Sfântul Mina, sărbătorit la biserica sa din centrul Capitalei

Biserica „Sfântul Mare Mucenic Mina”-Vergu, Paraclis Patriarhal, din Protopopiatul Sector 3 Capitală, și-a sărbătorit ieri, 11 noiembrie 2020, ocrotitorul spiritual. Sfânta Liturghie a fost săvârșită în ziua hramului de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

Sărbătoarea hramului a început încă din ajun, marți, 10 noiembrie 2020, prin scoaterea în procesiune în jurul bisericii a raclei ce adăpostește un fragment din moaștele sfântului și aşezarea ei spre închinarea credin­cioșilor în baldachinul special amenajat în apropierea sfântului locaș.

A doua zi, numeroși credincioși bucureșteni au venit încă de di­mi­neață la Biserica „Sfântul Mina”-Vergu, într-o atmosferă de comuniune și de pace duhovnicească, pentru a pleca genunchii smerit și a înălța rugăciuni spre tămăduire de boli și dobândirea mijlocirii sfântului mult iubit de credincioșii ortodocși români. În toată această perioadă, credincioșii au respectat cu strictețe măsurile igienico-sanitare, iar racla a fost igienizată după fiecare închinător.

În mijlocul închinătorilor, s-a aflat Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhi­episcopiei Bucureștilor, care a săvârșit Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de slujitori format din părintele paroh Gheorghe Ispas, consilier eparhial la Sectorul învăță­mânt și activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Bucureștilor; pr. Florin Nectarie Busuioc, protopop al Protoieriei Sector 3 Capitală; pr. Costin Spiridon, consilier patriarhal, și pr. Niculae Andrei.

În cuvântul de învățătură rostit, ierarhul a prezentat aspecte din viața Sfântului Mina. „În anul 285, în apropiere de Memphis, în ținutul sihaștrilor și al marilor teologi de altădată, în Egipt, s-a născut Sfântul Mina, dintr-o familie cu nume bun, care avea și demnități, pentru că tatăl și bunicul său au fost prefecți sau guvernatori, iar mama lui, Eufimia, a fost o femeie foarte credincioasă de la care și el a învățat tainele credinței. (…) Dobândind o avere însemnată, Sfântul Mina a înțeles că va trebui să împartă ceea ce avea cu cei săraci, adică să împlinească cuvântul Mântuitorului. În jurul anului 300, sfântul a intrat în armata imperială, având deja cunoș­tințe despre arme și lupte, crescând într-o familie înstărită, dar a înțeles că, înainte de a sluji unui împărat din lumea aceasta, el trebuie să rămână credincios Împăratului Celui fără de moarte. De aceea, atunci când armata s-a confruntat cu decrete potrivnice învățăturii creștine, care interziceau ofițerilor și soldaților să-și manifeste credința în Mântuitorul Hristos și erau obligați să aducă jertfă idolilor, Sfântul Mina s-a retras în pustiu. A înțeles atunci că iubirea față de Dumnezeu este mai mare decât iubirea față de lucrurile și stările lumii acesteia”, a spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

De asemenea, Preasfinția Sa a sub­liniat faptul că prin sufe­rin­ța avută în lumea aceasta, martirii au dobândit cununa muceniciei, ­câști­gând ­astfel Împărăția cerurilor. „Martirii au arătat o puternică iubire față de Mântuitorul Hristos. Orice mărturisire a credinței este primită înaintea Lui, dar nici una nu este mai înaltă decât martiriul, adică vărsarea propriului sânge pentru mărturisirea Mântuitorului Hristos. Iubire mai mare decât aceasta nimeni nu are. Aghiografii spun că a fost martirizat în jurul anului 304, iar alții afirmă că martiriul lui s-a întâmplat mai târziu. (…) Cu puțin timp înainte de a trece la Domnul, el a cerut unor apropiați să ducă trupul lui în Egipt, în locul de unde provenea. Deși trei zile a ars focul împrejurul moaștelor lui, nu au fost distruse, o parte dintre ele au ajuns unde se născuse. A fost îngropat în apropiere de Alexandria și la scurt timp, deasupra mormântului lui a fost construită o biserică. Săpăturile arheologice, realizate recent în zonă, spun că în veacul al 6-lea în locul respectiv numit «Minapolis» existau o mănăstire cu câteva biserici, o mare casă de oaspeți, băi publice și un loc de cantonament pentru militarii din zonă, era o adevărată ceta­te”, a reliefat Preasfințitul ­Părinte Timotei Prahoveanul.

În continuare, ierarhul a explicat că Sfântul Mina a primit de la Dumnezeu numeroase daruri, precum cel al mărturisirii credinței, dar și cel al vindecărilor.

La final, după săvârșirea slujbei Parastasului pentru ctitorii și binefăcătorii bisericii, Preasfinția Sa i-a felicitat pe preoții slujitori de la această biserică pentru lucrarea misionară deosebită pe care o desfă­șoară și i-a urat mulți ani binecu­vântați părintelui consilier eparhial Gheorghe Ispas, parohul bisericii, care a împlinit în această zi de sărbătoare vârsta de 60 de ani.

Biserica „Sfântul Mina” din Capitală a fost construită în prima jumătate a secolului al 18-lea, iar moaștele Sfântului Mucenic Mina se află spre închinare în locașul de cult începând cu anul 1874.