Sfântul Spiridon, medicul călător
▲ Sfântul Spiridon este cunoscut ca unul dintre cei mai mari sfinţi vindecători ▲ Este ocrotitorul mai multor biserici şi localităţi, dar şi al insulei Corfu ▲ În Bucureşti există două biserici ocrotite de Sfântul Spiridon, iar în Iaşi continuă tradiţia „Zilelor Sfântului Spiridon” la biserica din spitalul care poartă numele sfântului ▲
Cunoscut ca unul dintre cei mai mari făcători de minuni, Sfântul Spiridon este cinstit atât în Biserica Ortodoxă, cât şi în cea Catolică. Despre viaţa sa nu se cunosc foarte multe lucruri. Se ştie că s-a născut în jurul anului 270, în Aski, Cipru, şi că a fost păstor de oi. Numele său provine de la un cuvânt grecesc, care înseamnă „coşuleţ”. A fost căsătorit şi avea o fiică, Irina. Încă din acea vreme era cunoscut ca un om foarte credincios şi smerit. Moartea soţiei l-a determinat să intre într-una din mănăstirile din zonă şi să aibă o viaţă ascetică. În scurt timp, a ajuns episcopul Trimitundei, o cetate din apropierea oraşului Pafos, şi a luptat cu înverşunare împotriva ereziei arianiste. Se spune că Sfântul Spiridon era atât de convingător atunci când vorbea despre Sfânta Treime, încât mulţi păgâni se converteau la creştinism, iar arienii renunţau la învăţătura lor falsă.
Cărămida Sfântului Spiridon
În timpul persecuţiilor împăratul Maximian (286-305), Sfântul Spiridon a fost arestat şi exilat. Şi-a recăpătat scaunul în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337). Cel mai cunoscut episod în care Sfântul Spiridon a uimit pe toţi prin simplitatea cu care a explicat învăţătura adevărată despre Dumnezeu, s-a petrecut la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325. Episcopii de atunci s-au adunat pentru a condamna arianismul şi a explica lumii întregi învăţătura adevărată despre Sfinta Treime. În cadrul discuţiilor aprinse, Sfântul Spiridon, deşi nu avea studii înalte, a convertit un mare filosof al vremii de la arianism la Ortodoxie, explicând simplu unitatea şi diversitatea Sfintei Treimi. A luat o cărămidă şi a arătat că este formată din trei elemente distincte: pământ, foc şi apă. Acestea, deşi distincte, formează un tot unitar: cărămida. Astfel se poate explica şi învăţătura Sfintei Treimi, păstrând, evident, proporţiile: trei Persoane distincte, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt formează o singură Fiinţă, un singur Dumnezeu. Se spune că acea cărămidă din mâna sfântului s-a transformat pe loc în pământ, din care a ieşit foc şi apă. Minunea a confirmat ceea ce a spus sfântul, uimind pe toţi care au asistat. La acest prim Sinod Ecumenic, sfântul l-a cunoscut pe Sfântul Nicolae, între cei doi legându-se o lungă prietenie.
Minunile Sfântului Spiridon
Pentru că şi-a trăit cea mai mare parte din viaţă în insula Cipru, unde a păstorit mulţi ani ca episcop în Trimitunda, se păstrează aici tradiţia conform căreia sfântul a făcut multe minuni, în special vindecări de anumite boli grave. Din acest motiv, el este trecut în rândul sfinţilor taumaturgi. Însuşi împăratul Constanţius, fiul lui Constantin cel Mare, a fost vindecat de episcopul Spiridon. Pe lângă acestea, sfântul a oprit seceta din cetatea sa şi a oprit-o atunci când ea nu se mai oprea. A înviat copilul unei femei, a prefăcut un şarpe în aur pentru a scăpa un sărac de nevoile sale, a vindecat muţenia unui diacon. Minuni se fac şi astăzi prin moaştele sale. Se spune că papucii săi se tocesc în fiecare an şi sunt schimbaţi pe 12 decembrie, în ziua sa de prăznuire. De aici şi numele de „sfântul călător” prin care se arată că Spiridon umblă în toată lumea pentru a-L vesti pe Hristos.
Salvatorul insulei Corfu
După trecerea la Domnul a Sfântului Spiridon din 348, trupul acestuia a fost îngropat în Biserica „Sfinţilor Apostoli” din Trimitunda. În timpul cuceririi cetăţii de către saracini, ciprioţii au deschis mormântul sfântului pentru a muta rămăşiţele la Constantinopol. Atunci au descoperit că trupul său era întreg, iar din mormânt venea un miros de busuioc, semn al sfinţeniei sale. În 1453, la cucerirea Constantinopolului de către truci, moaştele au fost mutate în Serbia, după care au fost aduse în insula Corfu, din Grecia, unde se află şi astăzi. Se spune că, în 1716, turcii au venit cu o puternică flotă pentru a cuceri insula. După un asediu de 22 de zile, un soldat turc a văzut cum Sfântul Spiridon se arăta şi îi întărea pe greci pentru a-şi apăra cetatea. Turcii nu au reuşit să cucerească insula, iar ziua de 11 august este dedicată acestui fericit eveniment, mijlocit de Sfântul Spiridon.
Patronul olarilor şi ocrotitorul spitalelor
Pentru minunea pe care a făcut-o la Sinodul I Ecumenic, Sfântul Spiridon este socotit ocrotitorul olarilor. Insula Corfu este socotită a fi sub directa ocrotire a sfântului, numit „ocrotitorul oraşului”. Datorită minunilor pe care le-a făcut, şi în special a vindecărilor săvârşite, Sfântul Spiridon este socotit şi ocrotitor al spitalelor, multe unităţi medicale purtând chiar numele acestui mare ierarh. Chiar şi familii de creştini şi-au ales ca ocrotitor pe Sfântul Spiridon. Celebra familie Tolstoi l-a avut ca ocrotitor pe sfânt, primind de la prinţul Vasile II al Moscovei o cruce de aur cu o părticică din moaştele sfântului.
▲ Parohia cu cel mai mare centru social-medical
Biserica „Sfântul Spiridon” Vechi din Bucureşti este îmbrăcată astăzi în haine de sărbătoare. Aseară, începând cu ora 17.00, un sobor de patru preoţi şi trei diaconi a oficiat slujba Vecerniei şi a Litiei. Printre preoţii invitaţi s-au numărat şi protopopul de Huşi, pr. Miron Marcel, şi pr. Constantin Popa, fost slujitor la Caracas, Venezuela, şi îmbisericit la parohia bucureşteană. Astăzi, PS Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar patriahal, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, va oficia Sfânta Liturghie, precedată de slujba Utreniei. La Sfânta Liturghie va asista şi Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care va ţine un cuvânt de învăţătură. „Avem pregătite 650 de pachete pentru credincioşi, pe care le vom împărţi după Sfânta Liturghie, pentru a simţi împreună bucuria hramului. După slujbă, PF Părinte Patriarh Daniel va face o vizită la Centrul social-medical pe care îl construim în curtea bisericii noastre şi care este în stadiul de finalizare”, ne-a declarat parohul de la „Sfântul Spiridon” Vechi, pr. Ioan Iordache. Centrul social-medical al parohiei bucureştene va fi cea mai mare unitate de acest fel pe care Biserica Ortodoxă Română o deţine.
Aşezământ social-filantropic
Lucrările de construcţie a centrului de la „Sf. Spiridon” Vechi au început în 2003. Centrul este format din patru clădiri, în care sunt în curs de amenajare o cantină, unde vor primi trei mese calde pe zi în jur de 100 de copii săraci, 20 de cabinete medicale, şase laboratoare, o farmacie, trei săli de meditaţie pentru elevi, unde 75 de copii vor avea posibilitatea să participe la cursuri gratuite de matematică, fizică, chimie, germană, engleză, spaniolă. Sălile vor fi dotate cu calculatoare şi mobilier modern. „Sperăm ca pe 25 martie 2008 să inaugurăm acest centru. Dorim să mulţumim partenerilor şi sponsorilor principali, amintind aici Primăria Capitalei, Direcţia Asistenţă Socială, Fundaţia «Mobexpert», condusă de doamna Diana Şucu, prin care toate cazurile grave sunt duse pentru a fi tratate în străinătate. am primit ajutor substanţial din partea doamnei Nadia Comăneci, Mircea Tudor, Sorin Marin, Gelu Diaconu, Adrian Năstase, generalul Cornelius Dobriţoiu şi mulţi alţii”, a mai spus pr. Iordache. În viitor, la parohia bucureşteană se va muta clopotniţa, se va scoate pangarul din biserică şi se aşteaptă primirea unor maşte ale sfântului, pregătindu-se în acest sens baldachinul şi racla din 16,5 kg de argint, realizată la Monetăria Statului.
Fosta mănăstire, astăzi parohie
Aşezată în inima Bucureştiului, la câţiva paşi de vechiul Pod al Mogoşoaiei (Calea Victoriei), lângă fosta Operetă, mica biserică a fostei Mănăstiri „Sfântul Spiridon” Vechi stă mărturie şi astăzi la tumultoasa istorie a locurilor de aici. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, aici era o bisericuţă de lemn, cum se menţionează, la 9 martie 1680, într-un document de la Şerban Cantacuzino. La începutul secolului al XVIII-lea, biserica avea case de zid în jurul ei, cum se precizează într-un document de la 21 martie 1716, în care locuia Mitrofan Tipograful. Este posibil ca atunci şi biserica să fi fost de zid. Până în 1863, biserica a fost mănăstire. A fost afectată de cutremurele din 1802 şi 1838, când s-a dărâmat turla de pe naos. A fost reparată în 1865, 1877, 1914, 1939 şi 1951, ramânând îngropată mai mult de un metru sub nivelul străzii. După secularizarea averilor mănăstireşti din 1863, mănăstirea s-a transformat în biserică de mir, fiind afiliată, mai întâi parohiei „Mihai Vodă” şi mai târziu la parohia „Sfinţii Apostoli”. În 1960 a fost înfiinţată ca parohie de sine cu denumirea „Sfântul Spiridon” Vechi. La 27 august 1987, biserica a fost dărâmată la ordinul comuniştilor. În 1993, la dorinţa credincioşilor, s-a rezidit biserica, pe vechile ei temelii, respectându-se atât conturul fundaţiilor, cât şi vechiul nivel al pardoselii interioare, cu cinci trepte mai jos decât trotuarul. Lucrările de reconstrucţie s-au desfăşurat între anii 1992-1997, sub îndrumarea arhitectului Florea Voicu, de la Arhiepiscopia Bucureştilor, iar pictura în tehnica frescă a fost realizată de o echipă de pictori talentaţi, sub supravegherea pictorului Vasile Buzuloi, după proiectul arhimandritului pictor Sofian Boghiu, stareţul Mănăstirii Antim. Sfinţirea bisericii s-a făcut la 26 octombrie 1996, de vrednicul de pomenire patriarhul Teoctist şi PF Ignatie al IV-lea al Antiohiei.
▲ Hram la Biserica „Sf. Spiridon” Nou din Bucureşti
Astăzi îşi sărbătoreşte hramul şi frumoasa Biserică „Sf. Spiridon” Nou din Bucureşti, care este şi paraclis patriarhal. Aseară, de la ora 17.00, un sobor de preoţi a oficiat slujba Privegherii şi Acatistul Sfântului Spiridon. A urmat procesiunea în jurul bisericii cu racla în care se află o parte din moaştele sfântului. Astăzi, de la primele ore ale dimineţii, se oficiază slujba Aghezmei, Acatisul Sfântului Spiridon, Utrenia şi Sfânta Liturghie. Astăzi, soborul de preoţi va fi condus de PS Varsanufie Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Sărbătoarea se încheie în această seară cu slujba Vecerniei şi cu Acatistul Sfântului Spiridon. „Am pregătit o agapă frăţească şi aşteptăm să participe la slujbe sute de credincioşi”, ne-a declarat parohul bisericii, pr. Marius Cojocaru.
Activităţi administrative şi filantropice
În acest an, la biserica bucureşteană s-a lucrat la consolidarea acoperişului, care necesita lucrări de reparare. Pe lângă aceste activităţi, parohia a dus în aceste zile ajutoare la Căminul de bătrâni de lângă Mănăstirea Darvari. „Sunt 50 de bătrâni acolo şi am încercat să la aducem o bucurie prin aceste pachete cu alimente. Le-am dus şi o icoană cu Sfântul Spiridon şi un televizor pentru sala de mese”. Parohia susţine aceste activităţi în fieare an, în preajma marilor sărbători. Biserica impresionează prin dimensiuni şi arhitectură. Stilul construcţiei este gotic, în care predomină elemente de artă moldovenească. A fost afectată de-a lungul timpului, fiind grav deteriorată în urma cutremurului din 1940 şi în urma bombardamentului din 1944. Patriarhul Justinian a luat-o sub directa sa ocrotire, devenind prin restaurarea ei ctitorul de vremuri noi al bisericii. În 1986, lucrările metroului au afectat altarul bisericii, consolidările fiind executate după planul arhitectului C. Pavelescu, de la Arhiepiscopia Bucureştilor. La reconstrucţia bisericii au fost păstrate mormintele ctitorilor, domnitorul Scarlat Ghica, fiul său, Alexandru Ghica, şi familiile acestora.
▲ „Zilele Sfântului Spiridon” la Iaşi
La Iaşi, în preajma sărbătorii Sfântului Spiridon, parohia ocrotită de „sfântul călător” organizează o serie de manifestări care fac din hramul bisericii din curtea Spitalului Clinic de Urgenţe „Sf. Spiridon” cel mai important eveniment din Iaşi din această perioadă. Luni seara, la biserica ieşeană a avut loc concertul de colinde „Deschide uşa, creştine!”, la care au participat preoţi, medici, intelectuali şi credincioşi. Trei coruri ieşene au încântat audienţa prin colinde tradiţionale româneşti. Deschiderea concertului a aparţinut parohului Bisericii „Sf. Spiridon” din Iaşi, pr. Marian Timofte, care a mulţumit corurilor pentru că au răspuns invitaţiei de a concerta în această biserică. Prezentarea a fost făcută de diaconul Bogdan Ţifrea, redactor-şef la Radio Trinitas. Au concertat Corala „Spiridonia” a parohiei gazdă, dirijată de Aurel Bălae, Corala „Voievozii” a parohiei „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare” din Iaşi, dirijată de doamna Daniela Doroşincă, şi Corala „Nicolau” a parohiei ieşene „Sf. Nicolae” - Socola. „Aceste momente au menirea de a ne sensibiliza şi de a ne aduce aminte de momentele în care am fost şi noi colindători”, a încheiat pr. Timofte concertul. Evenimentul se află la a treia ediţie şi se bucură deja de mare succes, fiind primul concert de colinde organizat de parohiile ieşene în această perioadă. Concertul a fost organizat de parohia ieşeană în colaborare cu Institutul Cultural-Misionar Trinitas. „Zilele Sfântului Spiridon se încheie astăzi, când un sobor de preoţi va oficia Sfânta Liturghie, la care participă, ca în fiecare an, mulţi credincioşi din parohie, de la spital şi din tot Iaşul”, ne-a mai spus pr. Timofte.
Biserica unde se îngrijeau odinioară bolnavii
Actuala biserică cu hramul „Sf. Spiridon” a fost construită pe amplasamentul altor două foste biserici mai mici. Prima a fost ctitorită la 1756-1758 de Ştefan Bosie, iniţiatorul Epitropiei „Sf. Spiridon”. Ea a fost refăcută şi a devenit mănăstire la 1757, o dată cu înfiinţarea spitalului, prin hrisovul domnesc al lui Constantin Cehan Racoviţă. Din documentele istorice ale arhivei parohiei reiese că bolnavi din tot ţinutul Moldovei de la mijlocul secolului al XIX-lea veneau să caute alinare şi vindecare la icoana făcătoare de minuni şi erau îngrijiţi de călugării din mănăstire. Pentru că mulţi veneau de departe, se impunea ca ei să rămână peste noapte, uneori chiar mai multe zile, şi pentru că unii se aflau într-o stare de sănătate precară, trebuiau îngrijiţi. În contextul acesta s-a gândit construirea unor spaţii proprii pentru perioada în care bolnavii vor sta mai multe zile la mănăstire. În acelaşi timp s-a căutat un personal medical, atât cât se putea concepe la acea vreme acest lucru, care să îngrijească bolnavii. Acesta este momentul de pornire al ideii Spitalului „Sf. Spiridon” în incinta mănăstrii de atunci. Coabitarea bisericii şi spitalului a dat naştere Epitropiei Spitalelor şi Ospiciilor Casei „Sf. Spiridon”, care a funcţionat până la 1948, când autorităţile comuniste au determinat intrarea spitalului în subordinea Ministerului Sănătăţii, iar a lăcaşului de cult sub ascultarea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Statutul bisericii a fost schimbat în perioada interbelică, aceasta devenind biserică de parohie. În prezent, biserica are acelaşi statut, însă ceea ce rămâne în continuare deosebit este faptul că bolnavii internaţi în spital beneficiază şi de îngrijirea sufletului prin mijlocirea preotului.