‑a declarat pe Sfântul Florian al doilea patron al nouînființatei Parohii „Sfântul Ioan Botetorul” din Braunau am Inn (Austria).

* În imaginea a doua din galeria foto - piatra de moară cu care Sfântul Florian ar fi fost aruncat în râul Enns. Se păstrează astăzi în cripta Mănăstirii St. Florian” din Linz.