Sfântul Ierarh Petru Movilă, tipograf și înnoitor al vieții bisericești

Anul 2016, declarat de Sfân­tul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ro­mâne An omagial al edu­ca­ţiei religioase a tineretului creş­tin ortodox şi An come­mo­rativ al Sfântului Ierarh Mar­tir Antim Ivireanul şi al tipo­grafilor bisericeşti, ne‑a oferit prilejul de a evoca per­so­na­li­tă­țile care au avut o contribuție deosebită la promovarea credinței creștine ortodoxe, atât în spațiul românesc cât și dincolo de granițe, prin activități pas­to­ral‑misionare, cul­­tu­ral‑edu­caționale și editoriale.

În acest sens, în Patriarhia Română, la loc de cinste în galeria marilor ierarhi cărturari și a iscu­siților tipografi s‑a aflat Sfântul Antim Ivireanul, care a lucrat în ogorul Ortodoxiei românești, deși era de origine georgiană, așa cum Sfântul Ierarh Petru Movilă a fost trimis de Dumnezeu din sânul poporului român pentru a păstori, în vremuri grele, credin­cioșii din Mica Rusie, Ucraina de astăzi.

Petru Movilă s‑a născut la Suceava în data de 21 decembrie 1596, primind la botez numele Petru, dat după numele străbunicului său după tată, voievodul Petru Rareş. Tatăl său, Simion Movilă, fost pârcălab de Hotin, era acum portar al Sucevei şi hatman al oastei moldovene. Mama sa, Marghita, care ulterior s‑a călugărit primind numele Melania, era fiica boierului Hâra din Zăhăreşti‑Suceava. Fiind de viță nobilă, întrucât era nepotul voievodului Ieremia Movilă (1595‑1606) și al Mitropolitului Gheorghe Movilă, a primit o educație aleasă, fapt care l‑a făcut apreciat de contemporani și l‑a ajutat în activitatea la care Dumnezeu l‑a chemat ca egumen al Lavrei Peșterilor și Mitropolit al Kievului.

Şi‑a început studiile la Suceava cu un dascăl trimis de Frăţia Ortodoxă din Lvov, apoi a continuat la şcoala Frăţiei Ortodoxe din Lvov, la colegiul La Felche din Franţa, la Sorbona, la Academia Zamoyski, învățând limbile latină, greacă, slavonă și polonă, precum și celelalte discipline care se predau aici: gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia.

Trebuie să amintim că în Ucraina acelor vremuri erau puține școli și pregătirea era destul de modestă, însă în acestea se formau viitorii slujitori ai Sfintelor Altare. Cunoscând importanța școlii și a educației pentru tineri, ca ierarh a acordat o atenție deosebită formării tinerei generații prin înfiin­țarea de școli.

În anul 1621, Petru Movilă, cu grad de ofiţer, a participat la lupta de la Hotin împotriva turcilor, sperând că va obţine tronul Moldovei. Armata polonă e înfrântă, iar tânărul Petru Movilă îşi schimbă haina militară pe cea monahală, retrăgându‑se în 1625 la Lavra Pecersca din Kiev, una din cele mai vestite mănăstiri ortodoxe din timpurile acelea. La puțin timp de la închinovierea ca frate, a primit tunderea în monahism, păstrându‑şi numele de Petru. La 6 septembrie 1627, pe când avea vârsta de doar 31 de ani, fiind apreciat pentru râvna față de cele sfinte, cultura teologică și profană pe care o deținea, este ales stareţ al Mănăstirii Lavra Pecersca dinKiev.

Ca egumen al mănăstirii, a promovat valorile și interesele creștinilor ortodocși din spațiul ucrainean, care în mare parte erau influențate de uniație, aflându‑se la distanță de doar trei decenii după Unirea de la Brest‑Litovsk, din anul 1596. În această calitate, semnează actele Sinodului de la Kiev din 16 august 1628, prin care erau condamnați cei care au aderat la uniație, încurajând păstrarea credinței ortodoxe și restabilirea drepturilor Bisericii Ortodoxe. În același an, a împiedicat introducerea de către Arhiepiscopul Meletie Smotriţki a unui catehism redactat sub influență catolică. A desfășurat o amplă lucrare misionară de restaurare a mănăstirii, dar și de revigorare a vieții monahale, prin tipărirea mai multor cărți și intensificarea vieții duhov­nicești, fiind foarte apreciat pentru toate aceste activități.

Trebuie să amintim că, în calitate de egumen, arhimandritul Petru Movilă susţine, în Dieta electivă, alegerea ca rege al Poloniei a lui Vladislav III, fapt care a condus la recunoașterea drepturilor ortodocșilor în frunte cu Arhiepiscopul şi Mitropolitul de Kiev şi cei patru episcopi. Înțelegând importanța formării duhovnicești a preoților și monahilor, a pus bazele unui colegiu în Lavră, ulterior din acesta dezvoltându‑se Academia Duhovnicească din Kiev, consolidând lucrarea misionară și prin îFrățiile Ortodoxe”.

În anul 1633, vrednicul arhimandrit Petru Movilă, egumenul Lavrei Peșterilor, a fost ales Mitropolit al Kievului, fiind confirmat de regele Poloniei la 12 martie şi înscăunat la 28 aprilie 1633 în Biserica moldovenească (Valasscaia) din Lvov. La întronizarea sa au fost prezenţi Mitropolitul Varlaam al Moldovei, trimis de domnul Moldovei, Miron Barnovski, ruda sa şi ultimul ctitor care desăvârşeşte construcţia acestei frumoase biserici româneşti din centru Rusiei Roşii.

Totodată, regele Vladislav al Poloniei a recunoscut şcoala ortodoxă a lui Petru Movilă de la Lavra Pecersca drept colegiu teologic (Colegiul Kievean), a mai recunoscut dreptul ortodocşilor de a avea tipografii, spitale, frăţii, şi li s‑au înapoiat biserici, inclusiv cele din Kiev, dintre cele răpite de uniaţi.

În plan educațional, în anul 1632 întemeiază la Kiev un colegiu, care la scurt timp devine o instituţie de învăţământ renumită, un centru de cultură teologică și laică care se bucura de mare prestigiu, prin profesorii renumiți și de înaltă pregătire, de care se bucurau cei care urmau cursurile acestei instituții. Mitropolitul Petru Movilă reformează sistemul existent de învățământ din Ucraina, elaborând programe școlare și selectând profesorii care vor preda în aceste școli. Aceasta a făcut ca şcoala întemeiată de Petru Movilă să fie recunoscută drept Academie, devenind un centru important de învăţământ nu doar pentru Ucraina, ci şi pentru tot Estul Europei. Dintre absolvenții acestei Academii au fost selectați și aleși în secolul XVIII toţi ierarhii din Rusia, fie că erau sau nu ucraineni. Mulți dintre absolvenții Academiei au ajuns profesori de renume în şcolile şi seminariile din întreaga Rusie, fiind solicitaţi de instituţiile de învăţământ de la Petersburg, Moscova, Smolensc, Tver, Suzdal, Kostroma, Cernigov şi Harikov etc. La această şcoală a studiat și Dimitrie Eustatievici Braşoveanu, precum și stareţul Paisie Velicicovschi ş.a.

Mitropolitul Petru Movilă a înțeles că nu putea să modernizeze învățământul fără a intensifica și activitatea tipografică, fapt pentru care modernizează tipografia Lavrei Pecerska, sporind numărul meşterilor tipografi. În aceste condiții, au văzut lumina tiparului mai multe cărţi: Liturghierul (1629), Nomocanonul (1629), Antologhionul (1636), Triodul ales (1637), Evanghelia de învăţătură (1637), Triodul de post (1640). Cunoscând importanța înzestrării clericilor cu toate cărțile de cult necesare, a reeditat în anul 1646 Evhologhionul sau Trebnicul Mare (Molitfelnicul). De asemenea, a mai scris Scurte eseuri științifice despre articole de credință și un Mic Catehism Rus.

În predoslovia Antologhionului din 1636 scria: îV‑am dat şi nu voi înceta până la moarte să vă dau cărţi şi profesoriÎ, iar în Predislovie către cititor, la cea de‑a II‑a ediţie a Liturghierului (1639), menţiona: îAcest Liturghier timp de câţiva ani l‑am tradus de pe texte greceşti, l‑am confruntat cu textul ediţiilor greceşti şi al liturghiilor noastre vechi, pentru a edita un liturghier deplin şi corectÎ. Din aceste texte vedem grija sa pentru luminarea clericilor și a poporului și efortul personal depus pentru editarea și diortosirea cărților de cult. Apreciind activitatea sa publicistică și educațională, Mitropolitul Macarie al Moscovei l‑a numit părinte al teologiei ortodoxe.

De asemenea, o grijă aparte a avut‑o și față de frații săi din Țările Române. La rugămintea domnitorului Matei Vodă Basarab, Petru Movilă ajută la înfiinţarea tipografiilor de la Câmpulung (1635), Govora (1637) şi Târgovişte (1646), trimiţându‑le tiparniţe şi meşteri tipografi.

În Moldova, la cererea lui Vasile Lupu, înfiinţează o tiparniţă la Iaşi în 1642, de sub ale cărei teascuri au ieşit primele cărţi româneşti, după cele apărute în Transilvania în secolul al XVI -lea. Tot el a ajutat să se deschidă la Iaşi o şcoală domnească, un colegiu după tipul celui din Kiev, transformat apoi în Academia Latino‑Greco‑Slavonă.

Din cele peste 50 de tipărituri îngrijite de Petru Movilă, cea mai importantă din lucrările sale este Mărturisirea Ortodoxă, care după sinodul de la Iași din anul 1642 a devenit una dintre cele mai importante cărți sistematice care au circulat în lumea răsăriteană, fiind tradusă în mai multe limbi și reeditată pentru uzul credincioșilor.

Activând departe de țara sa, Mitropolitul Petru Movilă vorbea cu nostalgie, în repetate rânduri, despre descendenţa sa românească, numindu‑se deseori îprinţ al Ţării Moldoveneşti”, folosind stema îstrăluciţilor Movileşti, domni ai Ţării Româneşti şi ai Moldovei”, pe care „o imprima cu insistenţă în tipăriturile sale şi în cele sprijinite de el”.

Trece la Domnul la vârsta de doar 50 ani, fiind înmormântat în biserica mare a Mănăstirii Pecersca, în plină desfăşurare a activităţii sale, lăsând nerealizate multe idei şi proiecte.

Presimţind apropierea morţii, Mitropolitul Petru al Kievului îşi dictează la 22 decembrie 1646 testamentul, exprimându‑și fidelitatea faţă de credinţa ortodoxă, prin cuvintele: îÎn credinţa sfântă, în care m‑am născut, m‑am educat şi cu nevrednicie, din voia şi îndurarea lui Dumnezeu port demnitatea de Mitropolit, în această credinţă, sfârşindu‑se viaţa mea, doresc să mă prezint, şi înaintea măreţiei Domnului meu”, lăsând toată averea moștenită de la părinţi Bisericii, pentru restaurarea „bisericilor lui Dumnezeu, cele ruinate, care ajunseseră într‑o stare demnă de plâns, iar parte pentru înfiinţarea de şcoli”. Doar o mică parte a averii, „câştigată în poziţia de civil”, o lasă lui Moise Movilă, fratele său.

Din viaţa Sfântului Ierarh Petru Movilă aflăm că făcea zilnic me­tanii, iar în zilele când oficia Sfânta Liturghie, precum şi în prima şi în ultima săptămână a Postului Mare, nu mânca nimic. Urmând practica cuviosului Teodosie, începătorul vieţii de obşte de la Pe­cerska, menționată în Patericul de la Pecerska (1636), încă din primii ani de călugărie purta sub hainele obişnuite o cămaşă de pocăinţă de păr, cu nasturi care lăsau uneori umflături pe corp, și se încingea cu un brâu de fier, cu dinţi as­cuţiţi, pentru mai multă nevoință.

Pentru multele osteneli, pentru lucrarea pastoral‑misionară, educațional‑editorială și tipografică, personalitatea sa marcând viața bisericească din întreaga Rusie de la începutul secolului al XVII‑lea, prin zidirea de biserici și mănăstiri, înființarea de școli, spitale și tipografii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a hotărât, în ședința din data de 6 decembrie 1996, înscrierea în rândul Sfinților Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Mitropolitului Kievului şi al Galiției Petru (Movilă) (1596‑1647), stabilind ca acesta să fie prăznuit în ziua de 31 decembrie stil vechi (13 ianuarie stil nou).

Ulterior, în anul 2002, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea Sfântului Ierarh Petru Movilă în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, stabilind zi de prăznuire ziua de 22 decembrie.

Sfântul Ierarh Petru Movilă este ocrotitorul spiritual al parohiei ortodoxe ucrainene nou‑înființate în București, din inițiativa și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în luna iulie 2016, pentru membrii personalului diplomatic și ai comunității ucrainene din capitala României.