Sfântul Grigorie i-a luminat cu botezul pe armeni

Îl sărbătorim astăzi pe Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei. Un prilej să ne amintim că în 2008, în ziua sa de prăznuire, a fost sfinţit un nou paraclis în Reşedinţa patriarhală, căruia i s-a şi pus acest hram. Se împlinea atunci un an de la întronizarea Preafericitului Părinte Daniel ca Patriarh al României. Astăzi, rememorăm faptele minunate ale acestui mare sfânt care a participat la Sinodul Ecumenic de la Niceea din anul 325 şi care a făcut din Armenia ţară creştină. 

 

Sfântul Grigorie este pentru armeni ceea ce este pentru noi, românii, Sfântul Andrei. Adică un apostol al neamului. El a trecut la creştinism întregul popor armean, botezând mai întâi pe rege şi familia acestuia şi continuând cu suita regală şi cu oamenii de rând. 

 

Viaţa acestui sfânt este foarte frumoasă şi reprezintă un model nu doar pentru că a avut o credinţă uriaşă, ci şi pentru dragostea sa faţă de semeni, faţă de cei de un neam cu el, pe care n-a acceptat să-i lase în păgânism pe când el trăia în Cezareea Capadociei, ci s-a întors în ţară spre a-i lumina cu dreapta credinţă.

 

S-a născut în oraşul Valarshapat, capitala provinciei Ararat din Armenia, în vremea regelui Tiridat al III-lea (283-330). Părinţii săi de origine partă erau nobili, dar păgâni. Intrând în conflict cu casa regală, familia sfântului a trebuit să se refugieze în Cezareea Capadociei, pe când el era un copil. Acolo, a deprins învăţătura creştină şi a fost botezat cu numele Grigorie. Iubindu-şi neamul, s-a întors în Armenia şi a propovăduit cu mult sârg credinţa în Hristos, ceea ce a atras mânia regelui Tiridat al III-lea, care jertfea idolului Artemidei. Sfântul Grigorie a fost întemniţat şi chinuit foarte rău pentru credinţa nouă la care dorea să-i vadă pe toţi venind, iar pentru pătimirea sa este numit uneori şi Sfântul Sfinţit Mucenic Grigorie, deşi nu a murit muceniceşte.  

 

În timp ce sfântul era torturat, regele Tiridat s-a îmbolnăvit foarte tare, fiind chinuit de duhuri necurate, iar când cineva i-a spus că nu se va putea vindeca decât dacă îl eliberează pe Sfântul Grigorie, l-a eliberat de îndată. Vindecarea sa a venit şi ea pe loc. Văzând minunea, inima regelui s-a înmuiat, aprinzându-se de dragoste dumnezeiască, şi a cerut botezul. 

 

Sfântul Grigorie a fost hirotonit Episcop la Cazareea Capadociei de către Arhiepiscopul Leonţiu al acestei cetăţi, iar Petru de Sevastia - frate al Sfântului Vasile cel Mare - l-a instalat ca Episcop al Armeniei. Ca episcop, Sfântul Grigorie l-a botezat pe regele Tiridat, întreaga ţară urmând apoi exemplul regelui, producându-se o convertire în masă. Regele a poruncit dărâmarea altarelor păgâneşti din Armenia şi a ridicat multe biserici şi mănăstiri, dăruindu-le cele necesare cultului şi traiului obştesc. 

 

Sfântul Grigorie fusese căsătorit înainte de propovăduirea în Armenia şi avea doi fii - Vhartanes şi Aristages - şi aceştia au venit şi l-au ajutat pe tatăl lor în lucrarea de propovăduire şi creştinare a poporului armean. Luminătorul Armeniei a propovăduit creştinismul şi la perşi, asirieni, mideni. 

 

A păstorit Biserica Armeniei timp de 31 de ani, fiind cel de-al treizeci şi şaselea episcop care a semnat pe lista celor 318 Părinţi de la Sinodul de la Niceea din anul 325. Tot Sfântul Grigorie a înfiinţat alfabetul armenesc şi a tradus Biblia în limba armenilor, fiind, aşadar, un luminător nu numai prin botez, ci şi din punct de vedere cultural al poporului său. 

 

După ce a lăsat în bună rânduială cele ale Bisericii, Sfântul Grigorie Luminătorul s-a retras la viaţă pustnicească, rugându-se mult şi săvârşindu-se în pace la vârsta de 92 de ani.